CAPITOLUL V

SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL PREŢURILOR

ŞI TARIFELOR

 5.1. Necesitatea şi obiectivele sistemului informaţional al

preţurilor şi tarifelor
 5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
 5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
 5.4. Structura sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor

 5.4.1 Subsistemul informaţional al preţurilor cu ridicata ale

produselor industriale
 5.4.2. Subsistemul informaţional al preţurilor de consum şi
tarifelor populaţiei
5.1. Necesitatea şi obiectivele sistemului informaţional
al preţurilor şi tarifelor
Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor asigură
urmărirea evoluţiei preţurilor pe anumite intervale de
timp. Asigură realizarea următoarelor obiective:
 1. cunoaşterea nivelului, structurii, evoluţiei şi
tendinţelor tuturor categoriilor de preţuri;
 2. asigurarea necesarului de informaţii privind
preţurile pe diferite trepte organizatorice, care să
permită efectuarea unor analize aprofundate şi
fundamentarea ştiinţifică a deciziilor de preţ;
 3. realizarea unei serii de date privind dinamica şi
structura preţurilor, în vederea elaborării prognozelor
şi programelor de preţuri, precum şi pentru recalcularea
în preţuri comparabile a unor indicatori sintetici
exprimaţi valoric (produs intern brut, venit naţional);
 4. organizarea unei evidenţe unitare a evoluţiei
preţurilor, care să permită prelucrarea automată a
datelor.
 5.1. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor
 Elementele cele mai importante ale sistemului informaţional al preţurilor
sunt:
a) indicii de preţuri sau tarife;
b) preţurile sau tarifele medii;
c) preţurile sau tarifele curente, constante şi comparabile;
d) preţurile de catalog.

a) În statistica economică, indicii preţurilor

împreună cu indicii valorii şi ai volumului fizic
alcătuiesc un sistem, care permite analiza
dinamicii valorii producţiei şi circulaţiei
mărfurilor, în funcţie de modificarea volumului
fizic al producţiei şi de modificarea preţurilor.
 5.1. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor
 b) Preţurile medii, analizate comparativ pe mai mulţi ani
caracterizează şi ele dinamica preţurilor dar, spre deosebire de indici,
preţurile medii vor exprima o evoluţie determinată atât de modificarea
unor preţuri nominale, cât şi de modificările în structura producţiei
sau desfacerii mărfurilor.

(c) Preţuri constante = preţurile stabilite cu ocazia unor actualizări de

preţuri sau preţurile unui anumit an, cu ajutorul cărora se
recalculează indicatorii valorici dintr-o anumită perioadă, pentru
a se putea compara în timp. Pentru ca preţurile constante să aibă o
putere mare de caracterizare, într-o anumită perioadă în care sunt
utilizate, este necesar ca acest interval de timp să fie cât mai scurt.
 5.1. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor
Preţurile comparabile sunt preţuri practicate la stabilirea
indicatorilor valorici pe o perioadă mai mare şi în care s-au
practicat mai multe preţuri constante.
Exprimarea dinamicii se poate realiza prin trecerea dintr-un preţ constant în altul,
creându-se, astfel, o legătură de comparabilitate pe o perioadă mai
îndelungată, respectiv între indicatorii din perioada trecută, care s-au
calculat cu vechiul preţ constant şi din perioada curentă în care s-a folosit
noul preţ constant. În aceste condiţii nu mai există un anumit preţ constant
pentru întreaga perioadă, ci se poate spune că dinamica este calculată în
preţuri comparabile.
 5.1. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor
(d) Stabilirea preţurilor la noile produse, modificarea preţurilor produselor existente şi
caracterizarea evoluţiei preţurilor într-o anumită perioadă, necesită organizarea unui
flux corespunzător de informaţii.
Unele preţuri şi tarife stabilite de agenţii economici se cuprind în cataloagele de
preţuri. Acestea sunt documente oficiale prin care se publică preţurile stabilite pentru
diferite grupe de mărfuri sau servicii.

Cataloagele preţurilor joacă un rol

important în economia naţională.
Pe baza lor se fac decontările cu bugetul
statului, se asigură vânzarea mărfurilor
pentru populaţie şi controlul preţurilor
stabilite în toate stadiile de mişcare a
mărfurilor de la producător la beneficiar.
 5.1. Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor
 În acest context, se diferenţiază o serie de obiective şi sarcini ce
aparţin sistemului informaţional al preţurilor şi tarifelor, care în
orice economie modernă este definit prin conexiunea următoarelor
subsisteme principale: subsistemul informaţional al preţurilor cu
ridicata; subsistemul informaţional al preţurilor de comercializare
şi al tarifelor pentru populaţie; subsistemul informaţional al
preţurilor produselor agricole.

