BIOECHIVALENŢA

MEDICAMENTELOR
 Bioechivalenţa - egalitatea unui
parametru farmaceutic specific formei
farmaceutice – biodisponibilitatea
substanţei medicamentoase –care
stabileşte:
 cantitatea relativă de SM absorbită

dintr-o formă farmaceutică şi ajunge în

circulaţia sistemică;
 viteza cu care se realizează acest

proces.
BIOECHIVALENŢA
MEDICAMENTELOR (2)
 Substituirea unui medicament eficace clinic cu un
produs cu o compoziţie identică sau echivalentul lui
generic nu poate fi făcută numai pe baza echivalenţei
chimice sau farmaceutice, ci trebuie demonstrată
echivalenţa farmacologică, constatată prin
echivalenţa efectelor clinice.
 Medicamentele echivalente chimic şi farmaceutic
administrate în aceeaşi doză pe aceeaşi cale de
administrare pot produce concentraţii de substanţă
medicamentoase identice în sânge.
 Echivalenţa chimică şi/sau farmaceutică nu sunt
suficiente pentru a declara bioechivalenţa a două
medicamente
 Termeni farmaceutici

 În determinările de bioechivalenţă se urmăreşte

intensitatea şi durata efectelor secundare, apreciind
la un medicament eficient o biodisponibilitate mare,
reducerea efectelor secundare, a interacţiunilor cu
alte medicamente sau alimente.
 Indiferent de tipul de medicament inovat, ca
produs original este protejat de un patent pe o
anumită piaţă ce aparţine producătorului.
Termeni farmaceutici (2)
 După expirarea patentului, produsul poate
intra în circulaţie în paralel cu produse
reproduse după formulări asemănătoare,
numite produse generice (multisursă).
 În prezent, sunt folosiţi termeni care,
justificaţi prin definiţii ştiinţifice,
argumentează calitatea, eficacitatea şi
siguranţa între produsul multisursă (generic)
şi produsul inovator,original, brevetat de
marcă.
 formă farmaceutică- produs
medicamentos, produs farmaceutic,
preparat farmaceutic: produsul final care
reprezintă o formulare a SM cu substanţe
auxiliare specifice formei de administrare
(comprimate, capsule, supozitoare, etc),
prelucrate printr-o tehnologie
corespunzătoare.
 produse farmaceutice alternative - produse
farmaceutice care conţin acceaşi SM, dar care diferă în
privinţa formei chimice a SM (sare, ester, etc.), a
tipului de formă farmaceutică (capsule, comprimate cu
cedare imediată), sau a cantităţii de SM pe doză
unitară.
 produs medicamentos inovator (iniţial)- produsul
care a fost primul autorizat în terapeutică (de obicei ca
medicament brevetat) pe baza documentaţiei privind
eficacitatea, siguranţa şi calitatea.
 produs generic - produs medicamentos multisursă.
Atunci când este utilizat, va avea înţelesul de produs
medicamentos care poate fi interschimbabil cu
produsul inovator. În condiţiile în care practica
farmaceutică oferă numeroase produse multisursă se
impune ca pe baza DCI a substanţei medicamentoase
să se aleagă medicamentul convenabil, rămânând ca
pacientul să sugereze produsul comercial pe care îl
doreşte. (Hotărâre nr. 14/14.10.1999 – ANM, privind
evaluarea echivalenţei terapeutice a produselor
medicamentoase multisursă).
 produse medicamentoase multisursă
(produse echivalente farmaceutic care pot fi
sau nu echivalente terapeutic). Produsele
medicamentoase multisursă care sunt
echivalente terapeutic sunt interschimbabile.
 produs medicamentos interschimbabil -
produsul care este echivalent terapeutic cu un
produs de referinţă.
 echivalenţă farmaceutică- produsele sunt
echivalente farmaceutic dacă ele conţin aceeaşi
cantitate din aceeaşi SM, în aceeaşi formă
farmaceutică şi sunt administrate pe aceeaşi cale.
 Echivalenţa farmaceutică nu implică obligatoriu

