Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Gr.T.

Popa” Iași
Facultatea de Bioinginerie Medicală

TIPURI DE CRISTALINE ARTIFICIALE ȘI

UTILITATEA LOR

Student: Luca Cosmin

Grupa: I
Anul de studiu: IV
 Anatomia globului ocular

Globul ocular este un sistem optic complex, a cărui sarcină este de a transmite
imaginea nervului optic. Principalele componente ale globului ocular sunt:

-Sclerotica este partea albă (numită şi albul ochiului). Ea este ca o manta dură care
păstrează forma sferică a ochiului şi-l protejează.

-Cornea este o membrana transparentă, ce lasă lumina să intre în ochi şi ajută la

focalizarea privirii.

-Irisul, un disc colorat (diferit la fiecare persoană) în culori precum verde, albastru,
căprui. Irisul se găseşte în faţa cristalinului, el comportându-se ca o diafragmă ce reglează
cantitatea de lumină ce intră în interiorul ochiului.

-Umoarea apoasă este un lichid incolor, limpede și ocupă spațiul dintre cornee și
cristalin. Umoarea apoasă este produsă de către procesele ciliare în camera posterioară și
ajunge în camera anterioară prin pupilă

-Corpul Vitros are formă sferică, consistență gelatinoasă și este transparent. Ocupă
camera vitroasă, situată înapoia cristalinului.

-Cristalinul este a doua “lentilă naturală” a ochiului (după cornee). Este transparent,
nevascularizat, elastic. Este amplasat într-o membrană, sacul cristalinian, şi se menţine în
poziţie cu ajutorul unor prelungiri ale muşchiului ciliar: zonula lui Zinn. Cristalinul, la fel ca
şi corneea, intră în sistemul optic al ochiului

Afecțiuni ale cristalinului

O caracteristică importantă a cristalinului este aceea că este un mediu refringent al

ochiului , funcționarea acestuia fiind asemănatoare unei lentil . Din cele 3 refractii pe care le
suferă razele de lumină la nivelul globului ocular , 2 au loc în cristalin .

Fenomenul de acomodare este o altă caracteristică a ochiului . Prin acest fenomen

înțelegem modificarea curburii cristalinului pentru ca imaginea să se formeze clar pe retină și
astfel conferindu-ne capacitatea de a vedea la toate distanțele. Pentru a vedea de aproape
cristalinul se bombează, iar pentru a vedea la distanță cristalinul se alungește . La ochiul
emetrop imaginea se formează pe retină pe o distanță cuprinsă între 10-15cm(vederea de
aproape) și 6 m (vedere la distanță)

O afecțiune frecventă care duce la alterarea cristalinului este cataracta, aceasta se

manifestă prin opacifierea cristalinului și apare la peste 70% din persoanele care trec peste
vârsta de 60 de ani . Aceasta se tratează doar prin operație și înlocuirea ulterioară cu unul
artificial . Operația de înlocuire se realizeaza cu ajutorul unei tehnici numită facoemulsie cu
ultrasunete . Durata acesteia este de aproximativ 30 de minute , se realizează cu anestezie
locală și nu este necesară internare , pacientul poate pleca acasă după operație.

Postoperator pacientul trebuie să poarte un pansament la ochiul operat până a doua zi

când se prezintă la control.

In afara de varsta exista si alti factori ce pot influenta sau determina opacifierea
cristalinului: medicamentele (ex.: cortizonul); mediile toxice; bolile sistemice (ex.: diabet);
traumatismele; expunerea la raze ultra violet; temperaturile extreme.

Pe langa persoanele cu cataracta, cei cu dioptrii forte: miopie, hipermetropie,

astigmatism, pot beneficia de operatii pentru reducerea dioptriilor prin schimbarea
cristalinului in scop refractiv. In acest caz se calculeaza puterea cristalinului artificial necesara
pentru a obtine, dupa implantare, o dioptrie suficient de mica incat sa nu fie nevoie de
ochelari.

