TEMA III.

Infracțiunea
 Noțiunea și semnele infracțiunii
 Clasificarea infracțiunilor
 Deosebirea infracțiunii de alte încălcări ale
legii
 I. NOȚIUNEA ȘI SEMNELE INFRACȚIUNII

Art.14 CP al RM

Infracțiunea- fapta (acţiunea sau inacţiunea)

prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârşită cu
vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care,
deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de
Codul penal, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă
gradul prejudiciabil al unei infracţiuni
 Semnele infracțiunii:

Gradul Pasibilitatea
prejudiciabil Ilegalitatea de pedeapsă
penală Vinovăția
 Gradul prejudiciabil
 În legea penală sunt cuprinse doar faptele care prezintă un grad de
prejudiciabilitate
 Prin faptă prejudiciabilă se înțelege orice acțiune sau inacțiune, prin care se
lezează una dintre valorile arătate în art.2 alin.(1) CP al RM și pentru
sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse
 Conform art.15 CP al RM, gradul prejudiciabil al infracțiunii se determină
conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii: obiectul, latura
obiectivă, subiectul și latura subiectivă
 Astfel, la determinarea gradului prejudiciabil al infracțiunii se va ține cont de
modul și instrumentele săvârșirii faptei, de scopul urmărit, de împrejurările
în care a fost comisă faptă, de urmările produse ori care s-ar fi putut produce,
precum și de persoana și conduita făptuitorului
 Ilegalitatea penală

 O faptă, cât de periculoasă nu ar fi, nu va constitui infracțiune, dacă nu

este prevăzută de legea penală
 Prin aceasta se recunoaște implicit că fapta comisă prezintă un grad
prejudiciabil, care nu ar putea fi combătut în alt mod, decât prin
aplicarea unei sancțiuni penale
 Totodată, aceasta reprezintă o garanție pentru cetățeni că ei nu vor fi trași
la răspundere pentru fapte, care în trecut nu au fost incriminate
 Întrucât Codul penal atribuie la categoria faptelor ilegale doar acțiunile
sau inacțiunile prejudiciabile, anume ilegalitatea penală reprezintă
expresia juridică a gradului prejudiciabil în legea penală
 Vinovăția
 Acesta este un semn principal nu doar în cadrul infracțiunii, dar și un semn
obligatoriu în cadrul componenței de infracțiune (semn al laturii subiective a
infracțiunii)
 Conform art. 6 alin.(1) CP al RM, persoana este supusă răspunderii penale și
pedepsei penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție
 Formele vinovăției sunt reglementate în art.17 și 18 CP al RM.
Astfel, se consideră că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție dacă persoana care
a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii
sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conștient,
survenirea acestor urmări.
Se consideră că infracţiunea a fost săvârşită din imprudenţă dacă persoana care a
săvârşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale,
a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor
putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau
inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile,
deşi trebuia şi putea să le prevadă.
 Pasibilitatea de pedeapsă

 Aceasta este necesară pentru prevenirea și combaterea faptei

incriminate, fiind expresia prejudiciabilității faptei ca trăsătură a
infracțiunii
 Aceasta se exprimă prin amenințare, adică prin posibilitatea aplicării
pedepsei pentru săvârșirea faptei prejudiciabile și ilegale
 Pot fi considerate infracțiuni doar faptele pentru a căror săvârșire
legiuitorul prevede aplicarea unei pedepse penale
 Pasibilitatea de pedeapsă, ca trăsătură a infracțiunii, decurge din
conținutul art.1 alin.(2) CP al RM, potrivit căruia, Codul penal determină
faptele ce constituie infracțiuni și prevede pedepsele ce se aplică
infractorilor
 II. CLASIFICAREA INFRACȚIUNILOR

Clasificarea infracțiunilor- împărțirea tuturor

infracțiunilor pe categorii în funcție de
caracterul și gradul prejudiciabil al acestora:

Infracțiuni Infracțiuni
ușoare Infracțiuni Infracțiuni Infracțiuni excepțional de
mai puțin grave deosebit de grave
grave grave
 Infracțiunile ușoare – infracțiunile comise intenționat sau din imprudență, pentru
care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe
un termen de până la 2 ani inclusiv sau o altă categorie de pedeapsă penală mai
blândă
 Infracțiunile mai puțin grave - infracțiunile comise intenționat sau din
imprudență, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un
termen de la 2 până la 5 ani inclusiv
 Infracțiunile grave - infracțiunile comise intenționat sau din imprudență, pentru
care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de la 5 până la 12
ani inclusiv
 Infracțiunile deosebit de grave - infracțiunile comise intenționat, pentru
care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen ce depășește 12
ani
 Infracțiunile excepțional de grave - infracțiunile comise intenționat, pentru care
legea penală prevede detențiunea pe viață.
 Importanța clasificării infracțiunilor

Încadrarea faptei în una dintre categoriile de infracțiuni poate

avea drept consecințe juridice stabilirea categoriei penitenciarului
în care se va executa pedeapsa închisorii (art.72 CP al RM),
influențează aplicarea condamnării cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei (art.90 CP al RM), a liberării de răspundere
penală (art. 53-60 CP al RM), a liberării condiționate de
pedeapsă înainte de termen (art.91 CP al RM), a înlocuirii părții
neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art.92 CP al
RM)
III. DEOSEBIREA INFRACȚIUNII DE ALTE ÎNCĂLCĂRI
ALE LEGII
 Semnul principal care delimitează infracțiunea de la alte încălcări de
lege constă în caracterul ilegal al acestora. Absolut toate infracțiunile
sunt prevăzute de Codul penal. Celelalte abateri sau delicte încalcă
normele altor ramuri ale sistemului de drept.
 Consecința comiterii unei infracțiuni este aplicarea celei mai grave
pedepse din partea statului, a pedepsei penale și apariția antecedentelor
penale
 Infracțiunea atentează la astfel de valori sociale și relații sociale asupra
cărora alte încălcări de lege niciodată nu pot atenta, de pildă, viața
persoanei, securitatea statului, etc.