în

Perioada
Pasoptista
Materie: Limba si Literatura Roma
Profesor: Rosca Elena
Scoala: “Colegiul Tehnic – Traian V
Perioada Paşoptistă : Definiție.

Perioada pașoptista corespunde perioadei istorice de la 1848

caracterizându-se prin faptul că reprezentanții pașoptisti sunt în
același timp revoluționari, oameni politici și oameni de cultură.
Această perioadă presupune invenții la nivelul mai multor domenii
ale culturii: presă, invătățământ, teatru, știință și literatură.
Scriitorii paşoptişti
 Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat
teme şi motive romantice, au ales istoria ca
sursă de inspiraţie şi natura - coordonată a
sufletului românesc, au valorificat literatura
populară şi mitologiile orientale. Fantezia
creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia
spre absolut, spiritul rebel şi contestatar
sunt câteva trăsături ale scriitorilor
paşoptişti.
NICOLAE BĂLCESCU

Nicolae Bălcescu scrie

“Românii supt Mihai Voievod
Viteazul”, “descrierea religios
inspăimântată a unei Românii
de o măreţie sălbatică” (G.
Călinescu); evocând numai “
câteva pagine” din “sfânta
carte” a istoriei noastre,
dedicate lui Mihai Viteazul,
care cuprind însă “ anii cei mai
avuţi în fapte vitejeşti, în
exemple minunate de jertfire
către patrie”.
 Costache Negruzzi
Costache Negruzzi prezintă, în “Alexandru
Lăpuşneanul”, “destinul unui domnitor infernal ca
Richard al III-lea” (Paul Cornea).
 Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu publică, în 1849,

un prim capitol de roman, “Tainele
inimii”.
ION GHICA

Ion Ghica, abordând

“stilul scrisorilor”, pline
de informaţii despre
personajele şi epoca
respectivă, scrie
“Scrisori către Vasile
Alecsandri”.
 Alecu Russo

Alecu Russo
compune “Cântarea
României” şi culege,
în 1846, balada
“Mioriţa” pe care i-
o trimite spre
publicare lui Vasile
Alecsandri.
 Dimitrie Bolintineanu
• Dimitrie Bolintineanu scrie
”Legende istorice”, arhicunoscute
fiind “Muma lui Ștefan cel Mare”,
“Daniil Sihastrul”, “Codrul
Cosminului”, în care cultivă
imaginea eroului romantic
desprins din cadrele istoriei
naţionale; scrie epopeea
“Traianida”, o amplă lucrare de
sinteză a trecutului istoric.
 Grigore Alecsandrescu
• Grigore Alecsandrescu se remarcă
prin meditații romantice, “Trecutul
la mănăstirea Dealului”, “Umbra
lui Mircea. La Cozia”, “Răsăritul
lunei. La Tismana”, “Mormintele.
La Drăgăşani”, care dau expresie
temei ruinelor.
 Vasile Alecsandri
“In Alecsandri vibrează toată inima, toată mişcarea
compatrioţilor săi, câtă s-a putut întrupa intr-o formă
poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi.
Farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a
deschis; iubirea omenească şi dorul de patrie în limitele
celor mai mulţi dintre noi el l-a întrupat; frumuseţea
proprie a pământului natal şi a aerului nostru el a
descris-o; [...] când societatea mai cultă a putut avea un
teatru în Iaşi şi Bucureşti, el a răspuns la această
dorinţă, scriindu-i comedii şi drame; când a fost chemat
poporul să-şi jertfească viaţa în războiul din urmă, el a
încălzit ostaşii noştri cu raza poeziei.” (Titu Maiorescu,
1886)
 Andrei Mureşanu

• Andrei Mureşanu , originar din Bistriţa

transilvană scrie poezia “Un răsunet”, care l-a
făcut celebru, devenită astăzi imnul naţional
al României.
 Afirmarea acestei generaţii de
scriitori, gazetari, istorici şi
oameni politici, numită de
posteritate generaţia paşoptistă,
a determinat începutul
modernităţii noastre culturale, o
perioadă de tranziţie şi de
prefaceri palpabile.

Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este militantismul

regăsit în creaţiile literare, care se constituie în adevarate
manifeste pentru împlinirea unităţii şi independenţii
naţionale, pentru dreptate socială.
 Afirmarea romantismului
Romantismul pătrunde în literatura română după 1830,
cu oarecare întârziere, prelungindu-şi însă influenţa până
la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul
douăzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată.

• Romanticii timpurii sunt Andrei

Mureşanu, Vasile Cârlova,
Grigore Alexandrescu, Ion
Heliade-Rădulescu, poeţi ce
oscilează între romantism şi
clasicism.
 Literatura romantică
din perioada paşoptistă
nu se pierde în
zugrăvirea zbuciumului
și a căutărilor intime, ea
este o literatură
angajată, pusă în slujba
idealului naţional.

Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunând o eliberare a

minţii de “închisoarea vieţii”, şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Multe
din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul
strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul
nemuritor, nopţile, natura, geniul, ierarhia divină.
• Romantismul se traduce prin ironie, prin satiră,
prin demonism, promovând meditaţia, nuvela,
romanul istoric şi epopeea sociogonică.

Ca primă generaţie a literaturii

noastre moderne, scriitorii
paşoptisti au intrat in
conştiinţa românească drept
oamenii începutului de drum.
Articolele programatice ale unei
mişcări literare au avut întotdeauna o
importanţă majoră, pentru că au
cristalizat şi au dat coerenţă
tendinţelor fundamentale ale epocii.

Nevoia unui mijloc de a

se răspândi mai repede
ştirile despre
întâmplările din ţară şi
din străinătate se
simţise de mult.

Presa româneasca
 CURIERUL ROMÂNESC

Cel dintâi care a schițat

un program teoretic
având ca scop
modernizarea literaturii
române a fost Ion
Heliade Radulescu.
El este fondatorul
Curierului românesc ,
revista în limba română,
apărută pe 8 aprilie
1829.
Încet, încet, Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare
din ţară; îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean
"Albina românească" a lui Asachi, ştiri politice, culturale, literare şi
mai târziu să facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui
Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară".

În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc.

Heliade devine o personalitate şi în
locul rolului modest ce socotea la
început că are foaia sa, el o vede
acum cu un rol mare. Aceasta o
spune în no. 93 din anul 1842:
"Această foaie a fost înainte
mergătoare şi ferice vestitoare a
aşezămintelor celor noi şi progresive
ce am dobândit; limba ei a crescut
dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi
colecţia perioadelor sale poate fi cel
mai îndestulător ajutor la istoria
literaturii noastre".
 DACIA LITERARĂ

 Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza un punct de cotitura in literatura

romaneasca in care redactorul responsabil al revistei isi fixeaza ca obiectiv exclusiv
literatura fara a parasi insa telurile politice si nationale pe care mersesera predecesorii
sai.
Intr-un articol aparut in primul numar
al revistei sunt prezentate realitatile vremii
in privinta publicatiilor nationale.
Sunt mentionate circumstantele
politice anterioare ce au impiedicat
dezvoltarea presei de pana atunci,
aducandu-se in discutie si celelalte ziare
nationale, care includeau prea mult politica
fara sa puna accentul necesar pe literatura.
Astfel, “Dacia literara” este prima
revista care se angajeaza sa publice doar
lucrari literare originale din toate
provinciile romanesti, pentru a fi un
repertoriu general al literaturii romanesti.
“Junimea” si “Convorbiri literare”
“Junimea” a reprezentat cea mai
importanta miscare literara
româneasca, prin care se produce in
cultura autohtona o schimbare radicala
de mentalitate.

Societatea “Junimea” a fost infiintata la

Iasi, in iarna anului 1864, din initiativa
unor tineri carturari (Petre P.Carp,Vasile
Pogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi),
colegi de generatie, stransi in jurul lui
Titu Maiorescu, la putin timp de la
intoarcerea lor de la studii din
strainatate.
Medalionul “Junimea”
 Societatea “Junimea” si revista
“Convorbiri literare” au creat un
anumit mod de a intelege
cultura, fenomenul primind, in
ansamblu, numele de spirit
junimist. Sintetizate de Tudor
Vianu, trasaturile caracteristice
ale acestui spirit au fost
umatoarele:
Inclinatia spre filozofie. Intelectualii
foarte cultivati, toti junimistii au fost
oameni cu o pregatire filozofica, la
curent cu evolutia stiintei si a literaturii.
 • Spiritul oratoric.
• Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei
anterioare, care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.
Clasicismul. Junimistii au incurajat Ironia. Junimistii cultivau umorul
promovarea literaturii clasice, intelegand si ironia. Ei aveau convingerea ca
prin aceasta atat literatura ce apartinea nu se poate construi nimic pe o
baza noua fara a distruge mai
curentului clasic propriu-zis, cat si operele
intai, cu ajutorul ironiei,
contemporane ce intruneau prin valoarea prejudecatile si ideile gresite. Una
lor artistica elementele clasice. dintre tintele ironiei lui Maiorescu
a fost”betia de cuvinte”.
• Spiritul critic.

• Junimiștii au fost partizanii spiritului critic în

cultură, adică ai acelei atitudini care nu
admite nimic decât sub rezerva discuției și a
argumentației temeinice.
 CONVORBIRI LITERARE
Revista “Convorbiri literare”, aparuta la 1 martie 1867
din initiativa lui Iacob Negruzzi, in paginile careia s-au
publicat in timp cele mai multe dintre operele marilor
clasici: Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga,
Slavici, devine curand dupa aparitie cea mai importanta
publicatie a epocii.

