Frederic Chopin

1810 - 1849
Cultura muzicală poloneză

- valorificarea pe plan național a marii tradiții europene

- promovarea afirmărilor originale, naționale – lupta pentru afirmarea națională

- creații pentru pian, camerale sau simfonice; Josef Elsner (creator de opere, oratorii, muzică
instrumentală și simfonică); creatorul teatrului liric romantic polonez – Stanislaw Moniuszko
(opera Halka – subiect din povestiri populare)

Fr. Chopin – pianist de anvergură, compozitor

- născut la Zelazowa-Wola, tată de origine franceză

- publică prima lucrare la 7 ani (o Poloneză); elevul lui Elsner la Conservatorul din Varșovia

- După un prim turneu la Viena, pleacă într-o călătorie de studii (Dresda, Praga, München,
Stuttgard); în urma eșecului revoluției poloneze se stabilește la Paris (1831)

- Lecții de pian, creație și foarte puține apariții în public (circa 30); majoritatea lucrărilor sunt
compuse la conacul din Nohant sau mânăstirea Valdemosa din Majorca;

- Anii 1840 la Paris: îi reunesc pe Liszt, Balzac, Heine, Delacroix, etc.

- Relație sentimentală romantică cu scriitoarea Georges Sand

- Spre sfârșitul existenței – călătorii în Germania (îi cunoaște pe
Mendelssohn și Schumann) și Anglia; nu reușește niciodată să revină în
patria sa
- majoritatea lucrărilor sale sunt dedicate pianului – unitate stilistică;
abundență de idei originale
- Robert Schumann în articolul “Un opus 2” exclama: Jos pălăria domnilor,
iată un geniu!
- un artist meditativ; alegerea sau creearea de genuri noi în legătură
organică cu inspirația țării natale
- Mazurcile – “tunuri acoperite cu flori”

- Majoritatea creației pianistice se adresează formelor de mici dimensiuni;

imagini melodice poetice, învăluitoare;
- Aparentă simplitate a formelor (de cele mai multe ori tripartite) potențată
prin deosebiri de tonalitate, formule ritmice sau scriitură ce elimină
simetriile fixe
24 de Preludii op.28 – în toate tonalitățile: admirația față de Bach și Clavecinul
bine temperat; notații fugitive cu caracter intimist; preludiul – formă liberă și
deschisă fanteziei și efuziunii sentimentale, de la reverie lirică la trăiri excesive

12 studii op.10 dedicate lui Liszt – virtuozitate expresivă; schimbă caracterul

acestor exerciții eminamente tehnice până la el; fiecare studiu rezolvă o
anumită ipostază tehnică (nr.12 Revoluționarul)

12 studii op.25 dedicate Mariei d’Agoult (studiul pt. mâna stângă)

Trois nouvelles études pentru metoda de pian a lu Moscheles

4 Balade (sol minor op.23, Fa major op.38, dedicată lui Schumann, La bemol
major op.47 deicată contesei de Noailles, fa minor op.52); inspirate de poeziile
lui Mickiewicz

3 Sonate (nr.1 în do minor op.4, nr.2 în Si bemol major op.35, nr.3 în si minor
op.58) – formulă personală de tratare a formei clasice, tradiționale. Dezvoltă cu
nr.2 o concepție proprie față de edificiul celor 4 părți (Marșul funebru). Vincent
d’Indy: Lipsa dezvoltărilor, dezechilibru între părți, improvizație care nu se
organizează după legile contrapunctului…
Impromptuuri, Fantesie-Impromptu op.66, Scherzi,
Nocturne (alătură narațiunii momente de reverie), Poloneze
(lucrări patriotice, fidelitatea față de tezaurul folcloric,
caracter militant; atitudinea de revoltă pe care o trăiește față
de soarta patriei iubite), (Polonaise-Fantesie op.61),
Valsuri, Mazurci (ca un jurnal intim pe tot parcursul
existenței sale; sentimentul dorului, la polonezi “zal”),
Rondouri, Variațiuni, Ecoseze, Berceuse, Barcarolle

Muzică de cameră

Trio în sol minor op.8 (vioară, cello, pian)

Sonata pentru cello și pian op.65

20 de melodii pentru voce și pian op.74 (opus postum)

Muzică pentru pian și orchestră

Variațiuni pe tema “La ci darem la mano” din Don Juan de

Mozart

Grande fantasie sur de airs polonais op.13

Segond Concert în fa minor op.21 (numerotat al doilea în

ordinea apariției); după tiparul tripartit. Teme personale, pe
direcția melodismului chopinian

Grand Concert în mi minor op.11 (nr.1) – compozitorul

operează o simplificare a tipologiilor tematice

Grande Polonaise brillante précédée d’un andante spianato

op.22 – aparentă libertate formală cu rădăcini în cântecele
populare poloneze
Franz Liszt

1811 – 1886
Cultura muzicală ungară

Perioada ce precede anul revoluționar 1848 – accentuarea luptei pentru afirmarea

națională, dominată de spiritul patriotic

Sec. XVIII – perioadă de transformări și achiziții; vin muzicieni străini din

principalele centre europene – cristalizarea și sintetizarea trăsăturilor naționale
către un stadiu profesionist al desfășurărilor muzicale (Joseph Haydn, Michael
Haydn)

Se va cristaliza un stil “à la Hongroise” (verbunkos - ritm binar, uneori cu valori

punctate, cadență tipică “bokázó”, frecventă utilizare a cvartei mărite, tendință de
ornamentare pe stilul lăutarilor) a cărui răspândire se oglindește chiar în creațiile
lui Haydn, Mozart sau Beethoven; reprezintă practic sinteza între caracteristici
ale cântecului popular și trăsături ale culturii occidentale; verbunkos se va instala
în următoarele decenii în toate formele muzicii occidentale – dansuri (csardas =
cârciumă, palotas = palat), operă, operetă, lucrări instrumentale sau simfonice
- coincide și cu asimilarea de cuvinte străine în limba ungară