Cristalinul artificial

Cristalinul artificial este o lentilă implantată ca tratament pentru cataractă și miopie ,de
obicei după ce cristalinul a fost îndepărtat . Acesta îndeplinește funcții și aceleasi
caracteristici optice ca și cristalinul natural.

Cele mai multe cristaline artificiale sunt compuse dintr-o componentă optică și una de
suport . Partea optică a lentilei este facută dintr-un material transparent și biocompatibil , care
are pe suprafața sa o zonă de difracție pentru a obține o imagine clară. Partea de susținere are
rolul de a fixa lentila implantabilă în capsula din care este extras cristalinul . Cristalinul
artificial are o durată mare de viață nu necesită înlocuire și își păstrează caracteristicile optice
pentru foarte mulți ani.
 Istoric

Pe 29 noiembrie 1949 a fost implantat cu succes primul cristalin artificial de către Sir
Harold Ridley la Spitalul St Thomas din Londra. Acesta era realizat din
polimetilmetacilat(PMMA) .

Se spune că ideea de implantare a unei lentile intraoculare a venit la el după ce un

stagiar la întrebat de ce nu înlocuiește lentila pe care o scosese în timpul operației de
cataractă. Ridley a ales acest material plastic acrilic pentru ca este inert in mediul biologic.

Lentila artificiala nu a fost acceptată pe scară largă în chirurgia cataractei până în anii
1970, când s-au adus îmbunătățiri in designul lentilelor și s-au inovat tehnicile chirurgicale.

Un studiu realizat la începutul anilor 2000 de Organizația Mondială a Sănătății a arătat

ca au fost implantate peste un milion de lentile artificiale anual în Statele Unite. Acest număr
a crescut până la 20 milioane anual în întreaga lume până în 2010 (pentru chirurgia
cataractei). Se preconizeaza ca până în 2020 se va ajunge la 32 de milioane de implanturi de
cristalin anual în întreaga lume.

Materiale

Materialele care au fost utilizate pentru fabricarea implanturilor cu lentile intraoculare

includ polimetilmetacrilatul (PMMA), siliconul, acrilatul hidrofob, acrilatul hidrofil și
colamerul.

Polimetilmetacrilatul (PMMA) a fost primul material care a fost utilizat cu succes în

lentile intraoculare.

Materialele acrilice hidrofobe pliabile reprezinta, in prezent, grupul de materiale cel

mai frecvent utilizat. Materialele sunt pliabile la temperatura camerei, au un conținut foarte
scăzut de apă, un indice de refracție ridicat și de obicei, o memorie a formei ridicată, ceea ce
face materialul potrivit pentru o astfel de aplicatie implantabila.

Materialele acrilice hidrofile reprezinta un grup de materiale cu un conținut ridicat de

apă. Aceste lentile sunt tăiate în stare deshidratată și apoi se hidratează și se depoziteaza în
soluții. Conținutul de apă din cristalinul artificial variază foarte mult și poate fi de până la
38%. O analiză recentă a arătat că lentilele acrilice hidrofile sunt mai predispuse la
dezvoltarea unui sindrom de opacifiere a capsulei posterioare decât lentilele acrilice hidrofobe
sau lentilele siliconice.

Siliconul a fost primul material disponibil pentru realizarea cristalinelor artificiale

pliabile. În ultimul deceniu, am văzut o scădere continuă a utilizării implanturilor din silicon.
Siliconul este un material foarte bun, în special în ceea ce privește efectul său de blocare a
opacifierii capsulei posterioare.

