Sunteți pe pagina 1din 27

Lucru individual la disciplina : PREȚURI ȘI TARIFE

REGLEMENTAREA A
PREŢURILOR , TARIFELOR ȘI A
CONCURENȚEI ÎN JAPONIA

Elaborat de : GROSU VEACESLAV FBr-182.


Verificat de : GUMOVSCHI ANA
CUPRINS:

1. CARACTERISTICA GENERALĂ A JAPONIEI

2. CARACTERISTICA ECONOMICĂ ȘI PRINCIPALELE RAMURI ALE


ECONOMIEI JAPONEZE

3. ȘOCURILE ECONOMICE SUPORTATE DE JAPONIA

4.PRINCIPALELE RAMURI ECONOMICE ȘI PREȚURILE TARIFARE ÎN


RESPECTIVELE SECTOARE
1. CARACTERISTICA GENERALĂ A JAPONIEI
Japonia este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și 
Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国  Nipponkoku, textual „Țara
de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit
legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se
patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).
aponia este un stat membru al ONU, OCDE, G7 și G20, și este considerată o mare putere. Japonia este a
treia cea mai mare economie a lumii (conform PIB-ului nominal) și al cincilea cel mai mare exportator și
importator. Țara beneficiază de o forță de muncă înalt calificată și este printre cele mai educate țări din
lume, unde marea parte a cetățenilor săi dețin studii superioare. Deși Japonia a renunțat oficial la dreptul
său de a declara război împotriva altor țări, aceasta menține o forță militară modernă, având al optulea cel
mai mare buget militar din lume, ce este folosit pentru auto-apărare și pentru misiuni de menținere a păcii.
Japonia este o țară dezvoltată, ce are un nivel foarte ridicat de dezvoltare umană, speranță de viață
ridicată, infrastructură avansată și un nivel scăzut de corupție. Japonia este cunoscută la nivel mondial
pentru contribuțiile sale în știință și tehnologie.
Suprafata: 377.962 kilometri patrati, care includ si 6.853 insule.
Suprafata construita: 5,0% (inclusiv constructiile industriale)
Populatia : 127,298 milioane, din care 61,909 milioane barbati si 65,389 milioane
femei.
Estimari privind evolutia populatiei:
124,100 mil.(in 2020), 116,618 mil.(in 2030),107,276 mil. (in 2040) si 97,076 mil (in
2050). In anul 2050, populatia in varsta de peste 65 de ani va reprezenta 38,8% din
totalul populatiei .
Speranta de viata: 80,21 ani pentru barbati si 86,61 ani pentru femei.
Rata de fertilitate: -1,43
Mortalitatea infantila: 2,1 (la 1.000 nasteri)
Religia : Budism ,shintoism (crestini: 1% din populatie)
Sistemul politic: Monarhie constitutionala / Democratie parlamentara
Limba : Japoneza ; Engleza - ca pondere, a doua limba vorbita
Numarul mediu de persoane/familie :2,42
Varsta medie a capului de familie: 47,4 ani
Numar total de angajati: 65,77 milioane
Venitul mediu lunar pe familie : 523.589 yeni din care 80% al capului de familie
Accesul la invatamantul primar: 100%
Accesul la invatamantul secundar: 99,5%
Linii telefonice fixe :44,78 milioane.
Linii telefonice fixe si mobile: 107,34 milioane.
Utilizatori de Internet :100,44 milioane
Produsul Intern Brut : 5.960 milarde dolari USD, al treilea dupa SUA .
PIB pe locuitor: 37.433 dolari USD
Somaj : 4,0%
Curs mediu de schimb: 105,88 yeni/USD in anul 2014

