TEMA II.

Legea penală
 Noțiunea și trăsăturile legii penale
 Categoriile legilor penale. Norme juridice
penale
 Aplicarea legii penale în spațiu
 Acțiunea legii penale în timp
 Interpretarea legii penale
I. NOȚIUNEA ȘI TRĂSĂTURILE LEGII PENALE

Legea penală- unicul izvor de

drept penal

Legea penală- actul legislativ, care cuprinde norme

juridice, ce stabilesc principiile și dispozițiile generale și
speciale ale dreptului penal, determină faptele ce
constituie infracțiuni și pedepsele ce se aplică infractorilor.
 Legea penală reprezintă o formă de exprimare a
normelor juridice penale, totalitatea cărora o constituie
dreptul penal în ansamblu
 Temeiuljuridic al legii penale este Constituția RM,
precum și tratatele și convențiile internaționale
 Legea penală se aplică doar în cazul săvârșirii faptelor,
care conțin toate semnele unei componențe de
infracțiune concrete din Partea Specială a Codului penal,
sau în cazul pregătirii și tentativei de infracțiune
 Importanța și trăsăturile legii penale
1. Asigură apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților ei, a mediului, a
proprietății, a intereselor statului și a societății, precum și a întregii
ordine de drept de orice atentat criminal
2. Este adoptată de către Parlament conform Constituției și actelor
internaționale
3. Reprezintă mijlocul realizării politicii penale
4. Este unicul izvor de drept penal, întrucât normele penale se conțin
doar în Codul penal și numai aceasta determină prejudiciabilitatea și
pasibilitatea de pedeapsă a faptelor
5. Conține temeiul și principiile răspunderii penale, precum și
dispozițiile generale ale dreptului penal
6. Determină care fapte prejudiciabile constituie infracțiuni și
determină pedepsele, care pot fi aplicate persoanelor care au
săvârșit infracțiuni, sau în unele cazuri concrete, prevede
posibilitatea aplicării instituțiilor liberării de răspundere și
pedeapsă penală
7. Corespunde condițiilor social-economice, politice și ideologice
în care trăiește societatea, intereselor și cerințelor acesteia, iar
în cazul apariției necorespunderii, legea penală sau unele
norme din cadrul ei se modifică sau sunt abrogate
8. Legea penală prin faptul aprobării și punerii în aplicare a ei
contribuie la respectarea Constituției RM și altor legi, precum
și la prevenirea comiterii infracțiunilor
 II. CATEGORIILE LEGILOR PENALE.
NORMA JURIDICĂ PENALĂ

Legile penale se clasifică:

În funcție de întinderea În funcție de durata

În funcție de caracterul
domeniului de de aplicare a legii
legilor
reglementare
 În funcție de întinderea
domeniului de reglementare:

Generale Speciale
 Legile penale generale sunt reprezentate de codurile penale, care
cuprind un ansamblu complet și sistematizat de norme generale și
speciale ce conțin majoritatea instituțiilor de drept penal, atât
norme cu valoare de principii, cât și majoritatea normelor
incriminatoare.
 Legile penale speciale sunt legi care conțin dispoziții cu caracter
penal, derogatorii de la dreptul penal comun, privind situații
deosebite, care necesită o reglementare specială. Aceste legi conțin
norme penale speciale, prin care sunt prevăzute și sancționate ca
infracțiuni unele fapte prejudiciabile, neprevăzute de Codul penal,
completând Partea Specială a Codului penal.
 În funcție de caracterul
legilor penale:

Ordinare Extraordinare
(obișnuite) (excepționale)
 Legile penale ordinare sunt acele care au fost adoptate în condiții
normale de desfășurare a vieții economico-sociale și a evoluției
fenomenului criminalității.
 Legile penale extraordinare sunt cele care apar într-o situație
extraordinară prin care trece societatea (de ex. starea de război),
aprobarea acestora fiind impusă de necesitatea unei mai bune
apărări a valorilor sociale. Aceste legi penale conțin reguli
derogatorii de la drept penal comun și privesc, fie includerea unor
fapte care devin periculoase în astfel de situații, fie că instituie
pedepse mai grave pentru fapte deja incriminate.
 În funcție de durata
de aplicare a legii:

Permanente Temporare
 Legile penale permanente nu conțin o perioadă de aplicare
determinată. Se aplică chiar și atunci când în conținutul lor se
produc careva modificări. Acestea urmează să fie abrogate în
totalitate dacă nu mai servesc necesităților timpului.
 Legile penale temporare conțin o durată de aplicare în timp,
prevăzută chiar din momentul apariției lor, deoarece în cuprinsul
acestei legi, de obicei, este stabilit și momentul ieșirii din vigoare.
 Norme juridice penale- reguli de
conduită înscrise în legea penală, care
reglementează raporturile juridice de
drept penal