Sistemul informaţional al preţurilor se

realizează cu ajutorul dărilor de seamă
statistice pe linie de preţuri, cu ajutorul
bugetelor de familie, a balanţei de venituri
şi cheltuieli băneşti ale populaţiei, precum şi
folosind diverse acte normative şi documente
primare, pe baza cărora şi prin care s-au
stabilit şi modificat diverse preţuri şi tarife.
5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
 Indicii de preţuri sunt mărimi relative, ce caracterizează evoluţia
(dinamica) medie a preţurilor în timp şi raportul dintre preţuri în
spaţiu (teritorial). Ei se exprimă sub formă procentuală sau sub formă
de coeficienţi.
1 . După baza de raportare sunt:
• indici cu bază fixă;
• indici cu baza în lanţ.

Indicii cu bază fixă se obţin prin raportarea nivelului preţurilor dintr-o serie cu
mai multe perioade, la una şi aceeaşi perioadă:
 5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor

I p t /0 
 p1  q1  p 2  q 2  p n  q n
; ...
 p0  q1  p0  q2  p0  qn
p1, p2,...............pn = preţurile din perioadele l,2,...n;
q1, q2,...............qn = cantităţile din perioadele l,2,…n;
po = preţurile din perioada de bază.

Indicii cu baza în lanţ se calculează prin raportarea nivelului

preţurilor din fiecare perioadă la perioada precedentă. Aceşti indici
se calculează astfel:

I p t / t 1 
 p1  q1  p 2  q 2
; ;...,
 pn  qn
 p 0  q1  p1  q 2  p n1  q n
5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
După sistemul de ponderare:
• indici cu ponderi constante;
• indici cu ponderi variabile.
Indicii cu ponderi constante se calculează pentru
fiecare perioadă, dintr-un anumit interval de
timp. Ponderile sunt reprezentate de cantităţile
unei singure perioade (de bază sau curentă).
Astfel, indicii cu ponderi constante, luate din
perioada de bază se calculează astfel:

I p t/0 
 p1  q 0  p 2  q 0  p n  q 0
; ;...
 p0  q0  p0  q0  p0  q0
5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
Indicii de preţuri cu ponderi constante, luate din perioada
de bază sau din cea curentă, se pot calcula, atât cu bază
fixă, cât şi cu bază în lanţ.
 Indicii cu ponderi variabile se calculează pentru diferite
perioade, pe baza ponderilor care se schimbă de la o
perioadă la alta.

3. După structură, indicii de preţuri pot fi:

• indici cu structură fixă;
• indici cu structură variabilă.
Indicii cu structură fixă se determină menţinând neschimbate
ponderile, atât în perioada curentă, cât şi în perioada de bază.
Formula de calcul este, în cazul folosirii ponderilor din perioada de
bază:

I p t/0 
 p1  q 0  p 0  q 0  p1  q 0
: 
 q0  q0  p0  q0
 5.2. Modalităţi de exprimare şi calcul a indicilor
În cazul folosirii ponderilor din perioada curentă, formula este:

I p t /1 
 p1  q1  p 0  q1  p1  q1
: 
 q1  q1  p0  q1
Indicele cu structuri variabile se calculează ca raport între
preţul mediu din perioada curentă şi preţul mediu din
perioada de bază. El reflectă, atât modificările de preţuri,
cât şi cele de structură.
 Formula este:

I p t/0 
 p1  q1  p 0  q 0
:
 q1  q 0
În practică se foloseşte atât indicele cu structură fixă, cât şi indicele cu structură
variabilă. De exemplu, indicele cu structură fixă evidenţiază modul cum se
realizează măsurile de stat privind modificarea unor preţuri şi tarife a căror stabilire
intră în competenţa Guvernului.
Indicele cu structură variabilă măsoară influenţa tuturor factorilor ce
determină o anumită evoluţie a preţurilor, evoluţie cu influenţe pozitive sau
negative asupra puterii de cumpărare a populaţiei.
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
 În teoria şi practica economică, în funcţie de
ponderile folosite (din perioada de bază sau curentă),
precum şi în funcţie de expresia matematică a
indicilor, până în prezent sunt cunoscute şi aplicate
trei tipuri fundamentale de indici purtând numele
personalităţilor care le-au creat şi anume: Laspèyres,
Paasche şi Fisher.
 A. Indicele Laspèyres (IL) - este un indice agregat de
preţuri, care utilizează ca ponderi ale preţurilor,
cantităţile de produse vândute sau consumate în
perioada de bază. Esenţial în această concepţie este
păstrarea bazei de comparaţie (q) neschimbată.
Formula de calcul este:
 p0  q0 
p1
p0 IL 
 p1  q 0
100
IL 
 p0  q0
100
 p0  q0
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
p1
 p0  q0  p0  p1  q 0 100
IL  100 IL 
 în care:  p0  q0  p0  q0
  p 0  q 0 = valoarea produselor vândute în anul de
bază, în preţurile anului de bază;

 p1  q 0 = valoarea cantităţilor de produse vândute în
anul de bază în preţurile anului curent;
p1