echivalenţa terapeutică, deoarece diferenţele

între excipienţi şi/sau în procesul de fabricaţie
pot conduce la diferenţe în ceea ce priveşte
performanţele produsului.
echivalenţa terapeutică
 echivalenţa terapeutică - două
produse medicamentoase sunt
echivalente terapeutic dacă, după
administrarea în aceeaşi doză molară,
efectele lor determinate prin studii
adecvate sunt în mod esenţial aceleaşi,
cu respectarea eficacităţii şi siguranţei.
 bioechivalenţa - două produse medicamentoase sunt considerate
bioechivalente dacă ele sunt echivalente farmaceutic, iar
biodisponibilităţile lor după administrare în aceeaşi doză molară sunt
similare, astfel încât efectele lor să fie în mod esenţial aceleaşi.
 biodisponibilitatea - proporţia de SM ajunsă în circulaţia sistemică
dintr-o formă farmaceutică şi viteza cu care aceasta este atinsă; se
determină cu ajutorul curbei concentraţie-timp, pe baza măsurătorilor
în circulaţia sistemică sau urină.
produs de referinţă
 produs de referinţă - produs medicamentos
faţă de care se dovedeşte echivalenţa
terapeutică a noului produs medicamentos
multisursă pentru autorizare.
 Produsul de referinţă trebuie să fie produsul

inovator (iniţial) pentru care eficacitatea,

siguranţa şi calitatea au fost stabilite.
 În anumite situaţii, A.N.M. poate indica ca

produs de referinţă un produs medicamentos

interschimbabil autorizat şi a cărui siguranţă,
eficacitate şi calitate au fost dovedite.
 Caracteristici ale produselor
multisursă

Produsele generice (multisursă) se

caracterizează prin:
 sunt echivalente cu produsele originale
prin calitate, eficienţă şi siguranţă;
 procesele de optimizare pot conduc la
produse care devin competitive cu
produsul original;
 în faza de dezvoltare se pot simplifica
unele etape de cercetare;
Caracteristici ale
produselor multisursă (2)
 preţurile mai scăzute cu 20% până la 80%
favorizează economia costurilor de sănătate;
 utilizarea unor tratamente echivalente cu cele ce
necesită costuri mai mari;
 accesul mai larg la produsele moderne;
 se pot comercializa în paralel cu produse de brand cu
marca de comerţ ® produse care prezintă numai
denumirea comună internaţională (DCI), care se
referă la substanţa medicamentoasă (ex.
Cordarone® - Amiodaronă).
Reproducerea unui medicament după cel original este
susţinută de regulile stabilite la nivel internaţional ( Reguli de
bună practică farmaceutică, Reguli de bună practică de
laborator, Reguli de bună practică clinică) şi altele naţionale
care asigură calitatea acestora.
Exigenţele se referă la:
 calitatea SM şi a substanţelor auxiliare (caracteristici,
impurităţi);
 formularea şi prepararea formei farmaceutice;

 caracterizarea formei farmaceutice (fizico-chimică,

stabilitate, etc);
 echivalenţa terapeutică cu produsul original
(bioechivalenţa).
 Studii de
bioechivalenţă

În determinarea bioechivalenţei se prevede:

 biodisponibilitatea egală între cele două produse;
 absenţa unor diferenţe semnificative a mărimii şi
vitezei de absorbţie a unei SM din forme
farmaceutice echivalente sau alternative
administrate în aceeaşi doză şi condiţii similare.
Cauze ale bioinechivalenţei medicamentelor
 Factorii responsabili de bioinechivalenţa unui
medicament sunt determinaţi de SM, excipienţi,
procesul de producţie a formei farmaceutice,
caracteristicile locului de administrare şi absorbţie
în condiţiile patologice.
Studii de bioechivalenţă (2)
 Proprietăţile fizico chimice
ale SM: mărimea particulelor,
starea cristalină, polimorfismul,
aranjamentul atomilor,
moleculelor, forma chimică
(sare-ester) pot fi cauze ale
ineficienţei terapeutice.
Studii de bioechivalenţă (3)
 Excipienţii prezenţi în unele forme
farmaceutice solide de uz oral (ex. diluanţi,
aglutinanţi, dezagreganţi, lubrifianţi, incluşi în
formularea comprimatelor) pot influenţa
bioechivalenţa medicamentului.
Între substanţele medicamentoase şi
substanţele auxiliare asociate se pot produce
reacţii de absorbţie reversibile uneori, urmate
de o reacţie chimică, ce scad acţiunea.
Exemple de substanţe care produc reacţii de
adsorbţie (alginaţii, bentonita, caolinul,
tensioactivi) pot modifica procesul de
absorbţie,distribuţia din organism.