Grupul de muncă

• Grupul şi dinamica lui. Colectivul de muncă ca

grupul social.
• Fenomene de grup.
• Personalitatea umană. Motivaţia şi Motivarea
personalului. Creativitatea. Aptitudinile şi
Atitudinile.
• Problema adaptării tânărului inginer în
colectivul de muncă.
Grupul şi dinamica lui. Colectivul de muncă ca grupul social.
Grupul este un număr de persoane care comunică între ele, adesea doar pentru o
anumită perioadă, numărul de membri trebuind să fie suficient de mic pentru ca
fiecare persoană să fie capabilă să comunice cu celelalte «face-to-face».
Rolul grupurilor poate fi sintetizat astfel:
• realizează practic obiectivele organizaţiilor din care fac
parte;
• asigură cadrul necesar modelării şi structurării
personalităţilor;
• oferă premisele satisfacerii unor cerinţe specifice (de
siguranţă, apartenenţă, recunoaştere, autorealizare);
• constituie veriga prin intermediul căreia membrii
societăţii influ­enţează societatea, în conformitate cu
nevoile, aspiraţiile şi valo­rile specifice lor.
• Dinamica grupului poate fi o precon­diţie a dinamicii climatului social-
psihologic. Procesele fundamentale ale dinamicii grupului ce influenţează
asupra dinamicii climatului social-psihologic sunt:

• 1) procesul de formare a grupelor mici, modul de for­mare, coeziunea

grupei, acceptarea normelor în grup, aderarea personalităţii la grup;
• 2) calităţile de lider;
• 3) conducerea;
• 4) acceptarea soluţiilor grupului;
• 5) procesele de transformare a grupului în colectiv presupun ac­ţiunea
principiilor colectiviste, prezenţa scopului comun, satisfacţia atât de la
rezultatele muncii personale, cât şi de la cea colectivă, performanţe-le,
influenţa educativă şi psihologică pozitivă a membrilor colectivului unul
asupra altuia;
• 6) realizarea activităţii în grup include metodele şi modurile de ridi­care a
eficienţei şi, în acelaşi timp, dependenţa ei (eficienţei) de coeziunea
grupului, stilul de conducere, particularităţile de luare a de­ciziilor, relaţiile
interpersonale, activismul social şi în muncă, stadiile dezvoltării grupului.
• Fenomene de grup

•  normalizare, conformism, coeziune,

normativitate, facilitare socială, gândire de
grup, energia grupului, conducerea grupurilor
ş.a.
• Cauzele recurgerii la normalizare pot fi nevoia
de a scăpa de incertitudine, de a asigura un
cadru de securitate, de a evita escaladarea
stării conflictuale. Indivizii evită să emită opinii
extreme pentru că presupun că acestea îi vor
plasa în dezacord cu ceilalţi, situaţie care ar
complica potenţialul conflictual al grupului.
• Normalizarea, conformitatea şi inovarea sunt modalităţi de
reducere a divergenţelor în cadrul unui grup, tinzând spre
constituirea unei opinii comune. Când o opinie comună se
stabilizează, devine o normă a grupului. Adeziunea la normă
conduce la aprobare socială, iar nerespectarea normei duce
la dezaprobare socială şi, eventual, la excluderea din grup

• „Conformismul corespunde unei situaţii în care

interacţiunea unui individ cu un grup dă naştere unor
presiuni, ce se exercită asupra individului spre a judeca sau
acţiona în concordanţă cu grupul“
• Un alt aspect al grupului care îl menţine ca entitate
consensuală, coerentă, stabilă şi având capcitatea de a-l
reforma este coeziunea. Consensul anticipează coeziunea, ca
expresie a unităţii de interese şi afinităţilor interpersonale. În
plus, coeziunea este şi una dintre consecinţele capacităţii de
auto-orgnizare.
• Coeziunea se construieşte pe baza atracţiei personale
multiple, a înţelegerii importanţei sarcinii sau a recunoaşterii
puterii, influenţei sau prestigiului grupului. De aici observaţia
potrivit căreia în grupurile coezive nivelul cantitativ şi
calitativ al mesajelor schimbate între membri este pregnant.
• După G. Johns (1998, pp. 239-242), factorii care influenţează
coeziunea sunt ameninţarea, competiţia, succesul,
diversitatea membrilor, mărimea grupului şi durata iniţierii.
• Personalitatea umană. Motivaţia şi motivarea
personalului. Creativitatea. Aptitudinile şi
Atitudinile.
• Personalitatea este, la nivelul omului integral, un sistem bio-
psiho-socio-cultural, care se constituie fundamental, în
conditiile existentei si activitatii din primele etape ale
dezvoltarii în societate.