Progresele tehnologice dezvoltate au dus la utilizarea siliconului și acrilicului, ambele

fiind materiale inerte moi si pliabile. Acest lucru permite ca lentila să fie pliată și inserată în
ochi printr-o incizie mai mică. Lentilele acrilice sunt o alegere mai bună pentru persoanele
care au antecedente de uveită( afecțiune oculară care constă în inflamarea ochiului, respectiv a
învelișului mijlociu al globului ocular numit tract uveal, care apare brusc și se agravează
rapid, necesitând intervenția medicală de urgență.) sau care ar putea să sufere o intervenție
chirurgicală a retinei care necesită vitrectomie , cum ar fi persoanele cu retinopatie diabetică
proliferativă( reprezintă o complicație generată de diabet care afectează ochii și care este
cauzată de lezarea vaselor de sânge ale retinei) sau care prezintă un risc ridicat de detașare a
retinei, cum ar fi persoanele cu miopie înaltă. Un studiu a constatat că la participanții cu
istoric de uveită, ochii tratați cu lentile artificiale din material acrilic hidrofob au fost de peste
2 ori mai susceptibili de a avea o acuitate vizuală corectă comparativ cu ochii tratați cu
cristalin sintetic din material siliconic.

Undele modele de lentile artificiale includ filtre de lumină albastră care filtrează
radiatia UV și lumina albastră intensă (naturală si artificială), ambele putând provoca
probleme de vedere; totuși, prea multă filtrare a luminii albastre poate crește depresia, mai
ales în lunile de iarnă (afectiunea poarta numele SAD).

Caracteristicile cristalinului artifcial

 Parametri optici

Fiecare implant are un set relevant de parametri optici pentru a asigura o vedere
buna. Puterea optică este personalizată pentru fiecare pacient, în funcție de caracteristicile sale
anatomice și de scopul intervenției chirurgicale.

Biocompatibilitatea materialelor

Materialele utilizate pentru fabricarea lentilelor intraoculare moderne sunt

biocompatibile cu țesuturile oculare si non-alergice . Printre cele mai frecvent utilizate
materiale sunt: acril, hidrogel, silicon și colamer.

Flexibilitatea

Este ideal ca materialul din care este realizat cristalinul artificial sa fie flexibil,
astfel încât acesta poată fi pliat și plasat în interiorul ochiului cu ajutorul unui injector printr-
o incizie microscopică. Astfel lentila se poate desface apoi singură și se fixează în interiorul
capsulei cristalinului.

Structura

Aceste lentile pot avea cele 2 componente: cea optică și cea de susținere combinate,
formand o singură structură fiind fabricate din același material biocompatibil sau pot fi
formate din mai multe piese asamblate cu diferite variațiuni in ceea ce priveste elementele de
susținere.

lentila formata lentila formata

din 3 componente dintr-o componenta
 Protecția retinei de radiațiile UV

În general, cele mai moderne lentile intraoculare au filtru de lumină albastră.

Lentilele naturale umane au o protecție încorporată impotriva efectulului negativ al
radiațiilor ultraviolete . Filtrul cu lumină albastră este similar cu filtrul natural astfel se asigura
același nivel de protecție pentru retină, ceea ce este deosebit de important mai ales pentru
persoanele în vârstă.

Ajustarea aberației sferice.

Lentilele asferice artificiale sunt special concepute pentru a corecta aberațiile sferice
și pentru a obține o imagine mai bună în timpul nopții. Astfel de lentile ajuta la eliminarea
distorsiunilor.

Lentila sferica Lentila asferica

Capacitatea de a corecta astigmatismul

In cazul in care pacientul sufera de astigmatism concomitent cu alte tulburări

oculare (miopie sau cataractă), nu este suficient să implantăm lentile intraoculare regulate. În
aceste cazuri, pentru a corecta astigmatismul, sunt implantate lentile torice.

Cristalinele artificiale moderne combina mai multe proprietati simultan. Combinația

este selectată în funcție de necesitatile și dorințele pacientului. De exemplu, cele mai eficiente
tipuri de lentile implantabile sunt flexibile, realizate din material biocompatibil si cu o
structura monobloc.
 Designe-ul cristalinelor artificiale

În prezent opțiunele de proiectare pentru cristalinele artificiale sunt multipe:

 Cristaline multipiece sau monobloc

 Cristaline tip placă sau open-loop
 Cristaline cu haptice plate sau unghiulare
 Cristaline cu haptice speciale pentru anumite indicatii
 Cristaline cu diferite forme optice si cu design diferit pentru marginile acestora;
 Cristaline cu diferite geometrii optice (toric, asferic,sau multifocale).

Cristaline cu elementele de fixare plane

Unul din primele cristaline artificiale pliabil a fost unul cu elementele de fixare de tip
placa din silicon. Astăzi, câțiva producători de astfel de implanturi hidrofilice folosesc în
continuare un design în stil placa, de obicei combinat cu haptici mici open-loop in cele patru
colțuri are implantului, pentru a permite o mai bună adaptare la dimensiunea capsulei. Aceasta
permite o mai bună adaptabilitate la capsulă variațiile de mărime a pungii și, de asemenea,
reduce zona lipsă îndoirea capsulei.

Cristaline cu elemente de fixare open-loop

Cristalinele artificiale de tip open loop au mai multe variante de constructie : monobloc
sau multipiece.

Monobloc

Noile metode de fabricare au dus la introducerea cu câțiva ani în urmă a cristalinelor cu

buclă deschisă, dintr-o singură bucată. Spre deosebire de cele cu trei piese, care constau, de
obicei, din două materiale diferite (optice și haptice) și care nacesită asamblate manuală,
acestea sunt produse într-o singură etapă, dintr-un singur material. Lentilele artificiale dintr-o
singură bucată tind să fie mai rezistente la deteriorări atunci când sunt utilizate cu injectoare și
procesul de producție este mai ieftin.

În decursul ultimului deceniu a devenit clar faptul că design-ul componentei optice

joacă un rol important în prevenirea opacifierii capsulei posterioare (PCO). Studiile ulterioare
au confirmat faptul că forma dreptunghiulară a marginii lentilei cu extremitatile ascuțite, în
combinație cu materialul acrilic, a reprezentat, de fapt, principalul motiv al reducerii PCO.

Multipiece

Cristalinele din mai multe piese sunt ținute în loc în capsulă prin exercitarea unei
presiuni centripetale asupra capsulei , aceasta ar trebui să-și mențină configurația inițială în
timpul procedurii de implantare.

Calculul puterii cristalinelor artificiale

 Scopul unui calcul exact al puterii lentilelor intraoculare este de a furniza o lentilă
intraoculară care să se potrivească nevoilor și dorințelor specifice ale pacientului individual.
Dezvoltarea instrumentelor mai bune pentru măsurarea lungimii axiale a ochiului (AL) și
utilizarea unor formule matematice mai precise pentru a efectua calculele corespunzătoare au
îmbunătățit semnificativ precizia cu care chirurgul determină puterea cristalinului artificial.

Pentru a determina puterea lentilelor intraoculare, sunt necesare mai multe valori:

 Lungimea axială a ochiului (AL);

AL este cel mai important factor în calculul puterii lentilei: o eroare de 1 mm
în măsurarea AL duce la o eroare de refracție de aproximativ 2,88 D sau aproximativ
3,0-3,5 D eroare a puterii lentilei artificiale într-un ochi mediu. O scurtare medie de
0,25-0,33 mm se poate traduce într-o eroare a puterii lentilei cu aproximativ 1 D
 Puterea corneei (K);

Puterea centrală a corneei este al doilea factor important în formula de calcul.

Pentru a simplifica calculul, se presupune că corneea este o lentilă sferică subțire cu un
raport de curbură anterioară față de posterior al corneei și un indice de refracție de
1,3375. Puterea centrală a corneei poate fi măsurată prin keratometrie sau topografie
corneană. Raza de curbură a corneei se referă la puterea corneană cu ecuația:

r = 337,5 / K.

 Poziția lentilei artificiale postoperatorie în ochi, cunoscută ca poziția estimată a lentilei

(ELP);
 Constanta camerei anterioare: constanta A sau o alta constanta legata de lentile;

Dintre acești parametri, primele două sunt măsurate înainte de implantare, cel de-al
treilea parametru, ELP, trebuie să fie estimat matematic înainte de implantare, iar ultimul
parametru este furnizat de către producătorul lentilei intraoculare.

Formulele de calcul al puterii lentilelor intraoculare se încadrează în două categorii

majore: formulele de regresie și formulele teoretice.

Formulele de regresie sunt in prezent învechite astfel că se folosesc formule teoretice

moderne. Formulele de regresie sunt formule empirice generate de medierea unui număr mare
de rezultate clinice postoperatorii (adică din analiza computerizată retrospectivă a datelor
obținute de la un număr mare de pacienți care au suferit o intervenție chirurgicală).
 P=A-0.9K-2.5L

Formulele teoretice se bazează pe optica geometrică. Ochiul este considerat un sistem

cu două lentile (adică cristalin artificial și cornee), iar distanța prevăzută între ele, numită
poziția obiectivului estimat (ELP), este utilizată pentru a calcula puterea cristalinului artificial.
Toate formulele necesită o estimare a poziției pe care o va localiza cristalinul artificial în ochi,
un factor cunoscut ca ELP, care este definit ca distanța dintre cornee și acesta.

Tipuri de cristaline artificiale

În funcție de producator cristalinele artificiale pot fi de mai multe feluri sau dimensiuni .
Acestea pot fi rigide sau moi , cele rigide au avantajul unui preț mai mic, dar în cadrul
operației au nevoie de o incize mai mare de circa 5-6 mm și astfel o durată de vindecare mai
îndelungată . Cele din urmă ,deși au un pret mai ridicat necesită o incizie de mai mică (2 mm).

Cristalinele artificiale moi sau pliabile sunt cele mai dorite de către pacienți datorită
posibilitații acestora de a fi pliate și introduse în ochi cu ajutorul unui injector printr-o
microincizie ,astfel nemaifiind necesară sutură ceea ce reduce și perioada de recuperare.

Cristalinele artificiale se pot clasifica astfel:

-monofocale sferice și asferice

-multifocale

-torice monofocale și multifocale

Cristaline artificiale monofocale

Acestea readuc vederea , însă pacientul va trebui să poarte ochelari după operație
deoarece oferă o vedere bună pentru o singură distanță . Există situații în care după operație
este nevoie de ochelari și pentru distanță și pentru apropriere.

Cristalinele monofocale oferă o vedere bună într-un singur plan , precum:

 fara ochelari la distantă, dar cu ochelari pentru apropiere;
 fara ochelari la apropiere, dar cu ochelari la distanta;
 vedere monoculara (monovision) – un ochi vede la distantă, iar celalalt vede la citit.

Ele au pe toată suprafața lor aceeași putere optică și asigură vederea corectă într-un
singur plan (de obicei la distanță ) . Cristaline monofocale torice – pot corecta pe langa
vederea la distant si astigmatismul. Necesita insa ochelari sau lentile de contact pentru
vederea de aproape.

Lentilele intraoculare tradiționale au un design optic sferic, ceea ce înseamnă că

suprafața frontală este uniform curbată de la centrul lentilei până la periferia sa. Deși un
cristalin artificial sferic este relativ ușor de fabricat, acest design nu mimează forma lentilei
naturale din interiorul ochiului, care variază în curbură de la centru la periferie.

Cristalinele artificiale asferice, după cum spune și numele nu sunt perfect sferice ci ușor
plane la periferie. Acestea elimină aproape complet aberația de sfericitate, conferindu-le un
contrast superior cristalinelor sferice și o vedere mai bună, în special în timpul nopții

Cristalinul artificial sferic, poate induce imperfecțiuni optice minore numite aberații cu
rang înalt (HOA), care pot afecta calitatea vederii, în special în condiții de lumină scăzută,
cum ar fi conducerea pe timp de noapte cum ar fi conducerea pe timp de noapte.

