MI N I S TE RU L SĂ N Ă T Ă Ț I I , MU N C I I ȘI P RO TE CȚI EI S O C I A L E A L R .

M
MI N I S TER U L ED U C A ȚI EI ,CU LT U RI I ȘI CE RC ET Ă R I I A L R. M
CO L E G I U L D E ME D I CI N Ă O RH EI
BO LI I N FE CT I O A S E

A elaborat-Besete
Nadejda,gr 41
Coordonator-Moșanu Vera
TEMA LA TEORIE-Antraxul
CUPRINS
Definitie
Epidemiologie
Tablou Clinic-Forme Clinice
Diagnostic pozitiv-Diagnostic diferential
Tratament
Profilaxie
 DEFINITIE
Antraxul este o boală infecţioasă acută, determinată de Bacillus anthracis, transmisă de la
animale la om (zooantroponoză), caracterizată clinic prin două forme: cutanată şi viscerală.
Denumirea bolii provine din limba greacă, antrakis = cărbune. Antraxul este prima boală umană
şi animală la care s-a demonstrat etiologia microbiană (Devaine, 1850), studiul acestora stând la
baza teoriei microbiologice (Pasteur, 1870 şi Koch, 1876) şi a preparării primului vaccin
antimicrobian (Pasteur, 1881).
 ETIOLOGIE
B.anthracis este un bacil Gram pozitiv, de dimensiuni mari (3-8 μm), sub formă de bastonaş,
imobil, aerob, dispus izolat sau în lanţuri scurte. Cultivă pe medii uzuale (nutrient sau agar-
sânge) pe care coloniile realizează un aspect caracteristic de „cap de meduză”. In vivo şi în
anumite condiţii de cultură, formele virulente formează o capsulă cu acţiune antifagocitară. În
condiţii nefavorabile dezvoltă spori foarte rezistenţi în natură (ani de zile). B. anthracis este
sensibil la Penicilină G, doxiciclină, ciprofloxacină, amoxicilină, rifampicină, claritromicină,
clindamicină, vancomicină, cloramfenicol şi are sensibilitate intermediară la eritromicină,
azitromicină, ceftriaxonă.
 PATOGENIE
Virulenţa bacilului cărbunos este determinată de prezenţa a doi factori:
– Capsula formată din acid poly-D-glutamic, cu acţiuni antifagocitare;
– Complex toxinic care acţionează la nivelul macrofagelor şi include trei componente cu acţiune nocivă doar când acţionează
combinat şi nu izolat:
 Factorul edemaţiant care determină creşterea intracelulară de AMP ciclic şi inhibă astfel acţiunea antifagocitară a PMN;
 Factorul letal cu efect citotoxic asupra macrofagelor;
 Antigenul protector este o proteină comună de transport pentru ceilalţi doi factori, care facilitează acţiunea acestora la nivelul
celulelor. Antigenul protector se ataşează de receptorul de suprafaţă al macrofagelor şi se fixează de celelalte două toxine printr-o
proteină (PA63) formând un complex care pătrunde intracelular printr-un fenomen de endocitoză mediat de receptor. Prin acţiunea
citolitică a factorului letal se produce moartea macrofagelor, cu eliberarea de citokine (TNF şi interleukina 1) care vor declanşa
coagularea intravasculară diseminată, instalarea şocului septic şi apariţia edemelor.
 Sporii pătrunşi în organism prin leziuni tegumentare sau la nivelul mucoasei respiratorii sau intestinale germinează şi dau
naştere formelor vegetative care se multiplică şi produc complexul toxinic. Leziunile locale rezultă din acţiunea toxinei asupra
ţesuturilor din jur cu producerea de necroză tisulară. Toxina şi/sau microorganismele pot fi diseminate pe cale vasculară cu apariţia
de bacteriemie, semne de toxicitate sau simptome sistemice sau pe cale limfatică cu producerea de limfangită şi limfadenopatii. În
antraxul pulmonar, multiplicarea germenilor nu se realizează în plămân, ci la nivelul ganglionilor limfatici mediastinali unde sporii
sunt transportaţi de către macrofagele alveolare
 EPIDEMIOLOGIE
Boala are o largă răspândire pe glob. Incidenţa este mare în zonele tropicale şi subtropicale,
cu izbucniri epizootice în Africa, Asia, sudul Europei, Australia, America de Sud, ultima
epidemie fiind descrisă în Zimbabwe între 1979 şi 1985, cu peste 10.000 de cazuri.
