MISCARILE PAMANTULUI

Multă vreme s-a crezut ca Pamantul sta nemiscat in centrul

Universului si ca Soarele si planetele se invartesc in jurul sau. Nu
numai oamenii de rand, ci chiar multi oameni de stiinta aveau o
asemenea conceptie, numita geocentrica, intrucat situa Pamantul
in centrul Universului. In mod evident, ca si celelalte planete din
Sistemul Solar, Pamantul efectueaza o serie de miscari, dintre care
mai importante sunt doua:
· miscarea de rotatie în jurul propriei
axe;
· miscarea de revolutie, în jurul Soarelui.
MISCAREA DE ROTATIE
Pamantul efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale, de la apus (vest) la rasarit
(est), in timp de aproximativ 24 de ore (23h 56' 4''). Miscarea de rotatie se efectueaza in
jurul axei Pamantului, adica axa imaginara care intersecteaza suprafata geoidului in cele
doua puncte diametral opuse numite poli geografici. Unuia dintre cei doi poli i se spune
Polul Nord, respectiv celui care este orientat spre Steaua Polara, iar celuilalt , Polul Sud.
Valoarea vitezei de rotatie a Pamantului scade de la Ecuator spre poli, intrucat in aceeasi
directie descreste lungimea paralelelor (a cercurilor polare). Aceasta viteza exte maxima la
Ecuator (465 m/s), unde cercul paralel are lungimea cea mai mare (40 075km) atinge numai
345 m/s la la latitudinea de 60° si este nula la poli, unde lungimea cercurilor paralele este
zero.
CONSECINTE
1. ALTERNANTA ZILELOR SI A NOPTILOR
Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata
suprafata sa in acelasi timp. In cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe
rand, spre Soare cate o parte din suprafata sa. Pe partea luminata a
Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar pe cea opusa, aflata in intuneric, este
noapte. Durata dintre doua intervale este permanent egala la Ecuator: 12 ore.
De la Ecuator spre poli marimea acestor intervale se modifica. Astfel, in timpul
anului, datorita combinarii miscarii de rotatie cu cea de revolutie si inclinarii
axei terestre, intervalul luminos (ziua) va fi maxim la solstitiul de vara al
fiecarei emisfere si minim la solstitiul de iarna. Dincolo de cercurile polare se
succeda o zi de sase luni (ziua polara) si o noapte de aceeasi durata (noapte
polara). Aceasta alternanta introduce o ritmicitate diurna in functionarea
geosistemului. Astfel, in timpul zilei se produce insolatia, cresterea
temperaturii suprafetei terestre si a aerului, are loc fotosinteza. In schimb,
noaptea temperatura scade, fotosinteza inceteaza etc.
2. MODIFICAREA TEMPERATURII AERULUI IN 24H
Datorita miscarii de rotație, temperatura aerului se modifica in cele 24 de
ore: astfel, in timpul zilei, suprafata Pamantului se incalzeste, iar in timpul
noptii se raceste.
3. ABATEREA CORPURILOR AFLATE IN MISCARE
Asupra corpurilor aflate in miscare pe suprafata terestra actioneaza forta Coriolis, care
le deviaza. Astfel, corpurile sunt deviate spre dreapta in emisfera nordica si, respectiv, spre
stanga in emisfera sudica. Acest fenomen se observa indeosebi la vanturi si la curentii marini.
Cauza o constituie vitezele inegale de deplasare a corpurilor pe suprafata terestra, de la
Ecuator la Poli si invers, ca urmare a bombarii acestuia la Ecuator si a turtirii la poli. De aceea
alizeele sufla dinspre nord-est spre sud-vest, in emisfera nordica, si dinspre sud-est spre
nord-vest, in emisfera sudica. In ce priveste curentii mari, acestia sunt deviati de la directia
initiala, ajungand sa descrie circuite inchise in fiecare emisfera.
4 Variatia orei pe Glob. Orice punct de pe
. Toate localitatile din acelasi fus orar au aceeasi ora oficiala.
suprafata Pamantului executa o rotatie completa calatorii care trec dintr-un fus orar in altul, daca merg
in 24 de ore, descriind un cerc (360°). Putem spre apus, dau ceasul inapoi cu o ora, iar daca merg spre
astfel calcula ca, intr-o ora, orice punct parcurge rasarit, dau ceasul inainte cu o ora, pentru fiecare fus
15° de meridian (360°:24=15°). O consecinta
importanta a acestui fapt este aceea ca din 15 in orar strabatut. exista tari care, datorita marii intinderi,
15 grade de meridian exista o diferenta de o ora. acopera mai multe fusuri orare, de exemplu S.U.A,
Rusia, China, Australia s.a.
Distanta de 15° longitudine se numeste fus
orar. Rezulta ca exista 24 de fusuri orare. In mod opus meridianului zero (Greenwich) este
conventional, primul fus orar este cel prin meridianul de 180( considerat drept linia internationala
mijlocul caruia trece meridianul zero (0°). De de schimbarea a datei. Spre vest de acest meridian, ne
aceea se considera ca timp universal ora primului aflam cu o zi inainte, iar spre est de acest meridian,
meridian, respectiv meridianului Greenwich. De suntem in ziua curenta. Pentru a evita unele uscaturi, s-a
altfel notarea fusurilor orare se face de le vest trasat o linie conventionala, care poarta numele de linia
catre est plecand tocmai de le fusul care include de schimbare a datei.
acest meridian.
S-a convenit sa se ia ca reper, pentru
calcularea orelor, trecerea Soarelui la meridianul
locului: cand Soarele este in dreptul
meridianului, se considera ora 12. Acesta este ora
locala. Intre doua fusuri orare vecine, diferenta
de timp este de o ora: in fusul orar situat spre
vest, ora este cu o unitate mai mica decat in fusul
orar situat la est. Soarele trece cu o ora mai
devreme la meridianul locului decat in fusul orar
situat mai la vest. Teritoriul Romaniei intra in
intregime in al doilea fus orar, ora Romaniei
fiind cu doua ore mai mare decat timpul
universal.
MISCAREA DE REVOLUTIE

Miscarea de revolutie este efectuata de Pamant in jurul Soarelui pe o

orbita in forma de elipsa, nu de cerc, Soarele aflandu-se intr-unul dintre
focarele orbitei. Din aceasta cauza, distanta Soare-Pamant este variabila:
* 147 100 000 km la periheliu, atins la 3 ianuarie;
* 152 100 000 km la afeliu, atins la 6 iulie.
Ca valoare medie a distantei dintre Soare si Pamant se ia cifra de 149 500
000 km.
Pamantul parcurge orbita sa in jurul Soarelui in timp de un an, mai exact
in 365 de zile, 6 ore, 9 minute si 9 secunde. Acesta este anul-sideral. Anul
calendaristic are insa, de regula, 365 de zile. Ca urmare, din necesitati practice,
pentru cele circa 6 ore care depasesc anul calendaristic se adauga, din patru in
patru ani, o zi lunii februarie. In acest al patrulea an, numit bisect, luna
februarie are 29 de zile, in loc de 28. Ultimii ani bisecti au fost
2000,2004,2008,2012,2016,2020.
Viteza medie de deplasare a Pamantului pe orbita, in jurul Soarelui, este
de 29,7 km/s.
In cele 24 de ore necesare pentru a se roti in jurul axei sale, Pamantul se
deplaseaza totodata si pe orbita, parcurgând a 365-a parte din drumul sau in
jurul Soarelui. Acesta determina modificarea distantei si inclinarii fata de
Soare care, in miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, nu rasare si nu apune,
in fiecare zi, in aceleasi puncte, iar la amiaza nu se ridica la fel de sus deasupra
orizontului. S-a constatat ca trebuie se treaca exact un an pentru ca Soarele sa
rasara si, respectiv, sa apuna in aceleasi puncte de pe linia orizontului.
CONSECINTE
1. Formarea anotimpurilor
2. Inegalitatea zilelor şi a nopţilor pe parcursul unui an
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an
4. Formarea zonelor de căldură
Pentru inceput trebuie precizat ca axa polilor nu este dreapta, fiind inclinata cu
23º 27' fata de planul orbitei terestre. Daca axa polilor ar fi fost dreapta, zilele
ar fi fost egale cu noptile tot timpul anului, iar temperatura ar fi scazut
constant de la Ecuator spre cei doi poli. Datorita inclinarii axei polilor,
Pamantul expune pe rand, spre Soare, o mare parte din emisfera nordica si
mai putin din cea sudica, apoi invers. ANOTIMPURILE.
 Cele patru anotimpuri-(primavara, vara, toamna si iarna)-sunt determinate de
patru momente definitorii ale miscarii de revolutie a Pamantului intr-un an: doua
echinoctii si doua solstitii. ECHINOCTIILE:
de primavara la 21 martie de toamna la 23 septembrie.

Acum si numai acum ziua este egala cu noaptea 12h-12h pe intreg Globul
In aceste zile razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator. Ca urmare, cei doi
poli ai Pamantului primesc aceeasi cantitate de lumina si de caldura. In acest moment
ziua este egala cu noaptea pe toate intinderea Pamantului, iar cantitatea de energie
solara receptionata pe suprafata terestra scade uniform de la Ecuator spre poli.
La 21 martie incepe primavara in emisfera nordica, iar in cea sudica, toamna.
La 23 septembrie este exact invers: in emisfera sudica incepe primavara, iar in cea
nordica, toamna.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR
Zi si noapte polara
• La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai luminata emisfera nordica, Soarele
nu apune. In regiunea Polului Nord este asa-numita "zi polara", care dureaza sase luni. In aceeasi
perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
• Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers: este noaptea polara la Polul Nord si,
respectiv, zi polara la Polul Sud.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR IN AFARA REGIUNILOR POLARE
• Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In restul regiunilor Terrei
durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului. Astfel, ca regula, in emisfera nordica durata zilei
creste continuu de la echinoctiul de primavara pana la solstitiul de vara si scade de la solstitiul de
vara pana la echinoctiul de toamna.
• De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei este, tot timpul, mai mare
decat durata noptii.
• Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la solstitiul de iarna, ziua
este in scadere continua, atingand valoarea cea mai mica la 22 decembrie. Apoi ziua creste
continuu pana la echinoctiul de primavara, ramanand insa mai scurta decat noaptea. Ziua ajunge
egala cu noaptea doar la echinoctiu.
• In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile, care sunt in numar de
patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna si iarna) si de numai doua la latitudini mari
(vara si iarna).
SOLSTITIILE:
momentele în care razele de soare
cad perpendicular pe unul dintre tropice
luminând şi încălzind mai mult emisfera
respectivă
- de vara la 22 iunie

• La 22 iunie, pamantul expune spre

Soare cea mai mare parte din
emisfera nordica, razele Soarelui
cazand perpendicular pe Tropicul
Racului (sau Tropicul de Nord). In
acest moment incepe vara in
emisfera nordica, iar in cea sudica,
iarna. Ziua de 22 iunie este ziua
cea mai lunga din emisfera
nordica. Intrucat Soarele lumineaza
mai mult emisfera nordica, aici
vara, zilele sunt mai lungi decat
noptile.
- de iarna la 22 decembrie

La 22 decembrie, razele
Soarelui cad perpendicular
pe Tropicul Capricornului
(sau Tropicul de Sud). Ca
urmare, ziua de 22
decembrie marcheaza
inceputul verii in emisfera
sudica si a iernii in
emisfera nordica, unde
noaptea va fi mai lunga.