Sarbatori
Cand o sarbatoare nationala cade intr-o duminica, ziua de luni care urmeaza devine zi libera
prin compensare. Cele mai multe companii japoneze si oficii guvernamentale, de obicei, nu
lucreaza pe timpul sarbatorilor de iarna (28 decembrie - 3 ianuarie), in "Golden Week" (29
aprilie-5 mai) si pe perioada traditionalului festival O-Bon ( intre 12 si 15 august).
Sarbatorile locale . 1 ianuarie - Anul nou 15 ianuarie - Ziua majoratului 11 februarie - Ziua
fondarii natiunii 21 martie - Echinoctiul de primavara 29 aprilie-5 mai - Golden Week 20
iulie - Ziua marinei 15 septembrie - Ziua respectului pentru varstnici 23 septembrie -
Echinoctiul de toamna 10 octombrie - Ziua sanatatii si sportului 3 noiembrie - Ziua culturii
23 noiembrie - Sarbatoarea recunostintei 23 decembrie - Ziua Imparatului
2. Caracteristica economică și principalele ramuri ale
economiei Japoneze
Principalele ramuri economice ale Japoniei sunt :
-centralele nucleare
-industria tehnologiilor și inovaților
-industria transportului terestru ( industria automobilelor)
-transportul feroviar și aerian
-agricultura ( pescuitul în principal).
-turismul.
Centrala nucleară de la Fukushima
Industria tehnologiilor și inovaților
Industria transportului terestru ( automobile)

Evoluția vânzărilor automobilelor , mii automobile.


Industria transportului aerian și feroviar

Industria aeriană niponă este foarte dezvoltată , asta se observă pe navele călătoare nipone care sunt
performante econome, și foarte calitative. Japonezii pun accent mare pe calitatea tehnologiilor dar și
pe durabilitatea acestora, la care nu i-au întrecut nimeni până la momentul actual.
Industria agricolă.

