ELEMENTE DE GEOMETRIE.

DREAPTA, SEGMENTUL DE DREAPTĂ,

MĂSURAREA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ
 ELEMENTE DE GEOMETRIE
Geometria este o ramură a matematicii care studiaza formele şi
proprietăţile corpurilor.
Marele matematician român Gheorghe Vrânceanu afirma că:
„Geometria este ştiinţa spaţiului în care trăim”.
Cuvântul „geometrie” este de origine greacă: geo = „pământ”;
metron = „măsură” şi deci ar însemna măsurarea pământului.
Primele cunoștințe de geometrie (apar în Egiptul Antic și
Babylon, în jurul anului 3000 î.e.n.) constau în reguli practice
pentru măsurarea lungimilor, ariilor şi volumelor corpurilor. În
secolul al IV - lea î.e.n. a apărut și s-a dezvoltat geometria
euclidiană, bazată pe sistemul de axiome enunțat de Euclid.
Mai tarziu, începând cu secolul al XVIII-lea s-au dezvoltat alte
formalizări ale geometriei. Acestea poartă numele colectiv de
geometrii neeuclidiene.
 PUNCTUL. DREAPTA
Geometria euclidiană foloseşte următoarele noțiuni fundamentale:
punctul, dreapta şi planul. Aceste noţiuni nu sunt definite direct, ci
indirect printr-un proces de abstractizare, plecând de la anumite
proprietăţi ale unor obiecte reale.
Punctul (cuvântul „punct” provine din limba latină: punctum =
„înțepătură") ni-l putem imagina, de exemplu, ca urma lăsată pe
hârtie de apăsarea vârfului unui creion bine ascuţit, ca înţepătura
unui vârf de ac, etc.
Dreapta ne-o imaginăm ca un fir de aţă nemărginit bine întins.
S-a convenit ca o mulţime de puncte să se numească figură
geometrică, deci punctul şi dreapta sunt figuri geometrice.
 În geometrie punctele se notează cu litere mari ale alfabetului
latin: A, B, C, ... , iar dreptele cu litere mici ale aceluiaşi alfabet:
a, b, c, ... .
Desenul are un rol foarte important în geometrie; acesta
contribuie la dezvoltarea intuiţiei spaţiale, a imaginaţiei,
a creativităţii, a inventivităţii. Prin urmare, desenele trebuie
realizate cu multă atenţie. Pentru întocmirea unui desen în condiţii
optime este necesar să se cunoască bine instrumentele de
geometrie şi modul lor de folosire. Principalele instrumente
folosite pentru desenarea figurilor geometrice sunt: rigla, echerul,
raportorul şi compasul.
 În figurile de mai jos sunt reprezentate puncte şi drepte:
A a
B
C b
Două puncte A şi B pot avea următoarele poziţii relative:
- distincte (diferite), adică punctele A şi B ocupă locuri diferite în
planul paginii de hârtie. Această situaţie geometrică se notează
prin: A ≠ B şi citim: „punctul A este diferit de punctul B” sau
„punctele A şi B sunt distincte”. Reprezentăm geometric această
situaţie astfel:
A B
- coincid (confundate), adică punctele A şi B ocupă acelaşi loc în
planul paginii de hârtie. Această situaţie geometrică se notează
prin: A = B şi citim: „punctele A şi B coincid” sau „punctele A şi
B sunt confundate”. De fapt, este vorba de unul şi acelaşi punct,
motiv pentru care folosim o singură notaţie pentru „astfel de
puncte”, de exemplu, litera A.
 A, B
Poziţiile relative ale unui punct A faţă de o dreaptă a sunt:
- punctul A aparţine dreptei a, adică punctul A se află pe dreapta a.
Această situaţie geometrică se notează prin: A  a şi citim:
„punctul A aparţine dreptei a”. Reprezentăm geometric această
situaţie astfel:
a Aa
A 
- punctul A nu aparţine dreptei a, adică punctul A nu se află pe
dreapta a. Această situaţie geometrică se notează prin: A  a şi
citim: „punctul A nu aparţine dreptei a” sau „punctul A este
exterior dreptei a”. Reprezentăm geometric această situaţie astfel:
a A
Aa
Fiind date două puncte distincte (diferite) A şi B, există o dreaptă
şi numai una care să treacă prin punctele A şi B. Mai spunem:
 „Prin două puncte distincte trece o dreaptă şi numai una” (una
din axiomele geometriei euclidiene - axiomele sunt propoziţii
matematice al căror adevăr nu se demonstrează).
A
 B
Despre dreapta astfel construită vom spune că este dreapta
determinată de punctele A şi B. Această dreaptă se notează AB (sau
BA) şi se numeşte dreapta AB (sau dreapta BA).
Definiţie: Trei sau mai multe puncte se numesc coliniare dacă
aparţin aceleiaşi drepte.
A 
B  A, B şi C sunt puncte coliniare
C
Definiţie: Trei sau mai multe puncte se numesc necoliniare dacă nu
aparţin aceleiaşi drepte.
A 
B  A, B şi C sunt puncte necoliniare
C
Două drepte a şi b pot avea următoarele poziţii relative:
- paralele (cuvântul „paralele” este compus din două cuvinte
provenite din limba greacă: para = „alături" şi allelon = „ unul cu
altul"), adică dreptele a şi b sunt disjuncte (nu au nici un punct
comun) în planul paginii de hârtie. Această situaţie geometrică se
notează prin: a // b şi citim: „dreapta a este paralelă cu dreapta b”.
Reprezentăm geometric această situaţie astfel:
 a a // b (a  b = )