Cristalin artificial asferic Cristalin artificial sferic

Cristaline artificiale multifocale

 Primul cristalin multifocal a fost conceput în 1983 de către Hoffer, iar prima implantare
a unei lentile bifocală a fost realizată de Pearce în 1986. De atunci au fost făcute multe
modificări și îmbunătățiri ale conceptului de cristalin multifocal.

Cristalinele multifocale sunt printre cele mai avansate in domeniul tehnologiei

cristalinelor. Permit atat o vedere buna la distanta cat si de aproape. Tot mai mulţi pacienţi
doresc implantarea unui cristalin artificial multifocal pentru a fi cât mai independenţi de
purtarea ochelarilor. Cristalinul multifical poate fi implantat celor diagnosticaţi cu cataractă,
dar şi celor care au miopie sau hipermetropie forte (mare).

Ultima noutate in materie de cristaline artificiale o reprezinta aparitia cristalinelor

multifocale torice, care ofera in plus si corectarea astigmatismului.
Cristalinele multifocale de difractie au multiple zone de difracție pe suprafața
posterioară a acesteia. În ceea ce privește focalitatea (numărul de puncte focale), cristaline
multifocale pot fi clasificate în: bifocale, trifocale și cu adâncime extinsa de focalizare.

Lentilele implantabile bifocale încorporează în mod obișnuit o zonă de apropiere și o

zona de departare de focalizare, iar cele trifocale au un punct focal suplimentar pentru
intervalul intermediar.

Lentilele implantabile multifocale au prezentat rezultate mai bune decât cele

monofocale , Aproximativ 93,5% -99,9% dintre pacienții cu implant de lentila multifocală
prezinta calitate vizuala buna la distanta comparativ cu doar 52,4% -85% dintre pacienții cu
implant de lentila monofocală.

Cu toate acestea, numeroase studii de control au evidențiat o rată semnificativ mai

mare de distorsiuni ale imaginii (halouri și strălucire) la pacienții cu cristaline multifocale
comparativ cu cele monofocale.

Cele mai multe studii au descoperit un avantaj al lentilelor monofocale asupra celor
multifocale in sensibilitata de contrast, in special in conditii adverse. In ciuda anumitor
fenomene negative, satisfactia generala a pacientului si calitatea vietii dupa implantarea
cristalinului multifocal sunt, in general, foarte mari.

Cristaline artificiale torice

Primul cristalin toric a fost introdus de Shimizu și asociații săi în 1992 și era o lentilă
din 3 piese , nepliabilă, din PMMA necesitând o incizie corneană mare (5,7 mm). Prima
lentilă pliabilă, dintr-o singură piesă, realizată din material siliconic a fost introdusă în 1994 și
a permis implantarea printr-o incizie corneană mică de 3,2 mm. Aceste prime lentile torice au
avut o rată ridicată de rotație postoperatorie care a dus la astigmatism rezidual ridicat.
Dezvoltările ulterioare au condus la o stabilitate semnificativă a rotației postoperatorii și au
oferit rezultate postoperatorii excelente, unde mai mult de 70% dintre pacienți au reusit sa fie
independenți de ochelari.

Operația de cataractă cu implantarea unei lentile torice este, în esență, aceeași ca și

operația de cataractă cu o lentila convențională. Ca și lentilele de contact torice, cristalinele
artificiale torice au puteri diferite în diferite meridiane ale lentilei și trebuie poziționate pe
meridianul corect pentru a inversa astigmatismul preexistent. Dacă cristalinul toric nu se află
pe meridianul corect, ar putea fi necesar să fie repoziționată într-o a doua procedură.

