CIRCUITE ELECTRONICE

FUNDAMENTALE PENTRU
INSTRUMENTAȚIE
BIOMEDICALĂ
Prof.univ.dr.ing. RADU CIORAP
Circuit electric
Legile circuitului electric
 • Circuit electric
• Considerăm că avem la dispoziţie doi conductori: conductorul A, cu potenţialul
electric VA şi conductorul B, cu potenţialul electric VB , astfel încât se respectă
condiţia VA < VB
• Dacă îi punem în legătură printr-un fir conductor metalic C, electronii liberi din
reţeaua conductorului sunt puşi în mişcare dirijată, între corpurile A şi B, de
către forţele electrostatice ale câmpului electric.
• În acest fel, o parte din electronii liberi din corpul A vor trece în corpul B.
• Procesul are loc până când se realizează egalizarea potenţialelor electrice ale
celor două corpuri A şi B. VA < VB

Sens conventional
A C I B

- Procesul are o durată foarte scurtă (până la egalizarea potenţialelor.

- Pentru ca acest curent electric să dureze trebuie găsite procedee prin care să se
menţină constantă diferenţa de potenţial dintre cele două corpuri, A şi B. Aceasta
presupune crearea unor condiţii ca electronii liberi să revină de pe corpul B pe corpul A.
- Între cei doi conductori trebuie intercalat un dispozitiv special, numit generator
electric sau sursă electrică.
 • Sursa electrică asigură diferenţa de potenţial constantă între corpurile A şi B.
Astfel, apare un câmp electric capabil să antreneze electronii într-o mişcare de
ansamblu, caracterizată printr-o viteză medie constantă de antrenare.
• Aceasta determină existenţa curentului electric în conturul închis

A I B

S
- În momentul în care câmpul electric apare într-un punct al conductorului,
electronii din jurul respectivului punct sunt antrenaţi într-o mişcare ordonată
suplimentară, care produce curentul electric staţionar.
- Acesta se caracterizează prin faptul că viteza mişcării de ansamblu a
electronilor este constantă, independentă de timp, în orice secţiune a
conductorului.
• Intensitatea curentului electric
• Intensitatea curentului electric este o mărime care exprimă sarcina
electrică ce străbate secţiunea transversală a circuitului în unitatea de
timp. Q
I
t
• unde: Q - sarcina electrică; t - timpul în care sarcina electrică Q străbate suprafaţa
transversală a circuitului; I- intensitatea curentului electric.
• Intensitatea curentului electric este o mărime scalară, fundamentală în S.I.
Unitatea de măsură a intensităţii este amperul, notat A. Intensitatea
curentului electric se măsoară cu ampermetrul
• Tensiune electrică. Tensiune electromotoare
• Pentru a menţine constantă intensitatea curentului electric într-o anumită
porţiune a circuitului, trebuie ca tensiunea electrică pe respectiva porţiune,
să rămână constantă.
• Această condiţie se poate realiza atunci când circuitul dispune de o sursă de
energie care să efectueze lucrul mecanic necesar deplasării cu viteză
constantă a purtătorilor de sarcină electrică.
• Sursa de energie respectivă este de fapt generatorul electric sau sursa
electrică. Acestea sunt caracterizate de tensiunea electromotoare E.
• Căderea de tensiune pe consumator se măsoară cu voltmetrul, care se
montează paralel pe consumator.
 Simbolizarea voltmetrului și a ampermetrului

• Circuit electric având drept consumator un bec B şi modul de conectare a

aparatelor de măsurare.