Industria agricolă niponă se diferențiază de alte industrii prin culturile de plante rare plantate , dar și prin
ceaiurile nipone cu conținut medicamentos.
Turismul japonez
Turismul japonez este specific față de alte feluri de turism , și se manifestă prin o arhitectură unică a clădirilor dar și
după amplasamentele a diferitor băi de piatră , cu care se pot lăuda niponi .
Turismul nu este una din cele mai profitabile ramuri economice la ei, dar comparativ cu alte state putem menționa că
respectiva ramură este foarte profitabilă.
3.Șocurile economice suportate de Japonia
Un șoc care a afectat economia Japoniei a fost criza bursieră din 2007 . Piaţa bursieră
japoneză a înregistrat pierderi . Indexul Nikkei a scăzut până la această oră cu alte 2,8
procente, însumând 16.733 de puncte, după ce vineri se depreciase cu 1,35 la sută. Astfel,
principalul indice japonez a pierdut de marţea trecută, când s-au înregistrat primele turbulenţe
la Bursa din Tokio, aproximativ 1000 de puncte.
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi acest accident a înregistrat atât pierderi de
ordin financiar în urma exploziei, cât și pierderi de ordin social, deoarece s-au pierdut vieți
omenești, s-au înregistrat mai multe pierderi decât încasări , țiinând cont că Japonia este stîns
legată de industria nucleară.
Acutal este și COVID-19 care nu se știe precis cât timp v-a afecta economia globală, dar
și economia Japoniei . Respectivul virus face ca toate țările la momentul actual să înregistreze
pierderi colosale de ordin financiar și social, statiscienii la momentul actual spun că există
posibilitatea ca COVID-19 să fie una din cele mai mari sau chiar cea mai mare criză suportată
de omenire.
(Șocuri există mai multe , dar mai sus s-au expus șocurile care au cea mai mare tangență cu
Japonia)
4. Principalele ramuri economice și prețurile tarifare în
respectivele ramuri.
Agricultura. Agricultura asigură sub ¾ din necesitățile populației, Japonia fiind nevoită
să importe 60% din alimente. Țara dispune de puține terenuri arabile, care sunt lucrate
eficient, rezultând producții agricole dintre cele mai mari din lume la hectar, dar insuficiente
cantitativ. Ramura principală este cultivarea plantelor, iar cultura de bază este orezul, care se
produce în micile câmpii litorale irigate din sud, unde este posibila dubla cultivare, precum și
pe pantele munților. Fermele sunt mici, dar mecanizarea este răspândită. Datorită selecției,
chimizării și muncii asidue a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez. Celelalte
culturi mai importante sunt: bumbac, citrice, trestie de zahăr, tutun, ceai, grâu, cartofi, sfeclă
de zahăr, soia și diverse legume. În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a
suprafețelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată și citruși. Este
foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase, Japonia
și China fiind principalii producători de mătase naturală.
În sectorul zootehnic preponderente sunt creșterea bovinelor și porcinelor, iar o
îndeletnicire eficientă a japonezilor este pescuitul, organizat în baza uneia
dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume și cu un număr impresionant
de porturi specializate (peste 600)
Industria.
Japonia este o națiune industrială importantă, care are o industrie complexă de înalt nivel tehnologic
(deține 60% din roboții industriali din lume), care angajează 1/4 din populația activă și contribuie doar cu ceva
mai puțin de 25% la formarea PIB. Este prima țară din lume la producerea oțelului și la constructia navelor (1/3
din tonajul lăsat la apă). O oțelerie mare se află la KITAKYUSHU, iar navele se construiesc la OSAKA. De
asemenea, Japonia produce mai multe automobile și televizoare decât oricare altă țară2 și ocupă locuri fruntașe
pe glob și în metalurgia feroasă (fontă, oțel) și neferoasă (mai ales aluminiu și plumb), electronică, prelucrarea
lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, industria textilă, etc. Lemnul este vital pentru nevoile industriale a
Japoniei care este al doilea mare producator de hârtie din lume și un important producător de celuloză din lemn
și de cherestea din conifere. Japonia este si cea de-a doua piața IT la nivel mondial (computere, optica,
telecomunicatii de inalta tehnologie) care a depășit de mult pragul de 1.000 miliarde dolari . De altfel, în
Japonia, toate companiile, organismele guvernamentale, scolile si locuintele au fost conectate la proiectul Fiber
to the Home, proiect de mare anvergura care va continua, deși a condus la cresterea bugetelor alocate initial.
Japonia isi va amplifica astfel eforturile in directiile multi-media, telecomunicatii si servicii on-line (se
estimeaza ca Ministerul Economiei, comerțului si Industriei /METI/ va aloca peste 5 miliarde de dolari pentru
activitatile R&D in domeniu). Marile concentrări industriale sunt KEIHIN, HANSHIN, CHUKYO,
KITAKYUSHU, dar industria este bine reprezentată în toate centrele urbane. Cele mai cunoscute companii
producătoare sunt SONY, TOSHIBA, FUJITSU, NIKON, PANASONIC și CANON la electronice, TOYOTA,
HONDA, MITSUBISHI și NISSAN la producția de automobile și HITACHI în industria IT
Transporturile și infrastructura.
Toate modalitățile de transport sunt bine dezvoltate, Japonia având o rețea impresionantă de drumuri, poduri, căi ferate, porturi și
