Universitatea Ovidius Constanța

Facultatea de Științe Ale Naturii și Științe

Agricole

Formalități și restricții naturale în

localizarea sitului unei așezări urbane

Conf. Univ. Dr. Natașa TĂTUI – VĂIDIANU Student: Dode Daiana

Chirilă Bianca
 Situl urban

Situl reprezintă prin urmare configurația

locului, a terenului pe care este amplasat
oraș, caracteristicile acestui loc, ce
determină un anumit mod de utilizare
antropică și stau la baza configurației
spațiale urbane.
ORAȘELE MEDIEVALE ÎN ROMÂNIA

Urbanizarea medievalǎ pe actualul teritoriu al

României s-a desfǎșurat în paralel cu cea din
partea centralǎ și vesticǎ a Continentului, însǎ a
fost un proces mai îndelungat.

Explicațiile constau în faptul cǎ Țǎrile Române,

prin poziția lor geograficǎ, nu au fost antrenate în
procesul colonizǎrii având comerțul și economia
în general legate de Imperiul Otoman și de cel
Țarist.
În general orașele medievale din Țǎrile Române se
înscriu în tipologia orașelor medievale europene,
distingându-se pe de o parte orașele-cetate mai
frecvente în Transilvania.

Localizarea lor era o consecințǎ a favorabilitǎților

cadrului natural în:
 arii depresionare(cu funcție de adǎpost)
vechi nuclee de locuire și de formare a primelor
structuri politico-teritoriale românești.
 La contactul unor regiuni naturale cu potențial
economic complementar (munte-subcarpați, deal-
câmpie) sau în zonele de intersecție ale unor mari
axe comerciale s-au dezvoltat orașe mari,
deschise, cu rol comercial sau polifuncționale.

Fig.1 (Evoluţia teritorialǎ a municipiului Sibiu dupǎ Adriana Crǎcea şi

Traian Crǎcea, 2009; Nicolae Caloianu şi Ion Velcea, 1987).
 Fizionomia urbanǎ, că reflex al deciziilor
politico-administrative. Studiu de caz:
București
Fizionomia urbană este rezultatul unui complex de factori care
acționează simultan și a căror intensitate variază în funcție de
contextul politico-ideologic.
Acești factori de impact pot fi diferențiați în două mari
categorii:
 Factori naturali care acționează constant, imprimând
fizionomiei urbane anumite particularități legate de adaptarea
construcțiilor la mediul natural.
 Factori antropici, reprezentați prin deciziile politico-
ideologice și care imprimă fizionomiei urbane un caracter
voluntarist.
 Geneza şi evoluţia reţelei de aşezări din
ulucul depresionar Drăgoiasa - Tulgheș

Configuraţia actuală a reţelei de aşezări din

ulucul depresionar Drăgoiasa-Tulgheş este rezultatul
unei evoluţii istorice îndelungate, influenţată într-o
mare măsură şi de elementele cadrului natural:
adăpostul oferit de munţii înconjurători
prezenţa celor trei trepte de relief din vatra
depresiunilor (lunca, terasele şi glacisurile)
climatul moderat vara şi excesiv iarna
 reţeaua hidrografică relativ dezvoltată
soluri cu fertilitate redusă
suprafeţe întinse ocupate cu păduri şi mlaştini
 Tipologia aşezărilor rurale
Analizând valorile suprafeţelor vetrelor de aşezări din
teritoriul analizat reiese că acestea dispun de vetre cu
valori differentiate:
1. cele foarte mari: Tulgheş (505,9 ha), Bilbor (455,1
ha)
2. sate cu vetre mari: Corbu (248 ha)
3. sate cu vetre mijlocii: (Răchitiş (84,9 ha), Capu
Corbului (84 ha), Pintic (60,5 ha), Hagota (66,6 ha),
Recea (91,9 ha)
4. cele mici si foarte mici: Glodu (43 ha), Drăgoiasa
(36 ha), Păltiniş (11ha), Secu (2 ha), Catrinari (1 ha)
Suprafaţa teritoriului care aparţine din punct de
vedere administrativ aşezărilor rurale din
depresiunile Bilbor, Corbu şi Tulgheş însumează 591
km2 din care teritoriului situat exclusiv în spaţiul
depresionar îi revine aproximativ 85 km2, restul
teritoriului aflându-se în spaţiul montan adiacent.