Sursa de infecţie: animale domestice (ovine, caprine, bovine, equine, porcine) sau ierbivore
sălbatice bolnave.
Căile de transmitere:
Cutanată – contact direct cu germenul sub formă vegetativă de la animalul bolnav la
nivelul unei soluţii de continuitate;
Respiratorie – inhalarea de spori în timpul prelucrării industriale a produselor provenite de
la animale bolnave (lână, piele, oase);
Digestivă – prin ingestia de carne sau lapte contaminat (cu spori sau forme vegetative).
Receptivitatea este generală, dar forma clinică depinde de tulpină şi de poarta de intrare.
Imunitatea este specifică (postinfecţioasă sau după vaccinare).
 TABLOU CLINIC
Antraxul cutanat – este cea mai frecventă formă de boală (95%);
– se localizează de obicei la nivelul feţei, gâtului, membrelor superioare, rar
- trunchi, membre inferioare, exclusiv - nas, barbă, scalp. Incubaţia = 3-10 zile (media 5 zile).
– pustula malignă - evoluează în mai multe stadii:
 papula la locul inoculării (soluţii de continuitate) de dimensiuni mici, nedureroasă, pruriginoasă;
 vezicula cu conţinut sero-sanguinolent care se rupe spontan sau prin grataj,
 escară caracteristică necrotică, neagră, care se înconjoară după câteva zile de  inel de vezicule (coroana Chaussier) de 4-6 cm;
veziculele se transformă în cruste care se unesc cu escara centrală realizând extinderea centrifugă a leziunii;
 crusta în ansamblu este înconjurată de edem gelatinos, nedurereos, fără congestie sau limfangită;
 adenopatie regională dureroasă;
 fenomenele sistemice se asociază în 30% din cazuri;
 evoluţie autolimitantă în 10 zile (crusta se usucă şi se separă de ţesuturile vecine, lăsând o cicatrice permanentă);

 antibioticele nu modifică progresia naturală a leziunii, dar pot diminua sau împiedica dezvoltarea edemului şi a fenomenelor
sistemice
 FORME CLINICE
– edemul malign:
 formă gravă;
 edem masiv, deformant care se poate extinde în regiunea cervicală şi determină asfixie prin
edem glotic;
 escara este discretă sau absentă;
 fenomenele generale sunt severe: febră, frisoane, stare toxică;
 evoluţie letală în 20% din cazurile netratate şi 1% la cei trataţi. – antraxul cutanat bulos se
caracterizează prin:
 flictene cu conţinut sero-hemoragic;
 evoluţie spre ulceraţie şi necroză, pe fond de edem întins.
 FORME CLINICE
Antraxul visceral – antraxul pulmonar:
 rar (5% din cazurile de antrax);
 cea mai severă formă de boală;
 caracter profesional (la lânari prin inhalare de aerosoli);
 incubaţia este de 3-5 zile;
 evoluţie bifazică: i. iniţial fenomene pseudogripale: febră, mialgii, tuse seacă, astenie care se ameliorează în 2-4 zile; ii. a doua fază:
sindrom de detresă respiratorie acută (febră, raluri crepitante discrete, semne de pleurezie, şoc), edem subcutanat toracic şi cervical.
 examen radiologic pulmonar: lărgirea mediastinului cu/fără pleurezie;
 hemoculturi pozitive;  deces în 24-48 ore.
– antraxul gastrointestinal:  apare prin ingestia de alimente contaminate; incubaţie de 2-5 zile. Două forme clinice: intestinal, care
debutează cu febră, anorexie, greţuri, vărsături, ulterior cu aspect de enterocolită hemoragică, abdomen acut sau pseudoholeric, frecvent
cu evoluţie severă, cu şoc şi deces în 2-5 zile; orofaringian cu febră, disfagie, edem şi ulceraţii la nivelul amigdalelor şi peretelui
posterior al faringelui, limfadenopatie regională, uneori cu progresie spre sepsis, şoc septic şi deces. – meningita cărbunoasă: Survine
rar (5%), ca manifestare izolată sau poate complica orice altă formă clinică de antrax; LCR este hemoragic, Evoluţia este severă,
frecvent letală în 2-3 zile.
DIAGNOSTIC POZITIV
Diagnosticul pozitiv se bazează pe:
Date epidemiologice: contact cu animale bolnave sau produse contaminate, context profesional
(veterinari, agricultori, tăbăcari, ciobani).