Norme penale Norme penale

generale speciale
 Normele penale generale sunt cuprinse în Partea Generală a
Codului penal și sunt de generală aplicabilitate. Ele stabilesc
regulile de aplicare a instituțiilor fundamentale de drept penal
(infracțiunea, răspunderea și pedeapsa penală)
 Normele penale speciale sunt norme de incriminare, care prevăd
condițiile în care o anumită faptă constituie infracțiune și pedeapsa
care urmează să fie aplicată.
 Norme penale
generale

Norme declarative Norme determinative

Stabilesc principiile fundamentale Stabilesc formularea

ale dreptului penal instituțiilor fundamentale ale
dreptului penal, sau a unor noțiuni
separate
 Norme penale
speciale

Norme de interdicție Norme de prescripție

(prohibitive) (onerative)

Impun o interdicție, oprind săvârșirea Stabilesc obligația cetățenilor de a

unei anumite fapte, prevăzute de săvârși anumite fapte recunoscute
legea penală, prin amenințarea social utile.
aplicării sancțiunii penale
 Dispoziția simplă conține doar descrierea faptei (numește
infracțiunea) fără dezvăluirea semnelor și elementelor ei
 Dispoziția descriptivă descrie desfășurat toate semnele infracțiunii
 Dispoziția de trimitere este aceea în cadrul căreia legiuitorul face
trimtere la un alt articol (normă) din conținutul Codului penal
 Dispoziția de blanchetă este aceea în cadrul căreia se face trimitere
directă sau indirectă la alte legi sau acte normative din afara
Codului penal
 Dispoziția combinată cuprinde mai multe tipuri de dispoziții,
arătate supra
 Dispoziția- partea normei juridice
penale, care determină faptele
prejudiciabile ce constituie infracțiune

Simplă Descriptivă De De Combinată

trimitere blanchetă
 Sancțiunea - partea normei juridice
penale, care stabilește tipul și mărimea
pedepsei penale pentru infracțiunea
comisă.

Relativ Alternativă Combinată

determinată
 Sancțiunea relativ determinată cuprinde limita minimală și maximală a unei
pedepse principale. În cazul în care este prevăzută doar limita maximală,
limita minimală va fi dedusă:
-pentru amendă (pers.fizică)- de la 500 u.c. (art.64 alin.(3) CP)
-pentru amendă (pers.juridică)- de la 1500 u.c. (art.64 alin.(4) CP)
-munca neremunerată în folosul comunității- de la 60 de ore (art.67 alin.(2)
CP)
-închisoarea- de la 3 luni (art.70 alin.(2) CP)
 Sancțiunea alternativă conține două și mai multe categorii de pedepse penale
principale, iar instanța de judecată are sarcina de a stabili infractorului doar
una dintre acestea
 Sancțiunea combinată prevede posibilitatea aplicării pedepsei penale
față de 2 subiecți (persoana fizică și persoana juridică)
 III. APLICAREA LEGII PENALE ÎN SPAȚIU
Prin aplicarea legii penale se înțelege utilizarea acesteia la realizarea
prin constrângere a ordinii de drept, adică la soluționarea raporturilor
de conflict, la folosirea legii penale ca temei pentru tragerea la
răspundere penală și pentru sancționarea infractorului.

