Diagnosticarea suspensiei

Prof. ing. Greab Valentina

Diagnosticarea suspensiei
 Parametrii de diagnosticare a suspensiei pot fi împărţiţi
în patru grupe:
- geometrici şi de stare,
- de etanşare,
- de elasticitate,
- dinamici (de oscilaţie).
 Parametrii din primele două grupe se determină vizual sau
prin măsurări simple, care nu necesită o tratare specială.
 Parametrii de elasticitate caracterizează starea arcurilor şi a
stabilizatoarelor de viraj, aşa după cum cei de oscilaţie dau
indicii mai ales asupra funcţionării amortizoarelor.

Defecte în exploatare 2
Diagnosticarea arcurilor
 Arcul elicoidal este supus unui test care are ca scop stabilirea elasticităţii prin
determinarea caracteristicii sale, adică a variaţiei lungimii sale efective în
funcţie de sarcina P, lungimea efectivă l fiind luată ca parametru de
diagnosticare. Dacă linia caracteristică a arcului se află sub caracteristica
etalon, arcul trebuie schimbat.
 Se obişnuieşte să se aplice pe roata respectivă o sarcină de diagnosticare
măsurându-se lungimea arcului în această situaţie.
 Pentru arcurile cu foi se poate aplica o metodă aparte, mijlocită de înaltul lor
grad de amortizare.
 Roata se aduce pe un stand ale cărui rulouri au proeminenţe de o anumită
înălţime şi este supusă încercării la un regim de viteză oarecare. Dacă
prezenţa deformarii arcului arată că forţa de amortizare este sub limita
admisibilă, atunci arcul este în bună stare.
 Dacă însă arcul nu se deformează (se blochează), acesta constituie indiciul unei
frecări între foi nepermis de mari, datorată probabil lipsei ungerii foilor, fisurării
sau ruperii acestora, apariţiei unor rizuri sau pătrunderii de corpuri străine
abrazive intre foi.

Defecte în exploatare 3
Diagnosticarea amortizoarelor
 Diagnosticarea prin
demontarea de pe
vehicul
- un prim criteriu de
apreciere a stării tehnice a
amortizorului îl constituie
valorile maxime efective ale
efortului de comprimare Pe Aparatura pentru încercarea amortizorului
demontat de pe vehicul are o construcţie
şi de revenire Pr. foarte simplă, fiind, în general, de tipul cu
excentric şi bielă cu caracteristici variabile
- Dacă acestea ies din care permit montarea de amortizoare cu
domeniul valorilor limită, diferite lungimi şi curse. În construcţia
aparatului mai intră un dispozitiv de
amortizorul este defect. înregistrare a caracteristicii amortizorului.

Defecte în exploatare 4
Diagnosticarea prin demontarea
de pe vehicul
Simptome
Efort la compresie insuficient
Eforturi excesive în ambele curse
Funcţionare nestabilă în timpul
compresiei
În a doua parte a compresiei se
depăşeşte rezistenţa limită
Funcţionarea aleatoare în ultima parte a
cursei de revenire
Funcţionare aleatoare
Efort insuficient
Abatere flagrantă de formă
Cauze
- arcul supapei din piston slab,
- şaiba de reglare prea groasă,
- nu este respectată lungimea corpului supapei
din piston.
- arcul supapei de destindere este prea strâns.
- supapa pistonului blocată pe tija ei,
- uleiul este spumat sau a fost turnat între rezervor şi cilindru
- supapa pistonului este blocată pe tija ei,
- lungimea corpului supapei pistonului este prea mare,
- şaiba de reglare a scaunului supapei din piston necorespunzătoare
ca grosime
- lichid insuficient,
- tubul antispumă fisurat sau rupt în partea filetată din ghid
- toate supapele sunt defecte sau murdare
- supapa de destindere nu este montată în ghidaj,
- supapa din piston nu se închide etanş din cauza din cauza murdăririi
sau defectării
- supapa din cilindru funcţionează defectuos (murdărie sau blocare)
Defecte în exploatare 5
Diagnosticarea pe vehicul
 Diagnosticarea amortizoarelor fără demontarea de pe vehicul se face prin ridicarea
caracteristicii de oscilaţie a caroseriei. Pentru a putea aprecia corect calitatea
amortizorului testat este necesar ca, în prealabil, să se efectueze verificarea arcurilor şi
numai după ce s-a stabilit că starea lor este bună se va trece la determinarea
caracteristicii de oscilaţie.
 Instalaţiile pentru verificarea amortizoarelor sunt de două feluri:
- O categorie se bazează pe înregistrarea curbei oscilaţiilor amortizate ale
vehiculului (cu ajutorul unor vibrografe) după depăşirea unui obstacol (denivelări), iar
diagrama obţinută se compară cu una etalon (sau după durata de amortizare a
oscilaţiilor);
- A doua categorie este prevăzută cu standuri de încercare (platforme). Se impimă
oscilaţii cu o anumită frecvenţă (15 Hz), după care este lăsat să oscileze liber
urmărindu-se amplitudinile de oscilaţie. La rezonanţă, aparatul de măsură va marca
amplitudinea maximă care va fi comparată cu cea limită.
 Prin compararea diagramelor cu cele etalon se pot trage concluzii cu privire la starea
tehnică a amortizoarelor.

Defecte în exploatare 6