Date clinice: veziculă sau flictenă pruriginoasă, nedureroasă, pe fond de edem gelatinos;
Date de laborator: – Examen microscopic direct, utilizând coloraţia Gram sau cu anticorpi
imunofluorescenţi, al lichidului vezicular, al sângelui, LCR, lichidului de vărsătură, lichidului pleural,
scaunului; – Culturi din lichidul vezicular, sânge (hemocultura se practică în toate formele de boală),
LCR; – Examene imunocitochimice - identifică bacilul în culturile de ţesuturi recoltate la necropsie
prin utilizarea de anticorpi monoclonali (faţă de polizaharidul peretelui celular); – Examene serologice
(ELISA) ce evidenţiază anticorpii antitoxici cu un titru sugestiv pentru diagnostic de 1:32 sau o creştere
de 4 ori atitrului în serul de convalescent; – Reacţia de termoprecipitare (Ascoli-Cornelson-Toma)
constă în formarea unui inel opalescent la interfaţa dintre mixtura ce conţine macerat de crustă sau
lichid de edem şi serul anticărbunos; – Radiografia pulmonară - lărgirea mediastinului în antraxul
pulmonar; – Leucocitoză cu polinucleoză în formele severe de boală.
 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Diagnostic diferenţial:
– Antraxul cutanat: edem Quincke, abces dentar, leziuni stafilococice, leishmaniaza cutanată,
herpes zooster, înţepături de insecte.
– Antraxul gastrointestinal: toxiinfecţia alimentară, abdomen acut, dizenteria, yersinioza.
– Antraxul pulmonar: alte pneumopatii.
– Antraxul meningian: meningita tuberculoasă, meningita cu Listeria, hemoragia meningiană
TRATAMENT
Penicilina a reprezentat antibioticul de elecţie în tratamentul antraxului. Inducerea rezistenţei la
penicilină în timpul războiului rece, cu scopul utilizării ca armă biologică, precum şi
demonstrarea producerii unei cefalosporinaze constitutive de către unele tulpini sălbatice (cu
rezistenţă rară la penicilină) a făcut ca, astăzi, terapia de primointenţie a antraxului să fie
reprezentată de fluorochinolone. În cazul confirmării sensibilităţii la penicilină se recomandă
însă remanierea terapiei cu o penicilină (Penicilina G, Penicilina V, Ampicilină, Amoxicilină). Ca
alternativă se pot utiliza: doxiciclina, minociclina, eritromicina, clindamicina, vancomicina şi
cloramfenicol. Cotrimoxazolul nu este activ, iar cefalosporinele de generaţia a III-a nu sunt
recomandate.
Dozele recomandate sunt următoarele:
– Penicilina G - 600.000 ui im la 6 sau 8 ore
– Penicilina V - 500 mg x3/zi pe cale orală – Doxiciclina -100 mg x3/zi pe cale orală
– Ciprofloxacina - 500 mg x 2/zi
BIBLIOGRAFIE
https://yandex.ru/images/search?text=сибирская%20язва%20профилактика%20для%20человека&
from=tabbar
https://www.google.com/search?
q=Antraxul+tratament&tbm=isch&ved=2ahUKEwib6If7tazpAhWMyioKHcIgA0IQ2-
cCegQIABAA&oq=Antraxul+tratament&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECAAQGDoECAAQHlCo1wRYt_IE
YLD1BGgAcAB4AIABvAmIAaYkkgENMi0yLjAuMS4xLjEuMpgBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1n
&sclient=img&ei=8Ja5XpuwCYyVqwHCwYyQBA&bih=730&biw=1536#imgrc=kpPFfCK74c6VmM

https://www.google.com/search?
q=сибирская+язва&tbm=isch&ved=2ahUKEwjamta6sqzpAhXY6CoKHeVzDyoQ2-
cCegQIABAA&oq=сибирская&gs_lcp=CgNpbWcQARgAMgIIADICCAAyAggAMgIIADICCAAyAg
gAMgIIADICCAAyAggAMgIIADoHCCMQ6gIQJzoECAAQQzoFCAAQgwFQjylYnk5gqVhoAXAAe
ACAAdcBiAGkC5IBBTAuOC4xmAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWewAQo&sclient=img&ei=Q5O5
XprtMdjRqwHl573QAg&bih=730&biw=1519&hl=ru