- Personalități cu renume deosebit în romantismul ungar: Franz Liszt, Ferenc

Erkel (primul compozitor important de opră națională), Mihály Mosony
Fr. Liszt – peronalitate dominantă a romantismului; pianist virtuoz, compozitor,
muzicolog

-debutează la 9 ani; elevul lui C. Czerny (pian) și A. Salieri (compoziție); respins la

Conservatorul din Paris de Cherubini își definitivează pregătirea cu Paër și Reicha
- A fost “acasă” în toată europa, rămânând însă deopotrivă un apărător și un
purtător al stindardului național încurajând mișcarea de afirmare națională;
(turnee în Franța, Germania, Belgia, Elveția, Italia, Anglia, Spania, Portugalia,
Austria, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Rusia, România, Turcia)
- peste 700 de opusuri, dedicate atât pianului cât și ansamblului simfonic, vocal-
simfonic sau teatrului liric
- După 1847 – capelmeister al orchestrei din Weimar, devine un important centru
cultural european
- 1861 – se stabilește la Roma intrând în rândurile clerului

- Puternică atracție pentru promovarea muzicii cu program

- Afirmarea de noi procedee de tehnică componistică și inovații în arta

orchestrației
- Importantă activitate de difuzare a valorilor – promovează lucrările
înaintașilor, contemporanilor și de avangardă; dirijor, organizator de
spectacole, critic muzical
- În concertele sale audiția muzicală era precedată de note explicative
– adevărate caiete program
- Maturizarea componistică este evidentă în procesul de elaborare al
celor 13 poeme simfonice
- Deși considerat promotorul muzicii cu program – mai mult creatorul
unei muzici expresive, esențialmente romantică, ce poate fi deslușită
și fără argumentul literar
- Inovațiile sale – fie stilistic sau formal – vor fi asimilate de
compozitorii timpului, inclusiv de Wagner “după ce am cunoscut
opera lui Liszt, modul de tratare al armoniei, concepțiile mele
asupra acestui domeniu s-au diversificat simțitor față de
începuturile mele componistice”
Muzică vocală

Lieduri pe versuri de Goethe, Schiller, Heine, Hugo, Petöfi

Muzica pentru pian

- într-o continuă căutare a echilibrului între velocitate, spectaculor și substanță muzicală

- inovația apariției în recitaluri (denumite de el “solilocvii”) impune o activitate

concertistică autonomă

Album d’un voyageur

Année de pelerinage, trei caiete – sugestii peisagistice, impresii subiective,

descriptivism,aspect narativ

Studiile transcedentale după Paganini – pianistică modernă, spectaculoasă

Sonata in si minor (dedicată lui R. Schumann) – sinteza trăaăturilor pianistice lisztiene

de maturitate; cele patru mișcări tradiționale sunt unite într-o singură parte; amplă
desfășurare poematică cu trei teme principale. O sonată monolit

Mephisto vals, Portrete din istoria Ungariei, 20 de Rapsodii ungare

Studii, capricii, transcripții, parafraze (după Mozart, Donizetti, Bellini, Berlioz, Schubert,
Wagner, etc.), dansuri, etc.
Poeme simfonice

Ce qu’on entend sur la montagne (Ce se aude pe munte), dupa V. Hugo

Preludiile (după Lamartine) – omagiu adus eroismului omenesc, forței de a lupta și de a putea să iubească
cu intensitate

Tasso, Lamento e trionfo (după Bayron); structură tripartită; temele sunt inspirate din experiența italiană a
lui Liszt

Heroïde funebre

Prometheus (după Herder) compus în 1850 pentru a sluji ca uvertură dramei lui Herder Prometeu
dezlănțuit; punctul de plecare al narațiunii sunt versurile lui V. Hugo

Mazeppa (după V. Hugo)

Festklänge

Orpheus

Hungaria – fantezie baladă, cumulează un număr mare de motive și elemente tematice supuse travaliului
variațional

Hunnenschlacht (după un tablou de Kaulbach)

Idealurile (după Schiller) intențiile muzicale se subordonează acțiunii din poem

Hamlet (după Shakespeare)

De la leagăn la mormânt (Von der Wheg bis zu Grabe) – procedeul reluării ciclice a materialului motivic
Simfonii

-au ca punct de plecare fantezia simfonică destinată concertului

Simfonia Faust în trei portrete de caracter, dedicată lui Berlioz; alăturarea a trei
tablouri de caracter inspirate de personajele principale: p.I Faust, P.II Gretchen,
p.III Mephistopheles. Figura lui Faust este profilată pe 4 teme ce vor reveni ciclic,
supuse unor transformări multiple

Simfonia Dante (Divina Commedia) dedicată lui Wagner; unitatea contrariilor: p.I
Infernul, p.II Purgatoriul, p.III Paradisul

Concerte

Concertul nr.1 în Mi bemol major – incontestabilă celebritate; un monolit în patru

secțiuni ample

Concertul nr.2 în La major – ambianță lirică de esență poematică

Dans macabru

Fantezia pe teme din “Lelio” de Berlioz, Fantezie pe motive din “Ruinele Atenei”
Scrieri literare și muzicologice

Despre Lohengrin și Tanhäuser de R. Wagner

Fr. Chopin

Asupra Nocturnelor de John Field

R. Schumann, reguli despre viață și muzică

Despre țigani și despre muzica lor în Ungaria