+ -

E, r
 • Curentul alternativ
• Dacă direcţia de mişcare a purtătorilor de sarcină se schimbă periodic avem de a face
cu un curent alternativ respectiv tensiune alternativă.
• Mărimile alternative se notează cu litere mici. In consecinţă vom nota tensiunea cu u şi
curentul cu i

-  Frecvenţa este numărul de perioade sau cicluri pe secundă şi se măsoară în hertzi (Hz). 1
Hz = 1 perioadă / secundă; 1 Hz = 1/s. In ţările anglo-saxone unitatea de măsură a
frecvenţei este ciclul/secundă dar unitatea de măsură din Sistemul Internaţional de Unități
este hertzul (Hz).
- Durata unei perioade se notează cu T si se calculează ca fiind inversul frecvenţei. unde T
se exprimă în secunde şi f în Hz.
• Valoare instantanee
• Pentru a înţelege noţiunile referitoare la curentul alternativ trebuie sa arătăm cum se
produce acesta. Dacă rotim un cadru mobil într-un câmp magnetic constant la bornele
cadrului vom obţine o tensiune alternativă. Valoarea maximă a acestei tensiuni se
atinge atunci când cadrul s-ar roti cu 90° (π/2).
• În funcţie de unghiul pe care îl face cadrul cu liniile câmpului magnetic vom avea şi
valorile tensiunii alternative.
• Acest unghi se numeşte unghi de fază iar valoarea tensiunii de la un anumit moment
poartă denumirea de valoare instantanee.
• În calcule nu se dau unghiurile cu care se învârte bobina mobilă ci doar arcele descrise
de aceasta.
• Arcele se măsoară în radiani un cerc complet având 2π radiani.
• Dacă avem f rotaţii pe secundă atunci bobina a parcurs un arc ce măsoară 2πf.
• Această mărime se numeşte frecvenţă unghiulară și se notează de obicei cu ω.
• Valoarea medie
• Valoarea medie a unei mărimi alternative periodice se calculează cu relaţia:
1 T

T 
0
u (t ) dt în cazul unei tensiuni sinusoidale aceasta devine
1 2
2 0
u (t ) dt
• Valoarea efectivă (eficace)
• Valoarea efectivă este valoarea tensiunii alternative ce provoacă
acelaşi efect caloric într-o rezistenţă, ca o anumită valoare a
tensiunii continue.
• Matematic valoarea efectivă a unei mărimi periodice este dată de
relația:

  𝑇

𝑋 𝑒𝑓 =
√ 1
∫
𝑇 0
[ ] 𝑑𝑡
𝑥(𝑡 )
2

- În cazul particular al unei mărimi sinusoidale între valoarea

maximă a tensiunii alternative numită şi valoare de vârf şi
valoarea efectivă există următoarea relaţie:
u
uef  max  0.707 U max
2
Legile circuitului electric
• Între curentul electric ce străbate un circuit electric şi
tensiunea la bornele sale există următoarea relaţie:

U
I
R
• Expresia este cunoscută sub denumirea de Legea lui
Ohm pentru o porţiune de circuit.
• Legea se poate extinde şi pentru un circuit care conţine
un generator de tensiune electromotoare (E) şi
rezistenţa interioară (r), la care se înseriază un
consumator de rezistenţă R.
• Conform legii lui Ohm pe o porţiune de circuit,
putem scrie: U = I·R şi u = I·r
• Înlocuind această expresie în relaţia E = U + u,
obţinem: E = I·R + I·r, E = I(R +r)

E
I
Rr
• Legea lui Ohm pentru un circuit simplu: Intensitatea
curentului electric printr-un circuit este direct
proporţională cu tensiunea electromotoare din
circuit şi invers proporţională cu rezistenţa totală a
circuitului.
• O reţea poate fi descrisă pe baza următoarelor
elemente:
• latura (ramura) reţelei;
• nodul de reţea;
• ochiul de reţea. I I4

I1 I3

I2

• Legea Kirchhoff I (KLC)