Principiile aplicării legii penale în

spațiu

Teritorialității Personalității
 Principiul teritorialității (art.11 alin.(1) CP) prevede ca toate persoanele,
care au săvârșit infracțiuni pe teritoriul RM urmează a fi trase la
răspundere penală în conformitate cu Codul penal al RM.
Potrivit art. 120 CP al RM, prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul
ţării se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele
Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian. Totodată, potrivit
art.11 alin. (5) CP, se consideră teritoriul RM și nava maritimă sau aeriană
militară, înregistrată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova şi
aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova
 Principiul personalității (art.11 alin.(2) CP) prevede ca cetăţenii
Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliul permanent pe teritoriul
Republicii Moldova care au săvârşit infracţiuni în afara teritoriului ţării
sunt pasibili de răspundere penală în conformitate cu Codul penal al RM.
 Excepțiile:
1. Atunci când infractorul este cetățean al RM sau apatrid, care
domiciliază permanent pe teritoriul RM, care a comis o infracțiune în
străinătate și s-a intors – acesta poate fi pedepsit penal pe teritoriul
RM, pentru infracțiunea comisă în străinătate, dacă nu a fost pedepsit
pe teritoriul statului, unde a comis infracțiunea.
2. Principiul realității. Cetățenii străini și apatrizii care nu domiciliază
permanent pe teritoriul RM și au săvârșit infracțiuni în afara
teritoriului țării noastre, poartă răspundere penală în conformitate cu
CP al RM și sunt trași la răspundere penală pe teritoriul RM, dacă
infracțiunile săvârșite sunt îndreptate împotriva intereselor
Republicii Moldova și dacă aceștia nu au fost condamnați în
statul străin.
3. Principiul universalității. Cetățenii străini și apatrizii care nu domiciliază
permanent pe teritoriul RM și au săvârșit infracțiuni în afara teritoriului țării
noastre, poartă răspundere penală în conformitate cu CP al RM și sunt trași la
răspundere penală pe teritoriul RM, dacă infracțiunile săvârșite sunt îndreptate
împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război,
precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul
străin.
4. Potrivit art.11 alin.(4) CP sub incidența legii penale nu cad infracțiunile
săvârșite de reprezentanții diplomatici ai statelor
străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele
internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a Republicii Moldova.
Persoanele cu imunitate diplomatică sunt: șeful misiunii diplomatice și membrii familiei
acestuia, diplomații și membrii familiilor acestora, personalul tehnico-administrativ și
membrii familiilor acestora, precum și personalul de deservire, care nu sunt cetățeni ai
statului acreditat și se bucură de privelegii și imunitate.
Statele sunt preocupate de organizarea în comun a luptei împotriva
infractorilor, pentru a exclude posibilitatea de a scăpa de la răspundere
deplasându-se dintr-un stat în altul. Este o formă a solidarității statelor
împotriva infracțiunilor deosebit și excepțional de grave.
Astfel apare instituția extrădării, reglementată de art.13 CP al RM.

Extrădarea este activă atunci când statul nostru solicită să i se predea un

infractor și pasivă atunci când statul nostru, RM primește o asemenea
solicitare. Se prevede că ori de câte ori se solicită extrădarea se aplică:
- dacă există o convenție între state – regulile din convenție;
- dacă nu există o asemenea convenție – pe bază de reciprocitate
sau potrivit legii.
 IV. ACȚIUNEA LEGII PENALE ÎN TIMP
Art. 8 CP al RM
Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se
stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

Art. 9 CP al RM
Timpul săvârşirii faptei se consideră timpul când a fost săvârşită acţiunea
(inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
 Durata de aplicare a unei legi penale se consideră, intervalul de timp
cuprins între momentul intrării în vigoare și cel al pierderii puterii juridice a
legii respective.
 De regulă o lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, sau la data indicată în textul legii.
 Principiul neretroactivității legii penale. Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite până în
momentul intrării în vigoare a legii penale sau după momentul abrogării acesteia.
 Retroactivitatea legii penale (ca excepție). Situațiile în cadrul cărora o lege penală se aplică și
faptelor trecute, adică anterior punerii în aplicare a ei. Conform art.10 CP al RM, retroactivitatea
legii penale se referă în exclusivitate la acele situații în cadrul cărora legea penală nouă fie:
- dezincriminează totalmente o infracțiune
- uşurează pedeapsa
- abrogă pedeapsa facultativă
- introduce o pedeapsă alternativă, fapt care permite instanței să pronunțe o pedeapsă penală mai
blândă.
 Ultraactivitatea legii penale (ca excepție). Situațiile în cadrul cărora o lege penală se
aplică asupra faptelor comise sub imperiul ei, chiar după ce aceasta a ieșit din vigoare.
Cazurile în care legea penală poate fi ultraactivă, sunt:
- legile penale temporare sau extraordinare, care pot fi aplicate și după scoaterea lor din uz
- aplicarea legii penale vechi mai favorabile
 V. INTERPRETAREA LEGII PENALE

Tipuri de interpretare:

După subiect După metodă

După volum
 Interpretarea legii penale
în funcție de subiect:

Legală- dată de către Doctrinară- dată de

legiuitor către instituțiile de
Este obligatorie pentru Judecătorească- dată cercetări științifice, de
toți subiecți de drept de către instanța de către teoreticienii
judecată dreptului penal
Este obligatorie doar
pentru cazul concret
 Interpretarea legii penale
în funcție de volum:

Extensivă- se spune mai mult, Restrictivă- se spune mai

decât a exprimat legea. puțin, decât a exprimat
Astfel, se extinde conținutul legea.
normei penale. Astfel, se restrânge înțelesul
normei penale.
 Interpretarea legii penale
în funcție de metodă:

Gramaticală- însușirea Istorică- însușirea

conținutului normei înțelesului normei penale
penale cu ajutorul Sistematică- elucidarea prin studierea condițiilor
cuvintelor prin care textului normei penale de ordin politic,
aceasta a fost exprimată. în corelație cu alte economic, social
Textul este analizat din norme cuprinse în legea sau juridic, care au
punct de vedere penală sau cu alte legi condus la apariția acestei
etimologic, sintactic și ce fac parte din sistemul legi.
stilistic. dreptului penal.