aeroporturi. Transportul public, utilizat zilnic de un număr mare de japonezi, se caracterizează prin înaltă calitate și punctualitate. Legătura
dintre cele 4 insule nipone se realizează rutier (prin tunele submarine dintre care cel mai lung are 54 km), aerian (una dintre cele mai
dotate flote aeriene din Asia), naval și maritim. Cea mai mare dezvoltare este legată de porturi (CHIBA, TOKYO, YOKOHAMA,
OSAKA, KOBE NAGOYA, HAKODATE si KITAKYUSHU) prin care se importă combustibili și materii prime și se exportă bunuri
fabricate. În același timp, Japonia menține o mare flotă de pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob (10 milioane de tone de
pe,e capturat anual). Trenurile (transportul feroviar) reprezintă cea mai convenabilă modalitate pentru vizitatori de a călători în jurul
Japoniei, fiind principalul mijloc folosit pentru transportul în masă și pentru transportul de mare viteză între orașe, precum și pentru
transportul care face legătura între zonele metropolitane. Orașele mari sunt legate prin trenuri expres moderne, iar între OSAKA și
TOKYO circulă un tren de mare viteză. Unele stații au, în medie, 2 milioane de călători pe zi, Japonia fiind țara cu cel mai mare grad de
folosire a căilor ferate din lume. Lungimea totală a rețelei de căi ferate este de 27.671 km, din care 20.657 km în totalitate electrificată cu
ecartament normal și 898 km cu ecartament îngust. Japonia are una din cele mai moderne si complete infrastructuri: sosele, autostrazi, cai
ferate, aeroporturi, porturi si telecomunicatii pentru distributia tuturor tipurilor de bunuri si servicii si, in continuare, investițiile in acest
domeniu si proiectele de mentenanta si extindere a facilitatilor publice sunt de mare amploare. Aglomerația proprie marilor orase japoneze
și prețurile ridicate ale terenurilor, coroborată cu reglementarile referitoare la spatiile comerciale, a facut ca magazinele din aceasta tara sa
fie mici si lipsite de spatiu de stocare. Rețeta de succes rămâne cea a micilor magazine (convenience stores), alaturi de micile firme din
industria manufacturieră, necesită o aprovizionare în mod just-intime si din acest motiv se confrunta cu problema aprovizionarii cotidiene.
Dupa multi ani de incercari nereusite pentru modificarea sistemului de distributie, majoritatea marilor retele internationale de desfacere s-
au retras din Japonia, cu exceptia METRO și IKEA care, in prezent, dupa readaptarea politicilor comerciale la specificul pietei nipone, au
profituri notabile
Turism.
Turismul în Japonia se caracterizează atât printr-un sector intern
dezvoltat, cât și prin vizita a peste 8 milioane de turiști străini anual, ¾ din
aceștia veniind din Asia (turiști coreeni din sud, taiwanezi și australieni, care
merg la schiat în renumitele stațiuni montane din insula HOKKAIDŌ). După
raportul dintre numărul de turiști străini care vizitează Japonia și cel al
turiștilor japonezi care vizitează alte țări străine, Japonia se află însă pe
ultimul loc în cadrul țărilor din grupul G7 (datorită apetitului japonezilor
pentru excursii în Europa și în SUA).
Situația economică actuală a Japoniei
Japonia, a treia economie la nivel mondial, a înregistrat, în anul calendaristic 2017, un PIB de 5.060 miliarde dolari, conform
datelor publicate de Fondul Monetar Internațional (FMI), clasându-se după SUA si China (țările UE fiind luate separat în acest
calcul). Acest nivel al PIB în prețuri curente, echivalează cu un PIB/capita de 43.880 dolari. Conform ultimelor statistici oficiale
japoneze, în anul fiscal 2018 (care se va încheia însă la 31 martie 2019), s-a înregistrat o creșere economică de 1,2% față de anul
fiscal 2017. De altfel, în ultimii 70 de ani, Japonia a dezvoltat o economie superavansată, deși lipsită de multe resurse naturale și -
ca urmare – puternic dependentă de materiile prime importate. Timp de trei decenii, creșterea economică reală globală a fost
impresionantă - o medie de 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii '80. Creșterea a încetinit semnificativ în anii 1990,
atingând în medie 1,7%, în mare parte din cauza efectelor investițiilor ineficiente și a cresterii explozive a prețurilor la active la
sfârșitul anilor 1980. Această creștere modestă a continuat și după 2000, dar economia a căzut din nou în recesiune, de 4 ori
începând cu 2008. au ajutat Economia s-a redresat ușor la sfârșitul anilor datorită cheltuielilor guvernamentale, însă s-a contractat
iarăși în 2011 în urma cutremurului masiv de 9,0 magnitudine și a tsunami-ului care au afectat serios activitatea economică
niponă. De la oprirea completă a reactoarelor nucleare în 2011, sectorul industrial din Japonia a devenit și mai dependent de
combustibili fosili importați, dar economia niponă s-a redresat în mare măsură în ultimii ani (deși producția în zonele afectate
rămâne încă în urma mediei naționale). Astfel, Japonia s-a bucurat de o creștere puternică mai ales în 2013, pe baza aplicării
Programului revitalizării economice în 3 puncte al premierului Shinzo ABE (Programul/Agendă denumit "Abenomics") care
cuprinde o relaxare monetară, o politică fiscală "flexibilă" și o reformă structurală. În 2015, ABE a revizuit acest Program
majorând obiectivul obținerii unui PIB nominal majorat cu 20% până anul în 2020 (la 600 trilioane de yeni). În același timp, Abe a
înlocuit și planul precedentei administrații care a oprit toate cele 52 de centrale nucleare nipone, repornind cu succes două
reactoare nucleare la centrala nucleară Sendai, care îndeplinesc noile standarde de siguranță.
Încercând să stimuleze și să reformeze economia, guvernul a trebuit, de asemenea, să elaboreze și
o strategie de creștere a veniturilor guvernamentale. Japonia adoptatase anterior (în 2012) o
legislație pentru a crește treptat rata impozitului pe consum la 10% până în 2015, începând cu o
majorare de la 5%, la 8%, implementată în aprilie 2014. Această creștere n-a avut însă efectul
scontat asupra PIB, iar premierul Abe a decis să amâne faza finală a creșterii taxei până în
octombrie 2019.
Urmând o politică agresivă de relaxare monetară, țară înregistrează astăzi progrese în privința
eliminării deflației, dar declinul său demografic (o rată scăzută a natalității și o populație
îmbătrânită în continuă creștere) reprezintă o provocare majoră pe termen lung pentru economia
Japoniei.
În opinia specialiştilor, Japonia a avut chiar parte de trei miracole economice, iar acum, la 6 ani după un alt devastator cataclism
din istoria sa (cutremurul din 2011, urmat de tsunamiul care a avariat centrala nucleară de la Fukushima) este pe punctul de a
marca un nou miracol.
Pentru a explica mai detaliat succesul Japoniei, analiştii punctează patru factori majori: 1. Rata incredibilă a investițiilor (rate
foarte mari de economisire şi investire). Între anii 1951 şi 1973, stocul de capital al Japoniei a crescut cu peste la 9%/an, toate
investiţiile fiind finanţate din economiile populaţiei, rata economisirii nipone fiind cea mai ridicată din lume. Apoi, din a doua
jumătate a anilor ’50, a început dezvoltarea noilor tehnologii şi industrii (auto, electronică, materiale sintetice etc.), pentru ca la
mijlocul anilor ’60 să se treacă de la industriile de producţie, la cele bazate pe cunoștințe și inovație. 2. Calitatea forţei de muncă
(forţă de muncă foarte bine pregătită). Până în anii ‘50, cei mai mulţi japonezi erau angajaţi în slujbe care cereau o productivitate
scăzută în raport cu pregătirea lor. Cu timpul, stocul de capital japonez a crescut, iar lucrătorii s-au putut muta cu uşurinţă în slujbe
care solicitau o productivitate ridicată. Exploatarea brațelor de muncă şi valorificarea muncitorilor japonezi au devenit modele
pentru întreaga lume, deoarece populaţia era stimulată și cointeresată, acest lucru determinând supraviețuirea multor întreprinderi
mici. Japonezii înscriși în câmpul muncii aveau salarii decente, ceea ce a dus la o creşterea treptată a nivelului de trai al populaţiei.
3. Absorbția și utilizarea tehnologiilor (absorbţia rapidă şi utilizarea efectivă a tehnologiei, în mare parte importată). Japonezii
au adoptat cele mai avansate tehnologii industriale din lume și au devenit experţi în a îmbunătăţi şi apoi a comercializa ceea ce
importau. Importând tehnologie, ei n-au mai fost obligaţi să o dezvolte pe cont propriu şi, până foarte recent, Japonia a alocat
destul de puțin din venitul său național pentru cercetare şi dezvoltare. Dependentă din punct de vedere tehnologic şi săracă în
resurse, Japonia a înregistrat însă[ numeroase succese în urma preluării unor tehnologii din Vest. 4. Politica guvernamentală pro-
creştere. Deși principala sursă a creşterii economice a fost sectorul privat, guvernul japonez a jucat un rol major în susţinerea
acestuia.
Rolul guvernului in economie.
Cabinetul actual condus de primul ministru Shinzo Abe este structurat in 19 ministere, agentii si
consilii pe domenii de activitate, situate in Tokyo, toate deciziile majore fiind luate de catre acestea
si puse in aplicare de catre administratia locala. Rolul major al institutiilor guvernamentale in
economie este determinat de emiterea licentelor, permiselor si aprobarilor necesare care
reglementeaza activitatea economica in Japonia, dar si de unele acte procedurale neoficiale,
indrumare administrative, practic obligatorii, birocratia fiind perpetuată si de multitudinea de
organizatii cu atributii semiregulatorii. În strategia națională de modernizare japoneză un rol
important îl are reglementarea acestei situații datorată, in mare parte, intereselor din mediul de
afaceri autohton, care mentine relațiii foarte apropiate cu mediul politic si cu birocratia din
administratie. Activitatea politicienilor depinde de marile corporatii nipone si de decizia
conducătorilor acestora, in sensul finantărilor, dar si relațiiv la orientarea voturilor angajatilor;
întrucât marile companii angajează anumiti functionari superiori din administratie, după pensionarea
acestora. De asemenea, Dieta japoneză (parlamentul nipon), are un personal redus, parlamentarii
bazandu-se pe oficialii din ministere pentru initierea de măsuri legislative si elaborarea de acte
normative.
Relațiile comerciale la nivel global
Exporturile reprezintă 17,7% din PIB-ul total al Japoniei, iar în cadrul acestora, exporturile de produse
de înaltă tehnologie au devenit motorul creșterii economice din Japonia încă din anii 1960. În 2017,
Japonia a fost a treia cea mai bogată țară de pe mapamond, exportând mărfuri în valoare de 712 miliarde
de dolari, cu 11,8% mai mult decât în 2016 și importând, în total, mărfuri în valoare de circa 684
miliarde dolari, în crestere cu 14% fata de 2016. Excedentul comercial al Japoniei, de peste 27 miliarde