• Intr-un nod intră curentul I şi ies curenţii I1, I2, I3 şi I4.
• Să înconjurăm nodul cu o suprafaţă S. Presupunem că în
această suprafaţă, într-un timp t, intră o sarcină electrică
Q.
• Cum în interiorul suprafeţei S sarcina nu se
acumulează şi nici nu dispare, trebuie ca în acelaşi
interval de timp, prin ramurile 1 - 4 să iasă sarcina:
Q1 + Q2 + Q3 + Q4 = Q
• Deci, în timpul t, variaţia sarcinii electrice este
nulă: Q Q1 Q2 Q3 Q4
   
t t t t t
• De unde:I = I1 + I2 + I3 + I4 sau I - I1 - I2 - I3 - I4 = 0
• Daca stabilim prin convenţie că I > 0 pentru orice
curent care intră în nod şi I < 0 pentru curenţii care
ies din nod atunci: n

I
i 1
i 0
• Legea Kirchhoff II (KLV)
• În reţea se poate alege pe fiecare ramură câte un sens al curentului
electric. Pentru fiecare ochi se poate fixa un sens arbitrar de parcurs.
• Dacă sensul ales pentru parcurgerea ochiului coincide cu sensul ales
pentru curentul electric din ramură, atunci produsul I⋅R are semn '' + '',
iar în caz contrar semn ''  '‘
• Tensiunea electromotoare este pozitivă dacă sensul de parcurs ales de
noi pentru ochi parcurge sursa în sens direct (de la borna negativă la
borna pozitivă). În caz contrar, semnul tensiunii electromotoare este '' 
'' B I E R C 2
2
2

I1 I3
E3
R1
R3   𝐼 1 𝑅1 + 𝐸2 + 𝐼 2 𝑅 2 − 𝐸 3+ 𝐼 3 𝑅3 − 𝐼 4 𝑅 4 − 𝐸 4=0
E4
I5 A I4 R4 I8

D   𝐼 4 𝑅 4 + 𝐸 4 − 𝐼 6 𝑅 6 + 𝐸6 + 𝐼 7 𝑅 7 − 𝐸7=0
I6
E7

R7
R6   𝐸2 − 𝐸3 − 𝐸 4=𝐼 4 𝑅 4 − 𝐼 1 𝑅 1 − 𝐼 2 𝑅2 − 𝐼 3 𝑅 3
I7
F
E6
  𝐸4 + 𝐸6 − 𝐸7 =𝐼 6 𝑅6 − 𝐼 4 𝑅 4 − 𝐼 7 𝑅 7
n m

E  I
i 1
i
j 1
j
 Rj
• Teorema suprapunerii efectelor (a superpoziţiei)
• Teorema suprapunerii efectelor se poate aplica numai
circuitelor liniare şi furnizează informaţii despre răspunsul
circuitului la aplicarea mai multor surse independente de
energie (de tensiune şi/sau curent). Prin răspuns se înţelege
o tensiune sau un curent printr-o anumită ramură a
circuitului respectiv.
• Teorema stabileşte faptul că răspunsul total al unui circuit
liniar la aplicarea mai multor surse independente de energie
(tensiune sau curent) este egal cu suma răspunsurilor parţiale
ale circuitului respectiv, la aplicarea succesivă a fiecărei
surse independente de energie, în condiţiile în care restul
surselor de energie sunt pasivizate.
• De exemplu, dacă se aplică circuitului liniar o sursă de
curent I şi una de tensiune E, iar răspunsul este considerat o
tensiune între 2 noduri notate generic A şi B, atunci acesta
se poate determina cu relaţia:
V AB  V AB _ I  V AB _ E

• unde VAB_I este tensiunea VAB datorată aplicării în circuit a

sursei de curent I, calculată pe circuitul echivalent, obţinut
din circuitul iniţial, prin pasivizarea sursei de tensiune E, iar
VAB_E este tensiunea VAB datorată aplicării în circuit a sursei de
tensiune E, calculată pe circuitul echivalent, obţinut din
circuitul iniţial, prin pasivizarea sursei de curent I.
• Pasivizarea unei surse de tensiune înseamnă că cele
două noduri de circuit între care este conectată
sursa de tensiune se află la același potențial.
• Cu alte cuvinte sursa de tensiune pasivizată devine
un scurt-circuit între cele două noduri sau altfel
spus sursa este înlocuită cu un conductor.
• Pasivizarea unei surse de curent înseamnă că între
cele două noduri de circuit între care este
conectată nu circulă niciun curent adică sursa este
eliminată din circuit în locul său rămânând un gol.
• Revenind la exemplul anterior, dacă aplicăm acestui circuit teorema
suprapunerii efectelor pentru a afla tensiunea VAB între nodurile A și B și
curentul I2 vom pasiviza mai întâi sursa de curent.
• Circuitul echivalent este:

