Sunteți pe pagina 1din 2

Muzica in India Antica

Muzica veche indiana este in general monodica, la baza ei aflandu-se o scara muzicala diatonica alcatuita din sapte trepte si era o arta simbolica, care era menita sa trezeasca diferite sentimente si sa armonizeze. Indienii credeau in forta magica a muzicii, in puterea ei de a vindeca, de a imblanzi animale si de a influenta fenomenele naturii. Cel mai important document despre muzica indiana veche este Natya Shastra, atribuit inteleptului Bharatha Muni. Potrivit acestei scrieri, muzica indiana era bazata pe moduri heptatonice. Baratha mentioneaza si anumite microintervale denumite shruti. Un numar de 22 dintre ele alcatuia echivalentul unei octave din teoria moderna. Sunetele in conceptia hindusa sunt de origine divina, iar denumirea notelor se ghida dupa numele celor sapte nimfe: Sa, Ri, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni. Aceasta scara se numeste Raga si corespunde unui anumit climat emotional. Melodia indiana este foarte ornamentata, dar ramane monodica, heterofonica, improvizatorica si solistica. Instrumentele erau impartite in patru tipuri si anume tat (instrumente cu coarde), sushir(intrumente de suflat) avanaddh(instrumente de percutie membranofone) si ghan( instrumente de percutie, altele decat cele membranofone). Instrumentele erau veena, sitarul cu 7 corzi, ravanastron cu arcus, flaut, saranghi (un instrument cu arcus al carui timbru se asemana cu vocea umana) rabab, maddalam, shanku si kuzhal Muzica indiana era sincretica, imbinand cuvantul cu muzica vocala, instrumentala, dans, costume si podoabe, toate sub denumirea generica de sangit. Miscarile capului si ale mainilor se alaturau muzicii astfel dezvoltandu-se in mod deosebit muzica de dans 'Sulu'. Subiectele erau culese din viata de zi cu zi: scene de la pescuit, de la seceris sau din viata animalelor si a padurii. Odata cu arta dansului se dezvolta arta pantomimei cu masti si costumatii simbolice desfasurat la teatrul de papusi. Dovezi despre muzica indiana veche ne sunt furnizate atat de cercetarile arheologice cat si de "vede" . Cuvantul veda inseamna "intelepciune" sau "cunoastere". Textele vedice sunt grupate in mod traditional in patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, si Upanisade . Samhita este o colectie de imnuri, mantre si incantari. Exita patru Samhite "vedice" : Rig-Veda, SamaVeda, Yajur-Veda, si Atharva-Veda, majoritatea fiind valabile in mai multe recenzii. Brahmanele sunt texte in proza in care se discuta, intr-un stil tehnic, ritualurile solemne de sacrificare, comentand asupra semnificatiei lor si asupra unor subiecte relationate. Fiecare Brahmana este asociata cu o Samhita sau cu una din recenziile sale. Brahmanele pot forma un corp de text separat sau pot fi partial integrate in textul Samhitelor. Pot include de asemenea Aranyakale si Upanisade. Aranyakale, sau "textele de salbaticiune", sunt partea dr concluzii ale Brahmanelor, care includ discutii si interpretari ale ritualurilor periculoase si alte materiale aditionale, Upanisadele sunt opere filozofice in forma dialogata. Discuta problemele naturii filozofiei si destinului sufletului, si contin unele interpretari mistice si spirituale ale Vedelor. n cultura Indiei antice, muzica era la loc de mare cinste n credina vechilor indieni, ea fiind druit oamenilor de ctre principalii zei: Brahma, Indra, iva, Sarasvati. n Veda (carte de ritual la vechii indieni n care se gsesc melodii pentru diverse ocazii) se fac precizri asupra practicii muzicale i prezenei

acesteia n toate domeniile de activitate spiritual. Instrumentele sunt i la indieni foarte variate, iar preuirea de care se bucura arta sunetelor a generat un anumit tip de profesionalism att n ce priveste cntul vocal, ct i cel instrumental. Se menioneaza harpa, flautul n mai multe variante ,cimpoiul, diferite tipuri de gonguri, darabane, castagnete etc.