Calcularea caracteristicilor cristalinului arificial și stabilitatea postoperatorie a

acestuia, sunt caracteristicile cheie care conduc la o procedură chirurgicală de succes.
Astigmatismul cornean preoperator trebuie analizat și măsurat cu exactitate pentru a obține o
corecție eficienta a astigmatismului. Există diferite metode, inclusiv keratometria manuală,
keratometria automată, topografia corneană și imagistica Scheimpflug. Este important de
observat că imagistica Scheimpflug poate măsura atât curbura anterioară cât și cea posterioară
a corneei.
 Cristaline artificiale multifocale torice

Lentilele implantabile torice multifocale oferă posibilitatea independenței de ochelari

pentru planul indepartat, intermediar și apropiat, indiferent de astigmatism cornean. Cu toate
acestea, la pacienții cu cristaline artificiale multifocale torice, chirurgii trebuie să facă față și
mai multor potențiale surse de eroare, inclusiv stabilitatea de rotație și estimarea corectă a
astigmatismului cornean. Prin urmare, evaluarea preoperatorie este și mai importantă pentru
rezultate excelente de refracție.

Eliberarea completă de ochelari poate fi obținută la 79% -90% dintre pacienți. Aceste
rezultate confirmă faptul că combinația de corecție multifocală și torică într-o lentila
implantabila este bine tolerată și poate obține rezultate finale excelente.

Cristalin artificial acomodativ

Prin miscări inainte si înapoi în sacul cristalinului, acest tip de cristalin artificial
schimbă puterea dioptrica a ochiului. Datorită acestei particularități, acest tip de cristalin
artificial permite pacientului dupa operația de cataractă o vedere fără ochelari, atât la
apropiere (la citit), cât și la distantă.

Pe lângă persoanele cu cataractă, cei cu dioptrii: miopie, hipermetropie, astigmatism,

pot beneficia de operații pentru reducerea dioptriilor prin schimbarea cristalinului in scop
refractiv. În acest caz se calculează puterea cristalinului artificial necesară pentru a obține
după implantare o dioptrie suficient de mică încât să nu fie nevoie de ochelari.

Nu există un cristalin artificial unic care să funcţioneze la fel pentru toată lumea.
Numai medicul poate stabili opţiunea cea mai potrivită .

Monoviziunea

O alternativă la cristalinele artificiale de acomodare și multifocale pentru corectarea

prezbiopiei este monoviziunea.

Monoviziunea nu se referă la o lentilă cu caracteristici specifice ci este o tehnică de a

corecta complet eroarea de refracție a unui ochi și de a face în mod intenționat celălalt ochi
ușor miop. În acest scenariu, ochiul complet corectat vede clar obiecte îndepărtate (dar nu
poate vedea foarte bine in planul apropiat fără ochelari), iar ochiul usor miop vede foarte
bine aproape fără ochelari (dar nu atât de clar in planul departat).
 Orice combinație de lentile implantabile poate fi utilizată pentru operația de cataractă-
monoviziune. Atunci când se utilizează cristaline artificiale de acomodare sau multifocale, se
folosește termenul "monoviziune modificată", deoarece aceste lentile oferă o gamă extinsă de
viziune prin natura designului lor, în plus față de un efect monoviziune prescris.

Problemele legate de monoviziune includ pierderea percepției adâncimii datorită

vederii binoculare reduse, dificultăți de reglare și vedere încețoșată, atât la distanțe apropiate,
cât și la distanțe mari, deoarece ochii nu funcționează împreună, așa cum obisnuiau.
Bibliografie
1) https://www.allaboutvision.com/conditions/iols.htm
2)Achieving Excellence in Cataract Surgery - Chapter 12.
Intraocular Lens Materials and Design, Oliver Findl, MD, MBA
3)https://en.excimerclinic.ru/cataract/intraocularlens/
4) https://en.wikipedia.org/wiki/Intraocular_lens
5) https://www.researchgate.net/figure/Diagram-representing-the-new-aspheric-Diffractiva-
aA-multifocal-intraocular-lens_fig1_240308876