Analizând acest circuit putem deduce expresia curentului care străbate rezistorul R 2
care va fi:
  𝐸
𝐼2 𝐸 =
𝑅 1+ 𝑅 2
Tensiunea VAB_E va fi:
  𝑅2
𝑉 𝐴𝐵 =𝑅2 ∙ 𝐼 2 𝐸= 𝐸
𝐸
𝑅1 + 𝑅 2
• Pasivizăm acum sursa de tensiune E. Circuitul rezultat este:

Analizând circuitul se observă că cele două rezistoare sunt conectate în paralel.

Rezistența echivalentă va fi: 𝑅1 ∙ 𝑅 2
 
𝑅1 ∨¿ 𝑅2=
𝑅 1+ 𝑅 2
Expresia tensiunii între nodurile A și B va fi:
  𝑅1∙ 𝑅2
𝑉 𝐴𝐵 = 𝐼
𝐼
𝑅 1+ 𝑅 2
În același timp VAB_I poate fi scrisă și în funcție de curentul I2I. Egalând cele două
relații se poate obține expresia curentului I2I.
  𝑅1∙ 𝑅2 ⇒ 𝑅1
𝑅2 ∙ 𝐼 2 𝐼 = 𝐼 ❑ 𝐼 2 𝐼= 𝐼
𝑅 1 + 𝑅2 𝑅1 + 𝑅 2
Cumulând cele două efecte vom avea expresiile pentru curentul I2 și
tensiunea VAB.

  𝐸 𝑅1 𝐸+ 𝑅1 𝐼
𝐼2 = 𝐼 2 𝐸 + 𝐼 2 𝐼 = + 𝐼=
𝑅 1+ 𝑅 2 𝑅1 + 𝑅2 𝑅 1 + 𝑅2

  𝑅2 𝑅1 ∙ 𝑅 2 𝑅2
𝑉 𝐴𝐵 =𝑉 𝐴𝐵 𝐸 +𝑉 𝐴𝐵 𝐼 = 𝐸+ 𝐼= ( 𝐸+ 𝑅1 𝐼 )
𝑅1 + 𝑅2 𝑅 1+ 𝑅 2 𝑅 1 + 𝑅2

Similar se determină și curentul prin rezistorul R1 dar trebuie ținut cont de

faptul că sursa de tensiune E va determina un curent în sens contrar celui
determinat de sursa I. Se va obține expresia lui I1:
  𝐸− 𝑅2 𝐼
𝐼1 =
𝑅 1+ 𝑅 2
• Teorema Thevenin
• Teorema Thevenin este o alta teoremă utilă în simplificarea analizei
circuitelor complexe. Teorema furnizează o soluție de a înlocui un
circuit liniar, complex, de curent continuu cu o sursă de tensiune în
serie cu un rezistor.
• Să considerăm circuitul din figură pentru care trebuie să determinăm
tensiunea între nodurile A și B și curentul prin rezistența de sarcină RS.