dolari, a scăzut însă cu 25% în 2017 față de 2016, deși o a avut loc o redresare serioasă a exporturilor
nipone către China și SUA. Exporturile japoneze au înregistrat sporuri la aproape toate categoriile de
mărfuri, dar au crescut serios pentru echipamente de transport cu 11,4% (amplificate de expansiunile
mari ale autovehiculelor -6%), pentru produse fabricate cu 9% (în principal datorate metalelor -18,8%),
pentru produsele chimice (14,9%), mașini (13,7%) etc. Printre partenerii comerciali cei mai importanți
importanți la export au fost China (17,6%), SUA (11,5%), UE (8,3%), Coreea de Sud (16,8%) și Taiwan
(5,5%). În 2017, exporturile principale au fost: echipamente de transport (24% din totalul exporturilor),
vehiculele de transport (16%), mașini (19 %), mașini electrice (17,6 %), produse fabricate (12%) și
substanțe chimice (10%). La import, principalele surseau fost, în 2017, China, SUA și Uniunea
Europeană. De remarcat că în acest an, pentru prima oară în ultimii 20 de ani, Japonia a importat
autovehicule peste pragul de 300.000 de bucăți/an.
Relațiile comerciale cu Uniunea Europeană
Japonia este unul dintre cei mai importanțiparteneri economici ai UE . Ambele economii acoperă împreuna 40% din PIB-
ul mondial, 30% din comerțul mondial și furnizează cca 50% din fluxul mondial de FDI (investiții straine directe). Japonia
este o destinație majoră pentru FDI europene precum și un important partener comercial al UE, volumul total al
exporturilor și importurilor fiind de 124,8 miliiarde euro, in 2016. Vectorii principali ai dialogului economic bilateral și ai
asigurării competitivității economiilor sunt, pentru UE , prevederile Agendei Lisabona, iar pentru Japonia reforma
structurală . În domeniul comercial, intre UE si Japonia, este in vigoare un Acord de recunoastere reciprocă (MRA,
încheiat la 1 ianuarie 2002), care reglementeaza accesul produselor pe pietele UE si Japoniei. UE si Japonia au finalizat
însă, la 9 decembrie 2017 negocierile bilaterale vizând eliminarea si/sau reducerea barierelor tarifare și netarifare existente
in sfera comerțului reciproc, o atenție sporită fiind acordată și problemelor de reglementare. Principalul instrument
convenit este Acordul de Parteneriat Economic (APE) care a fost propus și negociat începând din 2013 ca proces
bidirectional in care atat Japonia, cat si UE si-au prezintat propunerile specifice in domeniu. In cadrul negocierilor
preocuparile majore ale UE s-au indreaptat spre domenii ca: licitatiile publice, FDI, sanatatea, telecomunicatiile,
transportul aerian si naval si serviciile financiare, iar Japonia a insistat asupra problemelor conexe la legislatia de mediu,
standardele de contabilitate, permisele de munca si rezidenta si permisele de conducere auto. Obiectivul APE este de a
consolida în continuare legăturile economice între aceste economii avansate, eliminând treptat aproape 98% din toate
tarifele și barierele netarifare dintre semnatari și prin modernizarea regulilor comerciale. Unii au numit EPA acordul
autovehicule pentru brânză, deoarece va reduce drastic tarifele pentru piese de mașini japoneze în UE și, în schimb, va
elimina tarifele actuale de 30% ale Japoniei pentru brânzeturile europene - dintre care unele vor beneficia de statutul de
indicație geografică (GI).
Stabilirea prețului unui produs.
Consumatorii japonezi sunt înclinați să plătească mai mult pentru o calitate superioară, cu toate că se constată un glisaj și
către produsele mai convenabile ca preț. Adausurile din lanțul de distribuție fac ca prețurile mărfurilor importate să atingă,
uneori, niveluri necompetitive față de produsele indigene, chiar dacă prețul în vamă este comparabil sau mai mic decât al
produselor japoneze. Pe de altă parte, produsele care concurează pe baza imaginii lor pot suferi un impact negativ, dacă sunt
vândute ieftin, întrucât, în viziunea consumatorilor japonezi, aceasta le depreciază imaginea. La stabilirea prețului de export
este foarte important să fie luate în considerație costurile pe care exportatorul urmează să și le asume pe piața japoneză,
deoarece, în mod traditional, producătorii de bunuri de consum japonezi obișnuiau să fixeze prețurile pentru fiecare nivel al
canalului de distribuție și să asigure respectarea acestora prin sisteme complicate de rabaturi comerciale. Acest sistem de
stabilire a prețurilor este însă din ce în ce mai puțin folosit, noua strategie de succes în acest sens fiind practica de reducere
maximală a prețurilor. Serviciile înainte și după vânzare și sprijinirea clienților. Serviciile ante și post vânzare și suportul
asigurat clienților sunt esențiale în Japonia, ca parte a produsului. Trebuie furnizate toate informațiile tehnice și asigurată
livrarea la timp a produsului, iar în acest sens exportatorul trebuie să facă toate demersurile privind asigurarea controlului
strict al calității, atât înainte, cât și după livrare. Dacă bunurile sunt deteriorate în timpul livrării, findiferent de cine este în
culpă, importatorii japonezi vor alege pentru viitor un alt partener de afaceri. Cea mai buna cale de a asigura controlul
calității este înființarea unui birou în Japonia, iar dacă acest lucru nu este posibil, trebuie făcute aranjamente pentru
sprijinirea clienților cu distribuitorul japonez partener.
Bariere comerciale, tarifare ș netarifare și taxe de import.

