Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Aptitudinile sunt însusiri fizice si/ psihice cu un anumit grad de dezvoltare care se bazeaza pe
predispozitii ereditare dar se formeaza si se dezvolta în cursul unei activitati, în functie de mediu si educatie.
• Aptitudinile conditioneaza performanta si succesul în munca.
• Aptitudinile sunt generale si speciale. Aptitudinile generale sunt însusiri ale personalitatii necesare în cele
mai variate forme de activitate, inclusiv cea de munca cum ar fi: memoria, atentia, spiritul de observatie,
inteligenta.
• Aptitudinile speciale sunt însusiri psihice care conditioneaza succesul în domenii de activitate specializate:
muzica, pictura, tehnica, matematica, etc., ca de exemplu: aptitudini tehnice, aptitudini psiho-motorii,
aptitudini senzoriale (muzica, pictura), aptitudini de conducere si organizare, etc.
• Orice profesiune poate fi practicata cu succes atunci când cel care o exercita corespunde cerintelor
acesteia prin calitatile sale fizice si psihice. În aceasta viziune aptitudinile apar ca o concordanta a
calitatilor individuale cu cerintele profesiunii.
Principalii indici ai aptitudinilor sunt (Rosca Al., Zörgö B., 1972)
-calitatea muncii si tempoul înalt al acesteia
-capacitatea omului de a-si desfasura activitatea în mod constant în timpul destinat ei
-existenta a cât mai multe elemente creatoare în munca
2. Atitudinile sunt stari de pregatire mentala si morala, facilitate prin experienta si care exercita o
influenta dinamica si directoare asupra comportamentului persoanei în diferite situatii, constituindu-se într-
un mecanism de reglaj prin componentele cognitive si afective.
• Problema adaptării tânărului inginer în colectivul de muncă.
Sugestii pentru tânărul specialist:
• Ascultă şi învaţă, mai bine decât să vorbeşti întruna, observă şi pune întrebări inteligente
decât să cauţi să-i convingi pe ceilalţi că ştii multe şi că eşti important.
• Fii drăguţ în mod egal cu toată lumea. Curierul se poate dovedi într-o bună zi a-ţi fi cel
mai bun prieten. Un tânăr din administraţie, din biroul vecin, pe care-l crezi nu prea
important, într-o bună zi ţi-ar putea deveni şef.
• Nu te pripi să faci aprecieri despre cine-i drăguţ, cine-i important, cine-ţi va fi prieten. Pe
parcurs se schimbă părerea. Încearcă să-ţi păstrezi mintea clară şi lasă judecata pentru
mai târziu.
• Invită-ţi colegii la masă, unul câte unul. Caută să-i cunoşti în mod neoficial. Convinge-i că
ai nevoie de ajutorul lor pentru a te integra în echipă, vei vedea că te vor ajuta, doar că
trebuie să fii modest şi nu arogant.
• Nu pune întrebări cu caracter personal despre cei din birou. Dacă încerci să afli bârfele,
curând te vei bucura de reputaţia ce nu ţi-o doreşti. Vei fi considerat ca făcând parte din
tagma bârfitorilor, ca o persoană în care nu poţi avea încredere.
• Poartă-te bine cu personalul începând cu cel de la secretariat până la cel de funcţionari.
Dacă-i tratezi cu consideraţie şi prietenie, ei vor fi gata oricând să te ajute. Mulţumeşte-le
întotdeauna pentru orice serviciu bine făcut.
• Iniţiază o discuţie în particular cu fiecare inginer mai în vârstă din subordine declarându-i: