Efectul factorilor ambientali asupra

germinării și apariția invaziei de Rumex

confertus în Europa Centrală

Costescu Elena Luiza

Biochimie
An 3
Introducere

Rumex conferus este o specie

bienală, originară din Asia și Europa
de E unde se dezvoltă pe pășuni și
pe poienile de lângă păduri. Această
specie s-a răspândit rapid în Europa
central, însă biologia sa nu este
complet cunoscută încă, fapt ce a
dus la gestionarea
necorespunzătoare a acesteia.
Efectele temperaturii, lumina, clorura
de sodiu (NaCl), concențratia ionilor
de hidrogen (pH), nitrat de potasiu
(KNO3) și polietilenglicol 6000 au
fost studiate asupra germinării
semințelor.
Rumex confertus a fost găsit pentru prima dată în Polonia, pe
râul Bug în 1873 și în prezent apare ca o plantă comună în
România, estul Poloniei ajungând chiar la coasta Baltică până la
nord și apare foarte difuză în vestul Poloniei. Este de asemenea
cunoascută în țările Baltice și tratată ca plantă invazivă în
Lituania precum și în România, Serbia, Bulgaria, Ungaria și
Cehia.
 Speciile invazive sunt considerate una dintre principalele
amenințări pentru biodiversitate, deoarece acestea afectează
dramatic structura și funcționarea ecosistemelor. Printre
caracteristicile acestora care oferă plantelor capacitatea de a fi
colonizatori rapizi și eficienți se numără: toleranță la mediu, niveluri
ridicate de plasticitate fenotipică, fecunditate ridicată, dispersie
eficientă, capacitatea de a germina într-o gamă largă de condiții, o
înaltă rată relativă de creștere și capacitatea competitivă ridicată.
Studiile privind condițiile de
mediu pentru germinarea
plantelor pot ajuta în
interpretarea și în predicția
comportamentului câmpului
la problemele provocate de
plantele invazive.
 Trăsăturile de Înțelegerea
reproducere au fost caracteristicilor
recunoscute în mod repetat semințelor și modul de
ca factori importanți ai stabilire pe sol a
succesului speciilor invazive. răsadurilor este esențială
Plantele invazive concurează pentru dezvoltarea de
cu plantele native pentru strategii eficiente de
nutrienți, apa și lumina management pentru
soarelui . speciile invazive.

Genul Rumex (Polygonaceae)

cuprinde aprox 200 de exemplare
de specii care sunt majoritate
perene. Plantele din acest gen
cresc foarte mult în zonele umede
și tolerează o gamă largă de soluri,
dar sunt mai frecvente pe solurile
acide și sărace în nutrienți
 În experimentele de
germinare, speciile diferă clar în
legatură cu cerințele de lumină
și temperatură. De exemplu,
semințele de R. Obtusifolius
germinează atât în ​lumină, cât și
la întuneric. Un procent mai
mare de germinare a R. crispus
este obținut în mod normal
atunci când semințele sunt
expuse la lumină . Germinarea
ambelor specii de R. obtusifolius
și R. crispus este de asemenea
indusă în întuneric prin
alternarea temperaturilor joase
cu cele ridicate.
 Obiectivul principal al
acestui studiu a fost de a aduna
informații de bază cu privire la
germinarea și răsărirea
semințelor de R. confertus
pentru ajutorarea si controlul
acestora. Acest studiu a inclus
examinarea efectelor
temperaturii, luminii, clorurii
de sodiu(NaCl), concentrația
ionilor de hidrogen (pH),
nitartu de potasiu și stresului
asupra germinării semințelor și
la apariția răsadurilor. În plus,
s-a încercat să se evalueze
influența azotatului de potasiu
(NO3-) asupra dezvoltării
timpurii de R.confertus.
Materiale și metode
1. Colectarea semințelor și descrierea câmpului.
2. Proceduri experimentale generale.
2.1. Experiment 1: Efectele termeprturii asupra
germinării la lumină/întuneric
2.2. Experiment 2: Germinarea la rece a semințelor
stratificate
2.3. Experiment 3: Teste de germinare sub condiții saline.
2.4. Experiment 4: Efectul apei asupra germinării.
2.5. Experimentul 5: Efectul pH-ului asupra germinării
semințelor.
2.6. Experimentul 6: Efectl NO3 asupra germinării
2.7. Experimenul 7: Examinarea apariției răsadurilor
3. Analiza datelor
4. Rezulate
1. Colectarea semințelor.
- au fost recoltate semințele mature și au fost depozitate 10 zile la întuneric în pungi
de hartie.
2. Proceduri experimentale generale.
- pentru fiecare tratament, au fost folosite patru replicate a câte 25 de semințe;
semințe netratate au fost folosite drept control. Semințele au fost așezate pe hârtii
de filtru umede în vase Petri de plastic. Semințelor le-a fost testată germinarea pe
o perioadă de 12 ore la lumină (cu lămpi fluorescente albe, la intensiattea de 350
𝜇Em−2 s−1 ) și în întuneric, obținut prin ambalarea plăcilor Petri într-un start dublu de
folie de aluminiu. Protruzia radiculară a fost criteriul pentru germinare
Experiment 1: Efectele termeprturii asupra Experiment 2: Germinarea la rece a
germinării la lumină/întuneric. semințelor
- Impact negativ , semintele proaspete
Patru vase de semințe au fost incubate la germinează mai bine
lumină, cu următoarele temperaturi: 5, 10 și
22 de grade C . Un alt set de petru vase cu
semințe au fost testate la întuneric în aceleași
condiții de temperatură

20
zile

Datele arată că semințele incubate la lumină

au cel mai mare procentaj (66%) la 22 grade C
scăzând la 45% și 25% la 10 grade C respectiv
5grade C. În cazul semințelor incubate la
întuneric tendința a fost similară , adică cea
mai mare rată a fost la temperatura de
22grade C (16%) ajungând la 12% la 10 grade
C și 8%- 5 grade C
Experiment 3: Teste de germinare sub
condiții saline

Semintele au fost germinate în apă

distilată (control) si 10, 20, 40, 80 si 160
mM L-1 soluție de NaCl. Pentru fiecare
replicat de 25 de semințe puse în placi
Petri , hârtia de filtru s-a umezit cu câte 3
mL din fiecare soluție test.

