Ministerul sănătății,muncii și protecției sociale al R.

M
Ministerul educației,culturii și cercetării al R.M
Colegiul de medicină orhei
Boli infectioase

TEMA LA TEORIE-ERIZIPELUL

A elaborat-Besete
Nadejda,gr 41
Coordonator-Moșanu Vera
1.
Cuprins-
Definitie
2. Etiologie
3. Patogenie
4. Manifestari Clinice
5. Diagnostic pozitiv-Diagnostic diferencial
6. Tratement
Definiţie.
Erizipelul este o boală infecţioasă acută a tegumentelor (excepţional şi a mucoaselor),
caracterizată clinic prin apariţia unui placard dermitic însoţit de fenomene generale.
Boala are o evoluţie ciclică, tendinţă la vindecare spontană şi nu conferă imunitate.
 Etiologie. Agentul etiologic este reprezentat de streptococul hemolytic b de grup A

Patogenie.
Infecţia tegumentelor se poate produce prin:
– soluţii de continuitate ale pielii (plăgi, dermatomicoze, arsuri, ulcer varicos al gambei);
– contiguitate, de la mucoasa învecinată infectată cu streptococ (angină, rinofaringită, otită
medie supurată);
– propagare limfatică (limfangite streptococice);
– diseminare hematogenă, în mod excepţional (septicemii).

Factorii favorizanţi generali sunt deficienţele imunologice înnăscute sau dobândite (diabet, alcoolism, carenţe de
vitamine, viroze etc.) şi starea de purtător de streptococ piogen.
Factorii favorizanţi locali sunt reprezentaţi de edemul de origine renală sau limfatică şi de leziuni cutanate
preexistente. Streptococii se multiplică în spaţiile limfatice ale dermului, realizând o dermită acută, caracterizată prin
hiperemie, vasodilataţie, edem şi infiltraţii celulare. Placardul dermitic are tendinţă extensivă, propagarea făcându-se
centrifug, din aproape în aproape. Exudatul inflamator poate pătrunde între straturile epidermului, determinând un
clivaj al acestora, cu formarea de flictene. Uneori, epidermul se poate necroza, în special în zona centrală a
placardului. Propagarea infecţiei în hipoderm duce la edem masiv şi/sau procese supurative (celulite, abcese,
flegmoane). Localizarea procesului infecţios în spaţiile limfatice explică limfangita şi adenita din erizipel, ca şi
raritatea tromboflebitelor şi a septicemiilor, mult mai frecvente în infecţia stafilococică. În patogenia erizipelului este
incriminată şi intervenţia unei componente alergice, legată de sensibilitatea organismului faţă de streptococul beta-
hemolitic.
Erizipelul feţei, foarte acut şi dureros, placard simetric, pe ambii obraji şi piramida
nazală cu aspect de “fluture”;
– edem masiv al pleoapelor cu îngustarea fantei palpebrale;
– respectă buza superioară;
– nu sunt indicate inciziile care pot duce la diseminarea infecţiei cu apariţia meningite
streptococice.
Erizipelul gambei, mai frecvent, se traduce printr-o creştere în volum a gambei cu o
incubaţie de 1-3 zile, maxim 1 săptămână, debut cu sindrom infecţios (frison, febră 39-
40°C), asociat cu adenita ganglionilor (inghinali, axilari) şi traiecte de limfangită; după
24-48 h apare placardul erizipelatos, unic, cu tendinţă de extensie rapidă. Erizipelul
pavilionului urechii este însoţit de dureri foarte mari.
Erizipelul post partum, periombilical al nou-născutului este o formă gravă de erizipel
ce se poate complica cu septicemie
Forme clinice:
– primară, repetată (se manifestă peste 2 ani de la prima îmbolnăvire, având localizare diferită),
recidivantă (în 25-30% din cazuri, procesul reapare pe acelaşi loc într-un interval de peste câteva
zile până la 2 ani), acută şi cronică;
– în funcţie de intensitate:forme uşoare,medii şi severe (cefalee insuportabilă, convulsii, semne
meningiene, alterarea conştiinţei);
– după caracterul modificărilor locale se deosebesc:
 forma eritematoasă (hiperemie pronunţată cu margini bine delimitate şi edem mai pronunţat la
periferie)
 forma eritemo-buloasă (la 2-3 zile de la apariţia placardului apar vezicule pe suprafaţa acestuia,
cu conţinut serocitrin care dacă se sparg, lasă eroziuni acoperite de cruste)
 forma eritemato-hemoragică (pe suprafaţa placardului apar hemoragii de diferite dimensiuni);
se poate complica cu flegmoane sau necroze profunde în cazul ruperii veziculelor; – în funcţie de
modul de extindere: fix, migrator, serpiginos, eratic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor:
1. epidemiologice;
2. date clinice - prezenta placardului;
3. examene de laborator:
– sindrom inflamator: VSH crescut, fibrinogen crescut, PCR prezentă;
– leucocitoză cu neutrofilie;
– izolarea streptococului în cultura lichidului din vezicule, din sânge, din puroiul flegmonului;
– exudate nazale şi faringiene

Diagnostic diferenţial:
– eczema feţei (nu există sindrom infecţios, sensibilitatea dureroasă este minimă sau absentă, leziuni polimorfe);
– stafilococia malignă a feţei (placard cu tentă roşie -violacee, respectă linia mediană, prinde buza superioară,
asemănător cu „buza de tapir”);
– LES (izolarea celulelor lupice);
– herpes-zoster, în faza de debut (placard eritematos în primele ore, ulterior vezicule);
– flebite şi tromboflebite (nu există sindrom infecţios);
– erizipeloid Rosenbach (localizat la nivelul degetelor-înţepare cu oase de porc, edem gelatinos, culoare roz a
tegumentelor, extindere lentă).
Tratament etiologic:
– Penicilina G:
 primul episod: 2 milioane UI/zi;
 următoarele episoade: 4-6-10 milioane UI/zi.
– durata medie 10 zile;
pentru erizipelul localizat la nivelul membrelor inferioare
- până la 3 săptămâni; în ultima zi se administrează o doză de Moldamin;
– în caz de alergie la penicilină-eritromicină 2 g la adult şi 30-50 mg/kg/zi la copil.
- Tratament simptomatic:
- – antialgice;
– sedative;
- – tratament local
- - comprese cu soluţii antiseptice;
– procese supurative(apariţia fluctuenţei) - tratament chirurgical.
Bibliografie-https://
www.csid.ro/boli-afectiuni/dermatologie/erizipelul-cauze-simptome-tratament-1868
1250

http://emedic.ro/ghid-de-diagnostic-si-tratament-pentru-erizipel-si-celulita

https://sfaturimedicale.ro/erizipelul/