Ca stat membru al UE, de la 1 ianuarie 2007, României i se aplică același tratament vamal ca
oricărui stat comunitar. Nivelul mediu al taxelor vamale aplicate în Japonia este la ora actuală unul
din cele mai scăzute din lume (3,5%), dar taxele aplicabile unor produse manufacturate și unor
produse agricole sunt relativ ridicate. Ca una din măsurile programului de incurajare a importurilor,
Japonia a mărit numărul produselor scutite de taxe la import la cca 3.000 din cele peste 7.000
listate în tariful vamal. În prezent, aproape toate importurile de echipamente industriale sunt scutite
de taxe vamale. Ca membră a Convenției Sistemului Armonizat, Japonia folosește același sistem de
clasificare tarifară până la șase cifre. Tariful vamal japonez are patru coloane de taxe aplicabile:
general, GATT, preferențial și temporar. Pe lângă taxele vamale, se percepe o taxă de consum de
8% (impozit indirect general, care va crește la 10% în 2019) asupra tuturor bunurilor vândute în
Japonia a cărei plată este solicitată în momentul efectuării declarației de import. Taxa este aplicată
la valoarea CIF a produsului, plus taxa vamală de import. Crețterea taxei de consum la 10%
âncepand din 2019, este văzută și ca solutie de scădere a imensei datorii publice a Japoniei.
Mulțumesc pentru atenție !