b
- concurente (cuvântul „concurente” este compus din două cuvinte
provenite din limba latină: con = „împreună" şi currere = „ a fugi,
a alerga") , adică dreptele a şi b au un punct comun. Reprezentăm
geometric această situaţie astfel:
a
A
a  b ={A}
b
- confundate, adică dreptele a şi b au două puncte comune (dacă
două drepte au două puncte comune, atunci ele au toate punctele
comune). De fapt, este vorba de una şi aceeaşi dreaptă, motiv pentru
care folosim o singură notaţie pentru „astfel de drepte”, de
exemplu, litera a.
a, b
 SEMIDREAPTA. SEGMENTUL DE DREAPTĂ
Definiţie: Semidreapta reprezintă porţiunea dintr-o dreaptă
mărginită de un punct numit originea semidreptei.
Fie A şi B două puncte distincte (diferite). Semidreapta [AB se
reprezintă geometric astfel:
[ 
A B
Definiţie: Segmentul reprezintă porţiunea dintr-o dreaptă mărginită
de două puncte numite extremităţile (capetele) segmentului.
(cuvântul „segment" provine latinescul: segmentum = „ parte tăiată").
Fie A şi B două puncte distincte (diferite). Segmentul [AB] se
reprezintă geometric astfel:
[ ]
A B
 MĂSURAREA UNUI SEGMENT DE DREAPTĂ

Definiţie: A măsura un segment înseamnă a afla de câte ori se cuprinde

un anumit segment ales ca unitate de măsură, în segmentul dat.
Exemplu: Dacă alegem segmentul [AB] ca unitate de măsură, spunem
că lungimea segmentului este de o unitate de măsură şi notăm
AB = 1 u.m.
Cum segmentul [AB] se cuprinde de 3 ori în segmentul [CD]
spunem că CD = 3 u.m. (segmentul [CD] are lungimea de 3 unităţi
de măsură).
[ ] [   ]
A B C D
Deci, prin măsurare, oricărui segment îi corespunde un anumit număr
de unităţi de măsură, numit lungimea segmentului.
 Lungimea unui segment se poate determina cu aproximaţie, cu ajutorul
riglei gradate şi exprimă de câte ori lungimea segmentului măsurat este
mai mare decât lungimea unităţii de măsură de pe riglă, cu care se compară.
Unitatea principală de măsură pentru lungimi este metrul (m). Se
utilizează şi multiplii şi submultiplii acestuia.
Fiind numere, lungimile segmentelor se pot aduna sau scădea. Există o
situaţie geometrică care conduce la adunarea (scăderea) lungimilor
segmentelor. Astfel, dacă trei puncte A, B, şi C sunt coliniare astfel încât
B să fie situat între A şi C atunci lungimea segmentului [AC] este egală
cu suma lungimilor segmentelor [AB] şi [BC]; notăm: AC = AB+
+ BC. Lungimea segmentului [BC] este diferenţa dintre lungimile
segmentelor [AC] şi [AB]; notăm: BC = AC– AB, iar
lungimea segmentului [AB] este diferenţa dintre lungimea segmentului
[AC] şi lungimea segmentului [BC]; notăm AB = AC– BC.
A 
B 
C