Densitatea medie calculată pentru întreg teritoriul

administrativ al aşezărilor rurale din cadrul ulucului
depresionar Drăgoiasa-Tulgheş este de numai 0,5
aşezări la 100 km2, care se explică prin ponderea
mare a reliefului montan şi respectiv 3,5 aşezări la
100 km2 în teritoriul situat efectiv în depresiuni,
valoare inferioară celei de la nivel naţional (5,5
aşezări la 100 km2).
Fig.2 Ulucul depresionar Drăgoiasa-Tulgheş. Clasificarea
satelor după suprafaţa vetrelor.
Tabelul 1. Indicatori cantitativi ai distribuţiei aşezărilor
din unităţile administrative.
Distribuţia morfologică a aşezărilor este influenţată de
o serie de factori fizico-geografici (fragmentarea şi
energia reliefului, densitatea reţelei hidrografice,
factorii bioedafici, etc.), poziţia geografică explică, sub
raport causal alegerea locului de vatră. În funcţie de
aspectele majore ale reliefului se pot stabili
următoarele grupe de aşezări:
aşezări care ocupă atât porţiuni de luncă cât şi de
terase (Corbu şi Tulgheş), în lunca şi terasele
Bistricioarei;
aşezări localizate la contactul glacisurilor cu rama
montană (Bilbor, Borsec);
aşezări localizate în arealul văilor şi platourilor înalte
(Păltiniş, Drăgoiasa, Catrinari,
Glodu).
Poziţia geografică a aşezărilor sub raportul
altitudinii evidenţiază următoarele grupări

aşezări situate la sub 800 m altitudine

(Tulgheş, Corbu);
aşezări situate între 800-1 000 m
altitudine (Secu, Borsec);
aşezări cu vetre la peste 1 000 m
altitudine (Bilbor, Glodu, Catrinari şi
Păltiniş), aceste aşezări numărându-se
astfel printre cele mai înalte din ţară.
De menţionat este faptul că în perioadele vechi
vetrele au evitat suprafeţele umede şi mlăştinoase
din fundul depresiunilor, ele dezvoltându-se într-o
primă fază pe umerii de terase şi la contactul
muntelui cu depresiunea.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, odată cu

intensificarea exploatărilor forestiere, în special în
lungul văilor, terenurile agricole au crescut în
suprafaţă, ca urmare, vetrelor existente li s-au
adăugat trupuri de vetre sau gospodării izolate
situate pe versanţi. În perioada comunistă grupul
de gospodării individuale de la Catrinari a fost
propus pentru dezafectare, primind interdicţie de
construire până în anul 1998.
Forma, structura şi mărimea vetrelor a fost
condiţionată de o multitudine de factori
precum
1. topografia vetrei (forma de relief pe care se dezvoltă)
2. poziţia faţă de drum sau reţeaua hidrografică

Din punct de vedere al formei vetrei aşezărilor, majoritatea

acestora au o formă neregulată, ce denotă ocuparea spontană a
spaţiului, acestea extinzându-se progresiv în diferite perioade
istorice, existând cazuri în care unele aşezări mai mici au fost
înglobate în cele mai mari, unindu-se între ele în urma extinderii
teritoriale. Forma aproximativ circulară se poate sesiza la satul
Răchitiş, situat în partea de sud-est a localităţii Bilbor.
Datorită condiţiilor fizico-geografice pe de o parte şi a celor de
ordin social, economic, administrativ, politic, pe de altă parte,
tipurile structurale de vetre din ulucul depresionar Drăgoiasa-
Tulgheş se caracterizează printr-o mare varietate şi complexitate,
fiind predominante, mai mult cele de tranziţie care îmbină două din
cele trei tipuri structurale majore.
Pe baza celor afirmate putem prezenta
următoarele categorii de aşezări
1. adunat-alungit, care se înscrie în spaţiile unde se
îmbină activităţile agricole şi pastorale cu cele care
au tendinţe de concentrare în vatra iniţială, unde
unele gospodării sunt dispuse de-a lungul unei căi de
comunicaţie, curs de apă sau ambele (Bilbor, Secu,
Corbu, Tulgheş);
2. risipit-alungit, cu dispunere a vetrei în lungul văilor
sau căilor de comunicaţie (Glodu);
3. risipit propriu-zis, cuprinde satele Catrinari şi
Păltiniş, precum şi anumite părţi din satele centrelor
de comună Bilbor, Corbu, Tulgheş, care au un profil
zootehnic şi forestier.
Aceste tipuri structurale de aşezări pot fi
grupate în două grupe majore
I. sate cu indice mic de dispersie, situate mai ales
în zona luncilor, teraselor şi glacisurilor
Bistricioarei
II. sate cu indice mare de dispersie, localizate în
zona platourilor înalte, la contactul
depresiunilor cu rama montană înconjurătoare.
Din punct de vedere al mărimii vetrelor predomină
vetrele mici (Păltiniş, Drăgoiasa, Glodu) şi mijlocii
(Răchitiş, Capu Corbului, Pintic, Recea, Hagota),
dar apar şi vetre mari (Corbu 248 ha) şi foarte mari
(Bilbor, Tulgheş), cele foarte mici (sub 10 ha) se
întâlnesc în satul Catrinari şi Secu.
Orașe din zona de câmpie
• Timișoara
• Arad
• București
• Târgoviște
• Olt
• Reșita
• Craiova
 Bibliografie
Radu Săgeată “Geografie urbană”- Editura
Universității “Lucian Blaga”, Sibiu, 2010
http://geographianapocensis.acad-cluj.ro/Re
vista/volume/nr_2_2014/pdf/Tofan.pdf