Deficienţe în comunicarea profesor-elev

Costescu Elena Luiza

Filip Mădălina
 Blocajele de comunicare profesor-elev
apar, de regulă, când între cele două părţi
intervin diferite impedimente ce alterează
atât mesajul în sine, cât şi scopul acestuia.
Aceste impedimente , sau deficienţe pot
veni din ambele părţi iar soluţionarea lor
este diferită, în funcţie de natura acestora
( emitatorul nu stapaneste textul, are o
expunere neclara, vorbeste prea incet sau
prea repede, nu creeaza motivatii, elevii nu
sunt dispuşi să asimileze informaţii etc.)
În calitate de profesor , am observat, necesitatea adoptării a diferite moduri de
predare în funcţie de nivelul unei clase şi, mai mult decât atât, în funcţie de
necesităţile individuale ale fiecarui elev.

Am ajuns la această concluzie după ce am conştientizat o mare greşeală în

modul meu de predare şi anume raportarea la întreaga clasă ca la un tot unitar,
lucrând la un nivel avansat pentru copiii cu un potenţial mare de învăţatre ,
neţinând cont de disponibiliatea intelectuală a fiecarui elev iar, în acest fel ,
creând o deficienţă în comunicare. Un prim semnal de alarmă în această
direcţie a fost neprimirea unui feed-back satisfăcător la finalul orei.
O altă deficienţă a reprezentat-o
interpretarea greşită de către elevi a
statutului elev-profesor datorită faptului că
adoptam o atitudine mai dură( din dorinţa
de a-i face pe elevi conştienţi de
necesitatea învăţării ) care, le inhiba
dorinţa de afirmare de teamă să nu
greşească.

Impulsul de a-mi schimba viziunea în

legătură cu modul meu de predare l-a
reprezentat o conversaţie cu un părinte al
unei eleve care spunea că îi place materia
predată de mine dar i se pare grea şi îi
este frică să întrebe ceea ce nu înţelege.
Am decis astfel, să-mi revizuiesc modul de predare si
raportare la elevi. În acest scop am început să lucrez
diferenţiat cu elevii foarte buni pentru a le putea oferii
posibilitatea acumulării de cât mai multe informaţii iar cu
restul lucrul la un nivel mediu dar care , totodată, să le
stârnească interesul pentru a invăţa lucruri noi . În plus,
am adoptat diferite strategii pentru a încuraja elevii să
participe activ la orele de curs cum ar fi :
➢ prezentarea materialelor cu ajutorul
videoproiectorului pentru ca elevii să aibă un
suport interactiv a materiei predate
➢ aplicarea practică a lecţiilor predate (ore de
microscopie, analize pe preparate formolizate )
➢ adoptarea unei atitudini degajate pentru ca elevii
să nu se mai simtă constrânşi de o prezenţă
superioară
➢ încurajarea întrebărilor din partea elevilor
În urma schimbării modului de a mă raporta la
elevi am observat rapid o imbunătăţire a
modului de comunicare dintre noi,
concretizată prin:
➔ primirea unui feed-back pozitiv de la
marea majoritate a elevilor
➔ întrebări frecvente în legătură cu lucrurile
neînţelese corespunzător
➔ disponibilitatea elevilor spre a învăţa
lucruri noi
➔ dezvoltarea spiritului de echipă prin
intermediul proiectelor realizate
➔ stimularea vorbitului liber între elevi în
scopul înţelegerii anumitor lucruri la
nivelul lor de interpretare
Astfel, modul de raportare la elevi
stârneşte din partea acestora
diferite reacţii şi percepţii despre
tine ca profesor şi implicit a
materiei predate.

Consider că este esenţial ca

profesor să iţi dai seama de
necesităţile fiecărei clase în parte
şi să adaptezi metodele de predare
în mod adecvat, astfel încăt
comunicarea profesor-elev să se
realizeze fără distorsiuni iar
mesajul să fie perceput interal.