p0 = indicii individuali ai preţurilor nominale ale
produselor cuprinse în calcul
p
  p 0  q 0  q 1 = valoarea recalculată a cantităţilor de
1
produse vândute în perioada de bază în preţurile anului
curent.
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
B. Indicele Paasche (Ip). Acest tip de indice
utilizează pentru ponderare, întotdeauna,
cantităţile produselor din perioada curentă. Fiind
conceput a se determina cu ajutorul structurii noi
a producţiei şi a consumului, el are o
aplicabilitate mai mare fiind utilizat pe larg în
ţara noastră. Formula de calcul este:
 1 1
p  q Ip 
 p1  q1
Ip 
1
i p1  q1
 p0  q1
p
  p1  q1 = valoarea cantităţilor produse din anul
curent, exprimată în preţurile anului curent;
  p 0  q1 = valoarea cantităţilor produse din anul
curent, exprimată în preţurile anului de bază;
p1
 ip  = modificarea preţurilor nominale ale
po
produselor în perioada curentă t0 (1) faţă de cea
de bază (0).
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
Principalele avantaje ale acestui indice sunt:
 este simplu şi uşor de înţeles;
 posedă proprietatea de agregare, adică indicii
individuali (Ip) pot fi însumaţi;
 prin folosirea ponderilor din perioada
curentă asigură actualizarea structurii
producţiei, precum şi a consumului
intermediar al populaţiei şi, totodată, dă
posibilitatea calculării economiilor efective sau
plăţilor suplimentare, pe care le realizează
populaţia ca urmare a reducerii sau majorării
preţurilor.
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
 Aplicarea acestui indice presupune schimbarea continuă
a ponderii de calcul, ceea ce complică acest calcul şi-i
restrânge aplicabilitatea.
 Este necesară reînnoirea sa în fiecare an (fiind de fapt
un indice agregat cu ponderi variabile), ceea ce conduce
la un sistem informaţional complicat şi la dificultăţi în
calcularea lui.
 Principalul neajuns ţine de conţinut. Ponderile
perioadei curente care se folosesc în structura sa reflectă
structura actuală a consumului. În această structură,
importanţa şi greutatea specifică a diverselor mărfuri
poate diferi substanţial de cea existentă în structura
consumului din anul de bază. Ponderând preţurile
perioadei de bază cu produsele în volumul şi structura
actuală, numitorul fracţiei apare, în general,
supraevaluat şi, în consecinţă, indicele va reflecta o
mişcare de preţuri mai mică decât cea reală.
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
 Cu ajutorul indicilor de preţ de tip Laspèyres şi Paasche se
procedează la transformarea dinamicii veniturilor nominale
ale populaţiei în dinamica veniturilor reale ale acesteia,
adică a puterii de cumpărare, exprimată în indicele
volumului fizic al consumului de bunuri şi servicii:
VN 1
VN 0
IE 
 p1  q 0
 p0  q0
 în care: IE = indicele veniturilor reale în perioada curentă
faţă de perioada de bază; VN1 = veniturile nominale ale
perioadei ale perioadei (1) care se cheltuiesc integral pentru
bunuri şi servicii exprimând cumpărările Q1 la preţurile p1;
VN0 = veniturile nominale ale perioadei ale perioadei (0)
care se cheltuiesc integral pentru bunuri şi servicii
exprimând cumpărările Q0 la preţurile p0;
5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
 Prescurtat, se poate scrie IVN
 I QP
I PL

 indicele de preţ Laspeyres, fiind notat cu IPL.

 Acest lucru se interpretează astfel: dacă preţurile
cantităţilor bunurilor şi serviciilor consumate în
perioada curentă cresc mai repede decât cresc
veniturile nominale în acelaşi interval de timp, puterea
de cumpărare scade, şi invers.
 Raportul dintre indicele veniturilor nominale şi
indicele preţurilor de tip Paasche reprezintă indicele
volumului fizic al consumurilor de tip Laspèyres:
 p1  q1 p1  Q1

IE 
 p0  q0 p Q p Q
 0 0  0 1  I QL
 p1  q1 p1  Q1 p 0  Q0
 p 0  q1 p 0  Q1
 5.3. Tipurile fundamentale de indici ai preţurilor
C. Indicele Fisher (IF). Are cea mai mare aplicabilitate pe plan mondial.
Formula sa de calcul reprezintă media geometrică a indicilor Laspèyres şi
Paasche, adică:
IF  IL IP 
 p1  q 0  p1  q1

 p0  q0  p0  q1
Fiind media geometrică a celor doi indici prezentaţi, acest indice înlătură,
în bună măsură, neajunsurile celorlalţi.
 De asemenea, acest procedeu este cel mai elastic instrument de
comparaţie, deoarece media geometrică prezintă mai multă stabilitate,
reflectând mai fidel evoluţia reală a fenomenului economic.