Aplicam teorema Thevenin și vom înlocui

tot circuitul de la bornele A-B cu o sursă
de tensiune Vtv în serie cu rezistența Rtv
• Pentru a determina Vtv și Rtv vom extrage mai întâi rezistența de sarcină
RS astfel încât la bornele A-B să rămână un gol.
• Calculăm pe acest circuit tensiunea Vtv. Se observă că am obținut un
divizor rezistiv tensiunea care va apare la bornele A-B va fi tocmai
tensiunea Thevenin.
• Deci expresia lui Vtv va fi:
  𝑅2 3𝑘 Ω
𝑉 𝑡𝑣 = 𝐸= 10 𝑉 =6 𝑉
𝑅 1 + 𝑅2 5𝑘 Ω
Pentru a calcula acum rezistenta Rtv pasivizăm sursa de tensiune E și se
obține circuitul echivalent
Se observă că rezistențele R1 și R2 devin
conectate în paralel și deci expresia lui Rtv va fi:
  𝑅1 𝑅2 2 𝑘 Ω ∙3 𝑘 Ω
𝑅𝑡𝑣 = 𝑅 1∨¿ 𝑅 2= = =1,2 𝑘 Ω
𝑅 1 + 𝑅2 5𝑘 Ω
• Înlocuind cu echivalentul Thevenin circuitul inițial vom avea circuitul

Calculând acum tensiunea între nodurile A-B observăm că avem un

divizor rezistiv format de rezistențele Rtv și RS și vom obține expresia:
  𝑅𝑆 2𝑘 Ω 12
𝑉 𝐴𝐵 = 𝑉 𝑡𝑣 = ∙6 𝑉 = =3,75 𝑉
𝑅 𝑡𝑣 + 𝑅 𝑆 1,2 𝑘 Ω+2 𝑘 Ω 3,2

Pentru a calcula curentul de sarcină aplicam legea lui Ohm si vom

obține:
  𝑉 𝑡𝑣 6𝑉 6
𝐼 𝑆= = = = 1,875 𝑚𝐴
𝑅 𝑡𝑣 + 𝑅 𝑆 1,2 𝑘 Ω+ 2 𝑘 Ω 3,2
• Teorema Norton
• Teorema Norton este similară teoremei prezentată anterior și propune o
soluție de reducere a unei rețele complexe la un circuit echivalent realizat cu
o sursă de curent în paralel cu o rezistență.
• Dacă luăm ca exemplu același circuit ca în cazul teoremei Thevenin vom
înlocui rețeaua de la bornele A-B cu un circuit echivalent ca în figură

Pentru a calcula valorile sursei de curent și a rezistenței

din circuitul echivalent vom pasiviza mai întâi sursa de
tensiune E obținând circuitul pentru calculul rezistenței
Norton.
Se observă că rezistențele R1 și R2 devin conectate în
paralel ca și în cazul anterior și vom obține:

  𝑅1 𝑅2 2𝑘 Ω ∙ 3 𝑘 Ω
𝑅𝑛𝑡 =𝑅 𝑡𝑣 = 𝑅1 ∨¿ 𝑅2= = =1,2 𝑘 Ω
𝑅 1+ 𝑅 2 5𝑘 Ω
• Pentru calculul sursei de curent vom realiza circuitul din figură în care
rezistența de sarcină este înlocuită de un scurt-circuit între nodurile A și B.

Din analiza circuitului din figura de mai sus se obține valoarea curentului
Int prin aplicarea legii lui Ohm. Deci:
  𝐸 10 𝑉
𝐼 𝑛𝑡 = = =5 𝑚𝐴
𝑅1 2 𝑘 Ω
Înlocuind echivalentul Norton în circuitul inițial vom obține un divizor de
curent și va rezulta expresia curentului de sarcină care va fi:
  𝑅 𝑛𝑡 1,2 𝑘 Ω 6
𝐼 𝑆= 𝐼 𝑛𝑡 = 5 𝑚𝐴 = =1,875 𝑚𝐴
𝑅 𝑛𝑡 + 𝑅 𝑆 1,2 𝑘 Ω+2 𝑘 Ω 3,2
  𝑉 𝐴𝐵 =𝐼 𝑆 ∙ 𝑅 𝑆 =1,875 𝑚𝐴 ∙2 𝑘 Ω=3,75 𝑉
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE