Pericole mortale în Evul

Mediu
• Evul Mediu nu a fost supranumit degeaba Epoca Întunecată. A trăi în acele
vremuri însemna să te supui constant riscurilor.

• Fie că era vorba de bolile care făceau ravagii, de violența omniprezentă în viața de
zi cu zi sau de gândirea limitată a societății, Evul Mediu a fost în mod cert una
dintre cele mai grele perioade ale istoriei omenirii.
 1. Ciuma a făcut ravagii în Europa
Ciuma a fost unul dintre cele mai importante cauze de deces în Evul Mediu.
Boala a avut un efect devastator asupra populației Europei în secolele al XIV-lea
și al XV-lea. Cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, ciuma era transmisă
de purici și, cel mai adesea, de șobolani. A ajuns în Europa în 1348 și a făcut zeci
de mii de victime în Italia, Franța, Germania, Scandinavia, Anglia, Spania și
Rusia.

Ciuma bubonică se manifesta prin apariția de umflături extrem de

dureroase pe întregul corp, care, din cauza hemoragiilor din țesut, deveneau de
culoare albastru închis până la negru.

Forma septicemică, ce avea o rată de mortalitate de 90-100% la bolnavii

netratați, se manifesta prin febră ridicată, dureri de cap, frisoane și hemoragii
puternice. Unele forme de ciumă erau atât de contagioase încât se transmiteau
printr-un simplu strănut sau prin salivă. Moartea Neagră a ucis între un sfert și
o jumătate din populația Europei, iar oamenii vremii nu știau nici ce o cauza,
nici cum se puteau proteja. Cei infestați aveau doar 20-30% șanse să
supraviețuiască primei săptămâni.

În Anglia, 35-40 de oameni din 100 riscau să moară de ciumă. În perioada în

care ciuma făcea ravagii, în Florența speranța de viață era de 20 de ani.
 2. Călătoriile: condiții groaznice și risc de atacuri
Oamenii din Evul Mediu se expuneau la multiple pericole atunci când
călătoreau. În primul rând, spațiile de cazare curate erau greu de găsit.
Din această cauză, călătorii erau forțați să doarmă adesea sub cerul liber, iar
pe timpul iernii riscau să moară de frig. În timp ce cei care călătoreau în grupuri
erau cât de cât protejați, jafurile sau chiar crimele erau o constantă a vieții din
Evul Mediu.
O altă problemă cu care se confruntau cei ce se aflau în deplasare era
dificultatea de a găsi mâncare sau băutură. Dacă nu aveau în drum vreun han sau
o mănăstire, oamenii
Bolile erau și elerecurgeau la furt pentru a-și potoli foamea.
periculoase:
dacă te îmbolnăveai pe drum, nu
aveai nicio garanție că vei primi
îngrijiri medicale. În medie, un
călător din Evul Mediu făcea pe jos
aproximativ 16 – 32 de kilometri pe zi
sau 26-38 de kilometri călare,
călătoriile cu barca erau ceva mai
spornice, ajungând la 120-200 de
kilometri într-o singură zi.
 3. Foametea, la ordinea zilei în Evul Mediu
Foametea era un pericol real pentru oamenii din Evul Mediu. Confruntându-
se cu crize alimentare din cauza vremii proaste și a recoltelor slabe, oamenii
mureau de foame sau abia supraviețuiau, mâncând scoarță de copac, fructe de
pădure sau grâu mucegăit.

Mulți sufereau de malnutriție și deveneau vulnerabili în fața bolilor, astfel că,

dacă nu mureau de foame, mureau în urma epidemiilor. Boli precum tuberculoza,
sudoarea engleză, variola, dizenteria, febra tifoidă și infecțiile intestinale făceau
ravagii în Evul Mediu.

Marea Foamete din secolul al XIV-lea a fost cea mai grea. Schimbările
climatice au dus la o scădere drastică a temperaturilor medii, iar timp de șapte
ani, între 1315 și 1322, Europa de Vest a fost măturată de ploi abundente.

Fermierii se chinuiau să planteze, să crească și să recolteze culturile, care și

așa erau de o calitate slabă. Din cauză că nu aveau ce mânca, aproape 15% din
englezi au murit în această perioadă.
4. Nașterea se sedea adesea cu moartea
În zilele noastre, tehnologiile avansate au făcut ca riscul la care se supun
mama și fătul în timpul sarcinii să fie minime. Cu toate acestea, în Evul Mediu,
nașterea era un eveniment extrem de periculos.

Travaliul putea dura chiar și câteva zile, unele femei murind de epuizare.
Tehnica cezarienelor era cunoscută la acea vreme, dar era utilizată doar în cazuri
extreme, atunci când mama era pe moarte sau deja moartă.

Femeile însărcinate erau asistate de cele mai multe ori de asistente, și nu de

doctori. Acestea le ajutau pe femei în timpul travaliului și, dacă era nevoie, îi
puteau boteza de urgență pe copiii în pericol să moară.

Cele mai multe asistente nu aveau nici un fel de formare și se bazau doar pe
experiența câștigată de-a lungul vremii. Dacă supraviețuiau travaliului, mamele
riscau să moară de infecții postnatale sau din cauza complicațiilor.

Ustensilele medicale erau rudimentare, multe operațiuni fiind realizate cu mâna.

5. Copilăria, cea mai vulnerabilă perioadă
Copilăria era o perioadă plină de riscuri în Evul Mediu, iar mortalitatea
era extrem de ridicată. Conform statisticilor, 20-30% dintre copiii sub 7 ani
mureau.
Această categorie de vârstă era cea mai vulnerabilă în fața malnutriției,
bolilor și infecțiilor. Cauzele de deces variau de la variolă, tuse convulsivă,
accidente, varicelă și până la tuberculoză și infecții.
De asemenea, din cauza
malnutriției cronice, laptele
mamelor din Evul Mediu era
slab calitativ și nu ajuta prea
mult la creșterea imunității.
Copiii nu erau mai protejați
nici dacă se nășteau în familii
cu situație bună.
De exemplu, între 1330 și
1479, o treime din copiii
familiilor de nobili englezi au
murit înainte de a împlini 5
ani.
6. Intemperiile cauzau tragedii
Majoritatea populației din Evul Mediu trăia în mediul rural, iar vremea era
foarte importantă pentru cei care lucrau pământul sau depindeau de el. Condițiile
meteo nefavorabile, întinse pe perioade îndelungate, cauzau probleme în semănat
și creștere și, în final, la o recoltă slabă.
Dacă verile erau reci și umede, multe culturi erau distruse. Aceasta era o
problemă majoră, având în vedere că cerealele erau principala sursă de mâncare
pentru majoritatea.
Asta s-a întâmplat în special în secolele XIV-XVI, când calota glaciară a crescut.
Până în 1550, ghețarii crescuseră în dimensiuni, iar oamenii se confruntau cu
efectele devastatoare ale climei, care era tot mai caldă și tot mai umedă.

Față în față cu această problemă, oamenii din Evul Mediu făceau orice pentru a
se asigura de vreme bună. În Europa existau ritualuri pentru arat, semănat și
recoltă, dar și rugăciuni speciale, slujbe și procesiuni pentru vreme bună și
fertilitate.
Mai mult, oamenii credeau că vremea este mai mult decât un fenomen natural.
Se credea că vremea rea este adusă de păcatele oamenilor – crime, incest sau certuri
în familie.

Uneori, ei dădeau vina pe vrăjitoare, care, în opinia omului medieval,

controlau vremea și distrugeau recoltele. Conform Malleus Maleficarum, tratatul
 7. Violența era peste tot
Violența era un pericol omniprezent în viața oamenilor din Evul Mediu. Conform
registrelor vremii, violența îmbrăca forme diverse: bătăi pe străzi sau în taverne,
revoltele vasalilor împotriva stăpânirii, răscoalele țărănești, violuri, atacuri și crime.
Rivalitățile dintre familii se întindeau pe mai multe generații și îmbrăcau forme dintre
cele mai sângeroase. Vinovăția sau nevinovăția se stabileau în mod regulat prin
dueluri, iar în Țara Galilor nobilii puteau să-și mutileze, castreze sau ucidă rivalii
politici fără nicio problemă.
De asemenea,
mulți oameni
sfârșeau
sângeros în
războaie, fie ele
regionale sau
internaționale,
sau în cruciade.
De exemplu, în
timpul
Războiului
Rozelor, în
bătălia de la
Towton au murit
30.000 de
8. Erezia era aspru pedepsită
În Evul Mediu, putea fi periculos și să nu fii de aceeași părere cu ceilalți. Cei
care aveau opinii teologice sau religioase diferite erau priviți drept eretici, care se
împotrivesc învățăturilor creștine. Aceste grupuri includeau evrei, musulmani,
dar și creștini cu opinii considerate neortodoxe, cum ar fi catharii. În secolul al XI-
lea, regi, misionari, cruciați, comercianți și oameni simpli luptau pentru a asigura
victoria creștinismului în zona Mării Mediterane. Evreii și musulmanii au fost și
ei persecutați, expulzați și uciși în Europa creștină.
În Anglia, Edward I a interzis
prezența evreilor în Anglia în 1290,
iar această interdicție a fost
înlăturat abia în anii 1600.La fel s-a
întâmplat cu evreii și în Spania, iar
musulmanilor li s-a permis să
rămână doar dacă se converteau la
creștinism. Tot în Europa Evului
Mediu s-a născut și teribila
Inchiziție Spaniolă, menită să-i
descopere și pedepsească pe toți
ereticii.
 9. Vânătoarea, ocazie bună pentru accidente
Vânătoarea era un hobby important pentru regii și aristocrații din Evul Mediu,
iar cei mai pricepuți vânători erau foarte admirați. Cu toate acestea, acest „sport”
venea și cu riscurile aferente.Vânătorii erau adesea răniți sau uciși în accidente:
cădeau de pe cal, erau străpunși de săgeți rătăcite, atacați de cerbi, mistreți sau urși.
Există multe exemple de regi și nobili care au sfârșit tragic în timpul partidelor de
vânătoare: împăratul bizantin Vasile I a murit în 886 după ce a fost străpuns de
coarnele unui cerb și târât peste 24 de kilometri.
 10. Moartea prematură sau subită
Moartea prematură sau subită era obișnuită în Evul Mediu. Majoritatea
oamenilor mureau tineri, dar mortalitatea depindea de statut, stare financiară sau
locul de domiciliu.În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, speranța medie de viață a
nobililor din Anglia era de doar 24 de ani pentru bărbați și 33 pentru femei. În
Florența, în anii 1400, bărbații trăiau în medie 28,5 ani, iar femeile 29,5.