• Cunoasterea trasaturilor de personalitate implicate în

desfasurarea activitatilor de munca este necesara pentru a
stabili acordul dintre om si munca, a constata în ce masura
individul raspunde solicitarilor activitatii de munca, dar si
consecintele pe care abaterile acestora de la normalle au
pentru procesul muncii.
 Creativitatea presupune un nivel superior al gândirii
manifestat prin cautarea si gasirea de solutii eficiente,
prin stabilirea unor relatii între obiecte si fenomene.
Performantele creative se coreleaza cu o serie de
trasaturi de personalitate si însusiri psihice dintre care
mai importante sunt: curiozitatea, nonconformismul,
flexibilitatea gândirii, capacitatea combinatorie si de
transfer a informatiilor, capacitatea de a empatiza cu
persoane cu idei divergente, stil cognitiv analitoco-
sintetic si convergent-divergent, etc.

 Motivatia poate fi un factor care contribuie la succesul

profesional. Dintre factorii motivationali amintim:
salariul, conditiile de munca, facilitatile, climatul
psihosocial, cadrul organizatoric, etc
 Dintre trasaturile de baza ale personalitatii cu rol important în obtinerea succesului profesional la locul de
munca mentionam :

1.             Aptitudinile sunt însusiri fizice si/ psihice cu un anumit grad de dezvoltare care se bazeaza pe
predispozitii ereditare dar se formeaza si se dezvolta în cursul unei activitati, în functie de mediu si educatie.
• Aptitudinile conditioneaza performanta si succesul în munca.
• Aptitudinile sunt generale si speciale. Aptitudinile generale sunt însusiri ale personalitatii necesare în cele
mai variate forme de activitate, inclusiv cea de munca cum ar fi: memoria, atentia, spiritul de observatie,
inteligenta.
• Aptitudinile speciale sunt însusiri psihice care conditioneaza succesul în domenii de activitate specializate:
muzica, pictura, tehnica, matematica, etc., ca de exemplu: aptitudini tehnice, aptitudini psiho-motorii,
aptitudini senzoriale (muzica, pictura), aptitudini de conducere si organizare, etc.
•     Orice profesiune poate fi practicata cu succes atunci când cel care o exercita corespunde cerintelor
acesteia prin calitatile sale fizice si psihice. În aceasta viziune aptitudinile apar ca o concordanta a
calitatilor individuale cu cerintele profesiunii.
    Principalii indici ai aptitudinilor sunt (Rosca Al., Zörgö B., 1972)                       
 -calitatea muncii si tempoul înalt al acesteia
                -capacitatea omului de a-si desfasura activitatea în mod constant în timpul destinat ei
                -existenta a cât mai multe elemente creatoare în munca

2.             Atitudinile sunt stari de pregatire mentala si morala, facilitate prin experienta si care exercita o
influenta dinamica si directoare asupra comportamentului persoanei în diferite situatii, constituindu-se într-
un mecanism de reglaj prin componentele cognitive si afective.
• Problema adaptării tânărului inginer în colectivul de muncă.
Sugestii pentru tânărul specialist:

• Ascultă şi învaţă, mai bine decât să vorbeşti întruna, observă şi pune întrebări inteligente
decât să cauţi să-i convingi pe ceilalţi că ştii multe şi că eşti important.
• Fii drăguţ în mod egal cu toată lumea. Curierul se poate dovedi într-o bună zi a-ţi fi cel
mai bun prieten. Un tânăr din administraţie, din biroul vecin, pe care-l crezi nu prea
important, într-o bună zi ţi-ar putea deveni şef.
• Nu te pripi să faci aprecieri despre cine-i drăguţ, cine-i impor­tant, cine-ţi va fi prieten. Pe
parcurs se schimbă părerea. Încearcă să-ţi păstrezi mintea clară şi lasă judecata pentru
mai târziu.
• Invită-ţi colegii la masă, unul câte unul. Caută să-i cunoşti în mod neoficial. Convinge-i că
ai nevoie de ajutorul lor pentru a te inte­gra în echipă, vei vedea că te vor ajuta, doar că
trebuie să fii modest şi nu arogant.
• Nu pune întrebări cu caracter personal despre cei din birou. Dacă încerci să afli bârfele,
curând te vei bucura de reputaţia ce nu ţi-o doreşti. Vei fi considerat ca făcând parte din
tagma bârfitorilor, ca o persoană în care nu poţi avea încredere.
• Poartă-te bine cu personalul începând cu cel de la secretariat până la cel de funcţionari.
Dacă-i tratezi cu consideraţie şi prietenie, ei vor fi gata oricând să te ajute. Mulţumeşte-le
întotdeauna pentru orice serviciu bine făcut.
• Iniţiază o discuţie în particular cu fiecare inginer mai în vârstă din subordine declarându-i: