Lucrare practica nr.

1
Contabilitatea Creantelor si
Numerarului
Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a
primi la scadenţa stabilită în contracte o sumă de bani sau alte
valori de la peroane fizice sau juridice.
Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a
Bilanţului contabil. Creanţele se evaluează la valoarea nominală.
Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în valută
naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţie
acestora.
În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după
următoarele criterii:
conţinutul economic
termenul de achitare
gradul de asociere.
După 1 criteriu creanţele se împart în:
comerciale,
privind avansurile acordate,
ale bugetului (datoriile bugetului faţă de întreprindere),
ale personalului (datoriile personalului faţă de întreprindere pentru împrumuturi, avansuri,
mărfuri),
privind veniturile calculate (datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru dividendele
calculate, arenda, locaţiunea ş.a.).
După al doilea criteriu se deosebesc:
creanţe pe termen lung (cu termen de stingere mai mare de 1 an),
creanţe pe termen scurt (termen de stingere nu mai mare de 1 an).
După criteriu 3 se deosebesc:
creanţe ale părţilor nelegate,
creanţe ale părţilor legate (ale întreprinderilor
asociate, ale întreprinderilor-fiice).
Componenţa, modul de formare şi stingere a
creanţelor sînt reglementate de prevederile S.N.C.
5 „Prezentarea rapoartelor financiare”, S.N.C. 17
„Contabilitatea arendei (leasingului)”, S.N.C. 18
„Venitul”.
Evidenţa creanţelor comerciale
Creanţele comerciale reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice
faţă de întreprindere pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile
prestate.
Creanţele comerciale apar atunci cînd momentul realizării produselor sau
prestării serviciilor nu coincide cu momentul încasării mijloacelor băneşti.
Evidenţa analitică a creanţelor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe
termeni de formare şi de achitare a creanţelor.
Evidenţa sintetica a creanţelor comerciale se ţine în conturile de activ 221
„Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 223
„Creanţe pe termen scurt a părţilor legate”. În debitul acestor conturi
se reflectă valoarea produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate cu
achitare ulterioară, inclusiv TVA, iar în credit – achitarea acestei
valori. Soldurile acestor conturi sînt debitoare şi reprezintă mărimea
creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în
cap. 2 al Bilanţului contabil.