ASIGURARI

MARITIME
curs nr.1
 Legislația asigurărilor
Legislație națională:
Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România modificată
prin Legea nr.172/2006, modificată prin Legea nr.304/2007
Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a
asigurărilor este completată și modificată de Legea nr.113/2006, Legea
nr.117/2007
Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de
asigurare modificată și completată prin legea nr.139/2013
Legea nr.260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor modificată și
completată prin Legea nr.248/2010 și Legea nr.243/2013
 Legislația asigurărilor
Legislație națională:
Legea nr.213/2015 privind Fondul de Garantare al Asiguraților

Legea nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea

activității de asigurare
Legea nr.246/2015 privind redresarea și rezoluția asiguratorilor

Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere

civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de
vehicule și tramvaie
Codul civil din anul 2011 (art.2199 – art.2241 – contractul de
asigurare)
 Legislație asigurări
Legislație internațională:
-MARINE INSURANCE ACT 1906 (MIA) modificat în anul

2012 cu drepturile asiguraților și în anul 2015 prin

introducerea noțiunii de bună – credință
-În cadrul MIA s-a stabilit prima poliță standard de

asigurare maritimă numită SG FORM – acesta s-a

transformat în MAR 91 – forma cu clauze standardizate
-ARBITRAJUL INTERNAȚIONAL
 Definirea termenilor

Definirea termenilor:
Activitatea de asigurare – activitatea care
desemnează, în principal oferirea, intermedierea,
negocierea, încheierea de contracte de asigurare și
reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,
activitatea de regres și de recuperare, precum și
investirea sau fructificarea fondurilor proprii și atrase
prin activitatea desfășurată.
 Definirea termenilor
Asigurare – operațiunea prin care un asigurator constituie,
pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui
număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri și îi
indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului
alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri
rezultate ca urmare a activității desfășurate.
Coasigurare – operațiunea prin care doi sau mai mulți
asiguratori subscriu același risc, fiecare asumându-și o cotă - parte
din acesta.
Reasigurare – operațiunea de asigurare a unui asigurator sau
reasigurator de către un reasigurator.
 Definirea termenilor

Asigurat – persoana care are un contract de asigurare

încheiat cu asiguratorul.
Asigurator – persoană juridică autorizată în condițiile
legii să exercite activități de asigurare, sucursala sau filiala uni
asigurator dintr-un stat terț, precum și sucursala unei societăți
de asigurare sau a unei societăți mutuale dintr-un stat membru,
care a primit o autorizație de la autoritatea competentă a
statului membru de origine.
 Definirea termenilor
Contractul de asigurare – prin acest tip de
contract contractantul asigurării sau asiguratul se
obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se
obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească
asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului
păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită
indemnizație, rezultată din contractul de asigurare
încheiat în condițiile legii, în limitele și la termenele
convenite.
 Definirea termenilor
Societate mutuală de asigurări – persoană juridică civilă a
cărei asociați sunt deopotrivă asigurați și asiguratori
State membre – statele membre ale Uniunii Europene și
celelalte state aparținând Spațiului Economic European
Autorități competente – autoritățile naționale care prin
lege sau alte reglementări sunt abilitate să supravegheze piața
asigurărilor
Stat terț - stat care nu este membru al Uniunii Europene
sau al Spațiului Economic European
 Definirea termenilor
Stat membru gazdă – statul membru, altul decât statul
de origine, în care asiguratorul sau reasiguratorul își desfășoară
activitatea.
Stat membru de origine – statul membru în care este
situat sediul social al asiguratorului sau al reasiguratorului.
Asigurator dintr-un stat terț - asigurator al cărui sediu
real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în
cadrul Uniunii Europene funcționează pe baza unei autorizații de
la autoritatea competentă a statului membru gazdă.
 Definirea termenilor
Societatea – mamă – persoana juridică aflată față de o entitate
cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una din
următoarele situații:
-deține direct și/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;
-are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de

administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale și este în

același timp acționar sau asociat ala celei filiale;
-Are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra unei filiale la care este

acționar sau asociat în virtutea unor clauze cuprinse în contract sau a unor prevederi
cuprinse în actul constitutiv;
-Este acționar sau asociat al unei filiale și în ultimii 2 ani a numit singur majoritatea

membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor

filialei;
 Definirea termenilor
- este acționar sau asociat al unei filiale și controlează singur, în baza
unui acord încheiat cu ceilalți acționari sau asociați, majoritatea drepturilor
de vot în acea filială, precum și orice entitate care în opinia Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influență dominantă asupra unei alte
entități.
Filială – entitatea, persoană juridică, aflată față de
societatea – mamă în una dintre situațiile prezentate mai sus.
Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale
aceleiași societăți – mamă, din punct de vedere al supravegherii
consolidate.
 Definirea termenilor

Sucursală – este un dezmembrământ fără personalitate

juridică al unei societăți de asigurare sau reasigurare care, în
baza unui mandat, este împuternicită să desfășoare parțial, sau
total, activitatea de asigurare ori de reasigurare.
Sediu – sediul social al unui asigurator, reasigurator,
intermediar în asigurări și/sau în reasigurări, persoană juridică,
precum și agenția sau sucursala acestora după caz.
 Definirea termenilor

Activitatea de intermediere în asigurări/reasigurări –

activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor
activități preliminarii încheierii contractelor de
asigurare/reasigurare sau oferirea de asistență pentru
administrarea îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul
unei daune. Aceste activități de intermediere în
asigurări/reasigurări în cazul în care sunt îndeplinite de către un
asigurator/reasigurator sau de un angajat al acestuia care
acționează sub responsabilitatea asiguratorului.
 Definirea termenilor
Intermediarii în asigurări/reasigurări – persoanele fizice
sau juridice autorizate în condițiile legii, denumite în continuare
broker de asigurare/reasigurare, agent de asigurare, subagent
sau agent de asigurare subordonat, care desfășoară activitate de
intermediere în asigurări/reasigurări în schimbul unui/unei
comision/remunerații, autorizat sau înregistrat în condițiile
stabilite de lege și normele de aplicare, precum și intermediarii
din statele membre care desfășoară pe teritoriul României
activitate de intermediere în asigurări/reasigurări, conform
dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii, după caz.
 Definirea termenilor
Comisia de supraveghere a Asigurărilor – autoritate
administrativă autonomă de specialitate, autofinanțată, cu
personalitate juridică și cu sediul în București, care își exercită
atribuțiile potrivit prevederilor Legii nr.32/2000 privind
activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor modificată
și actualizată
Consiliul Comisiei de supraveghere a Asigurărilor –
adoptă regulamentele de organizare și funcționare ale Comisiei
 Definirea termenilor
Fondul de Garantare a Asiguraților s-a constituit ca
persoană juridică de drept public conform Legii nr. 213/2015
privind Fondul de Garantare a Asiguraților. Fondul este o schemă
de garantare în domeniul asigurărilor și are drept scop
protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței
unui asigurător.
Fondul efectuează plăţi de indemnizații/despăgubiri rezultate
din contractele de asigurare facultative și obligatorii, în condițiile
legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea
plafonului de garantare prevăzut de lege de 450.000 lei pe un
creditor de asigurare al asigurătorului în faliment.
 Definirea termenilor
Poliță de asigurare – document scris, emis de asigurator,
care dovedește încheierea contractului de asigurare.
Primă de asigurare – suma datorată de contractantul
asigurării în schimbul asumării riscului de către asigurator
conform clauzelor stabilite în contractul de asigurare.
Sumă asigurată – suma pentru care s-a încheiat
asigurarea și în limita căreia plătește asiguratorul.
Indemnizație – suma plătită de asigurator în urma
accesării de către acesta a unui serviciu prevăzut în contract, în
condițiile specificate în contractul de asigurare.
 Definirea termenilor
Franșiza – partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită,
stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în
contractul de asigurare.
Paguba sau dauna 
Paguba sau dauna - pierderea intervenita la un bun asigurat ca
urmare a producerii evenimentului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.
Intalnim aici doua notiuni si anume paguba totala in cazul in care bunul a fost
distrus in intregime si paguba partiala atunci cand pierderea intervenita este
mai mica decat valoarea bunului.
 Riscul asigurat  - este fenomenul (evenimentul) sau un grup de
fenomene (evenimente) care odata produs datorita efectelor sale il obliga pe
asigurator sa plateasca asiguratului despagubirea sau suma asigurata. In
asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele (evenimentele) care produc
pagube. 
Istoricul asigurărilor in România
Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri,
persoane si raspunderea civila, desfasurata in  Romania
se intinde pe o perioada de peste 136 ani, care poate fi
impartita in trei etape distincte:
   -  prima etapa a inceput in 1871 si s-a incheiat
in 1948;
 -  cea de-a doua etapa este cuprinsa intre anii
1949 si 1990;
 -  cea de-a treia etapa a inceput in 1991.
 Istoricul asigurărilor in România
  În anul 1897 a fost
a intemeiata, la Braila,
Braila societatea „Generala”,
specializata in transporturile maritime.
In perioada 1930-1940, asigurarile din Romania au dobandit cea mai
mare dezvoltare, practicandu-se toate formele de asigurari si existau in tara
24 de societati de asigurari.
Din 1942 sfera asigurarilor de stat s-a extins, cuprinzand noi ramuri
si riscuri, cum ar fi: raspunderea civila, casco, accidente, deteriorari la masini,
grindina, inundatii, precum si introducerea unor noi forme de asigurare
obligatorie, cum au fost: asigurarea de raspundere civila a proprietarilor de
autovehicule care erau folosite pentru transportul cu plata a persoanelor si
marfurilor; asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces,
infirmitate si boala; asigurarea imobilelor, recoltelor.
Istoricul asigurărilor in România
Prin actul de la 11 iunie 1948 toate bancile si societatile
de asigurari au fost nationalizate deci trecute in proprietatea
statului, s-au organizat pe baze noi, insa au continuat sa
functioneze in vechea structura pana la 1 septembrie 1949, cand
toate societatile de asigurari au fost puse in lichidare, iar de la 15
septembrie si-au incetat orice activitate de asigurari si
reasigurari. La 30 septembrie 1949, Societatea comerciala de
stat de asigurari isi inceteaza activitatea de asigurari, practicand
in continuare numai operatiuni de reasigurare. Prin actul
nationalizarii, societatile de asigurari au trecut in proprie­tatea
statului cu toate activele si pasivele lor.
 Istoricul asigurărilor din
România
Revolutia din decembrie 1989 a determinat schimbari esentiale si
in sfera asigurarilor si reasigurarilor. Astfel, au fost reorganizate societatile de
asigurari, s-au reglementat pe baze noi raporturile contractuale in dome­niul
asigurarilor si reasigurarilor,au fost perfectionate instrumentele si tehnicile
de lucru ale societatilor comerciale de asigurari, prestarea servi­ciilor in sfera
asigurarilor etc. In acest scop au fost adoptate reglementari juridice noi
referitoare la constituirea, organizarea si functionarea socie­tatilor comerciale
in domeniul asigurarilor si reasigurarilor, noi reglementari privind asigurarile
de persoane, de bunuri si de raspundere civila, a fost constituit Oficiul de
supraveghere a activitatii de asigurare si de reasigurare, caruia i s-au stabilit
competentele.
 Istoricul asigurărilor din
România
După 1990 respectiv la 31.12.1990 prin Hotărârea de Guvern
nr.12794, Administraţia Asigurărilor de Stat şi-a încetat, activitatea luând
fiinţă trei societăţi comerciale pe acţiuni de asigurare care au preluat activele,
respectiv:
- Societatea Asigurarea Românească S.A.
- Societatea Astra S.A.
- Agenţia CAROM S.A.
Dintre aceste trei societăţi Societatea Astra S.A., în calitate de
societate de asigurare - reasigurare, practica asigurări facultative de
persoane, altele decât cele de viaţă şi asigurări de bunuri şi răspundere civilă,
în categoria asigurărilor de bunuri intrând şi "asigurările maritime şi de
transport".
Thank You…!