22◦C
lumină
20 zile

Gerinarea semințelor a fost mai mare

în apa distilată decât în orice tratament
salin. Germinarea descrește
proporțional cu creșterea salinității cu
germinare minimă la 160mM NaCl
(7%).
Experiment 4: Efectul apei asupra germinării

Datorită faptului că această specie este găsită preponderent în

medii umede, o serie de condiții legate de umezeală au fost
simulate folosind polietilenglicol 6000 (PEG-6000). Semințele
proaspăt maturate au fost incubate în vase cu hârtie de filtru
umezite cu apă distilată sau același volum de soluție apă cu
PEG-6000 cu potențial osmotic de -0.13, -0.25, -0.5, -0.75 și -1.

Soluții PEG-6000 la potențial smotic de la

-0.1 MPa la -0.5 Mpa inhibă semnificativ
germinarea, care se manifestă prin
reducerea procentului final al germinării.
Semințele au germinat în soluțiile cu
potențial scăzut 0 și -1.13 Mpa ( 66% și
respectiv 45%), numai 16% germinând la
potențial osmotic de -0.25. PEG la -0.5,
-0.75 și -1 Mpa a inhibat complet
germinarea
Experimentul 5: Efectul pH-ului asupra
germinării semințelor.

Semințele maturate au fost expuse la soluții

tampon (3mL) pH 4-9 din 1 în 1. Apă distilată
(pH 5,7) utilizată drept control.

Germinarea semințelor de R.
confertus a avut loc în soluții la
un interval între 5 și 8, cel mai
bine germând la pH-ul de 5.6
(control ) si 6. Semințele nu au
germinat când pH-ul a fost 4
sau 9.
Experimentul 6: Efectl NO3 asupra germinării

Semințele proaspăt maturate au fost așezate pe

hârtie de filtru umectată cu apă distilată
(control) și 0.5, 5, 10, 25 și 50 mML-1 KNO3 în
vase Petri și incubate într-o cameră la 22 grade C
și învelite în folie de aluminiu (întuneric) iar 4 au
fost sigilate cu parafilm (tartament la lumină) .
Toate soluțiile au fost monitorizate și întreținute
la pH 6,1.
20
zile

Cel mai mare procent de germinare (88%) a

fost detectat în lumină la 50 mM KNO3.
În întuneric, aplicarea exogenă de KNO3 la
toate concentrațiile a crescut semnificativ
germinarea și concentrația cea mai mare (50
mM KNO3) a crscut cu 83% procentul de
germinare a semințelor
Experimenul 7: Examinarea apariției
răsadurilor.

Semințele maturate au fost plantate la

0.5, 1, 1.5, 2, 2.5, 3, 3.5, 4 cm adâncime
în vase din plastic (15 cm diametru)
umplute cu nisip nesterilizat și incubate
la 22 garde C la lumină 12 h.

S-a constatat că adâncimea de

însămânțare în nisip a avut un efect
semnificativ în emergența răsadurilor. La
semințele îngropate la 0.5 cm, a fost
observată răsărirea a 15% dintre
acestea. La adâncimi > 0,5 cm, procentul
de apariție a răsadului este aproape
zero.
Procentul și rata de germinare au fost
semnificativ mai mare în lumină decât în ​
întuneric la toate temperaturile testate.
Acest lucru este de acord cu lucrările
efectuate pe R. crispus de Samimy și Khan
[36] care au raportat că semințele nu au
reușit să germineze în întuneric, dar au
germinat ușor în lumină la 15, 20 și 25 ° C
Discuții
Semințele R. confertus nu au putut tolera
strasul osmotic pe termen scurt mai mic
de -0,25 MPa. Astfel, răspândirea R.
confertus poate fi restricționată prin
deshidratarea solului datorită
incapacității sale de a germina la niveluri
scăzute de umiditate a solului
Semințele germinează cu succes
pe sau lângă suprafața solului când
temperaturile și condițiile sunt
favorabile. Dacă sunt îngropate la
adâncime în sol unde lumina nu
poate pătrunde, ele poate deveni
parte a unei persistente bănci de
semințe în sol
Germinarea optimă a R. confertus a
avut loc în condiții nonsaline (control)
iar germinarea a scăzut pe măsura
creșterii salinității solului. Aceasta
indică faptul că semințele de R.
confertus pot rămâne neîncolțite pe
suprafața solului bogat în sare
Germinația semințelor la această specie necesită o
umiditate ridicată și salinitatea scăzută a solului,
temperaturi moderate și lumină. Faptul că germinarea
semințelor este sensibilă la lumină facilitează
germinarea rapidă a acestora din banca de semințe din
sol în perimetrul habitatelor perturbate (cum ar fi
șosele, căi ferate și diguri) și poate favoriza în cele din
urmă colonizarea habitatelor, astfel că eradicarea
acestei specii din habitate este dificilă.
Mulțumesc!