Primii autori de literatura publicati de revista

sunt Iacob si Leon Negruzzi, M. Cornea,
Scarlat Capsa, Th.Serbanescu , V.Pogor, Nicu
Gane, cei mai multi dintre ei catalogabili in a
doua linie valorica.
 Dintre prozatori,Convorbirile au recrutat de timpuriu, pe
ardeleanul Ioan Slavici,care isi publica aici povestile si
basmele populare, apoi nuvelistica exemplara: “Popa
Tanda”, “Budulea Taichii”. Revista publica nuvela lui
Eminescu-”Sarmanul Dionis”, apoi “Fat-Frumos din tei”.
Directia noua a prozei romanesti este spectaculos ilustrata
in paginile revistei care publica povestile, nuvelele si
Amintirile lui Creanga.
Dramaturgia este stralucit ilustrata de Convorbiri, prin publicarea integrala a
pieselor caragialiene,incepand cu “O Noapte furtunoasa”(1879), dar si a
creatiilor teatrale tarzii ale lui Alecsandri: “Sanziana si Pepelea”(1883),
“Fantana Blanduziei”(1884), Ovidiu(1885). Nu lipsesc din revista traducerile din
marea literatura a lumii (Homer, Schiller, Goethe, si multi altii) si nici literatura
populara.
Cei mai multi scriitori ai Junimii
incetasera sa scrie: Eminescu
era bolnav si nu mai daduse
dupa 1883 nimic semnificativ;
Creanga,din ce in ce mai slabit
de crizele epileptice nu poate
raspunde cererilor insistente de
texte noi ce veneau la redactie;

Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei “D’ale

carnavalului” si va reveni abia spre sfarsitul
deceniului.Despre o noua generatie de scriitori nu putea fi
vorba.
Pe cât de greu de stabilit Maiorescu tine cu orice pret
sa faca scoala si in acest scop
data nasterii acestui atrage noi generatii de
intelectuali in sfera sa de
fenomen cultural, pe influenta,dorind sa formeze o
atat de dificila este si noua Junime. Acesta este
practic inceputul sfarsitului,
sarcina de a preciza caci fenomenul cultural
junimist se incheiase.
cand s-a incheiat.
 Poezia paşoptista
Poezia paşoptista este cea care pune bazele liricii
moderne româneşti.

Se dezvoltă o poezie retorică, declamativă, cu

exprimare directă a ideilor şi sentimentelor, cu un
limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de
cititori, în care teme vechi precum iubirea,
destinul, fericirea, moartea se completează cu
mediţatia asupra locului omului în istorie, cu
motivul conştiinţei sociale, al luptei, al
ruinelor,al revoluţiei etc.
 Poezia lirică

- Pastelul (Vasile Alecsandri - “Pasteluri”)

- Idila (Vasile Alecsandri - “Rodica”)
- Elegia (Vasile Cârlova - “Păstorul întristat”)
- Meditaţia (Grigore Alexandrescu - “Meditaţie”, Ion
Heliade-Rădulescu - “Visul”)
- Oda şi imnul (Vasile Cârlova - “Marşul oştirii
romane”, Vasile Alecsandri - “Odă ostaşilor romani”,
“Hora Unirii”, Andrei Mureşanu - “Un răsunet”)
- Satira şi epistola (Grigore Alexandrescu - “Satiră,
Duhului meu”, Vasile Alecsandri - “Epistolă
generalului Florescu”)
 Poezia epică:

 Balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu -

“Zburătorul”)
 Balada istorică (Dimitrie Bolintineanu - “Muma lui Ştefan cel
Mare”, “Mircea şi solii”)
 Poemul (Vasile Alecsandri - “Dumbrava Roşie”, “Dan, căpitan de
plai”)
 Legenda (Vasile Alecsandri - “Legenda ciocârliei”, “Legenda
rândunicăi”)
 Fabula (Grigore Alexandrescu - “Fabule”)
 Snoava în versuri (Anton Pann - “Povestea vorbei”)
 Epopeea (Ion Heliade-Rădulescu)
 CONCLUZIE

• În concluzie, putem spune că literatura a avut un rol deosebit de important,

fiind ca un aer diafan ce a învăluit secolul naţiunilor cu mireasma modernizării.
Conceptul de literatură inclunzând transmiterea emoţiilor estetice, trezirea
sentimentului naţional, educaţia morala, mesianismul social.

• Totodată un rol deosebit l-au avut şi scriitorii prin operele lor lăsându-şi
amprenta asupra literaturii.

• Scrierile lor sunt freamătul vechi al epocii glorioase ce au stârnit admiraţie

imnică de-alungul secolelor.
 Proiect realizat de:
• Borsa Daniel
• Jurjut George
Surse:
• www.wikipedia.ro
• www.referat.ro
• www.e-referate.ro
• www.google.ro/imagini