Dimensiuni ale managementului schimbării

 Dimensiunea previzională

 Dimensiunea creativ-inovativă

 Dimensiunea flexibilă

 Dimensiunea informaţională

 Dimensiunea investiţională

 Dimensiunea socială
1
Dimensiunea previzională

Instrumente previzionale
 studii prospective
 prognoză
 strategie economică
 politică economică
 program economic

 Management proactiv
 Planificare glisantă

2
Prospectiva
 construcţie logică ce oferă o reprezentare sumară a evoluţiei
unor fenomene şi procese economice;
 oferă elemente de fundamentare pentru prognoze.

Prognoza
 formă de activitate previzională prin care se anticipează evoluţia
probabilă a unor fenomene economice, sub forma unor variante.
 se realizează luând în considerare variabile cum ar fi cerinţele
prezente şi de perspectivă ale pieţei, tendinţele care au marcat
mediul concurenţial în perioada anterioară şi care se pot manifesta şi
în viitor, marja de risc generată de evoluţiile probabile şi de factorii
imprevizibili, sugestiile oferite de studiile prospective etc.

3
Strategia organizaţiei - se fundamentează pe baza
studiilor prospective şi a prognozelor

 Strategii de cercetare-dezvoltare;
 Strategii de marketing;
 Strategii de fabricaţie;
 Strategii informatice;
 Strategii investiţionale;
 Strategii financiare;
 Strategii din sfera resurselor umane.

4
Programul - set de acţiuni, lucrări şi operaţii eşalonate în
timp, cu durate fixate şi resurse alocate pentru fiecare
secvenţă în parte.

 Programe de coordonare operativă (programe de

aprovizionare tehnico-materială, programe de producţie,
programe de distribuţie şi de vânzare a produselor etc.);
 Programe de măsuri (formulate de managementul superior,
care urmează a fi puse în aplicare de către subdiviziunile
organizatorice situate pe palierele manageriale medii şi
inferioare).

5
Direcţii de acţiune recomandate firmelor româneşti

 situarea funcţiei de previziune în prim-planul funcţiilor

manageriale;
 proiectarea sistemului informaţional într-o viziune
anticipativă;
 configurarea unei mentalităţi de tip previzional la nivelul
tuturor eşaloanelor manageriale;
 extinderea utilizării instrumentelor previzionale în activitatea
organizaţională.

6
Dimensiunea creativ-inovativă

Capacitatea de inovare a organizaţiilor este determinată de:

o forţa de creaţie a personalului;
o competenţa echipei manageriale;
o existenţa unor mecanisme care să susţină aplicarea noilor
idei, respectiv transformarea lor în produse şi servicii
competitive.

Dezvoltarea forţei de creaţie şi de inovare a resurselor

umane se realizează prin recrutarea, pregătirea adecvată şi
perfecţionarea permanentă a acestora.

7
Creativitatea
• capacitatea resurselor umane de a identifica soluţii noi la
problemele curente
• un set complet de idei, comportamente, stiluri de gândire,
procese mentale şi rezultate care se pot evalua.

Etape ale unui proces creativ

 culegerea şi selectarea informaţiilor;
 combinarea şi conectarea ideilor şi a conceptelor;
 validarea conceptelor.

8
Imaginaţia - o variabilă esenţială în ecuaţia creativităţii

Albert Einstein
„Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.
Cunoaşterea este limitată, în timp ce imaginaţia face înconjurul
lumii”.
„Imaginaţia este totul. Este avanpremiera atracţiilor viitoare ale
vieţii”.

Edward A. Murphy
„Un gram de imaginaţie valorează cât un kg de competenţă”.

9
Inovarea - procesul prin care o idee se transformă în utilitate şi
ajunge pe piaţă.

Thomas Alva Edison

„O idee, oricât de valoroasă ar fi, nu face doi bani dacă nu o pui în
practică”.

Managementul creativităţii şi al inovării - transformarea ideilor în

produse, servicii sau combinaţii ale acestora.

10
Tipuri de inovaţii

 Inovaţii de proces
 Inovaţii de produs
 Inovaţii de marketing
 Inovaţii manageriale
 Inovaţii organizaţionale

11
Inovaţia managerială - particularităţi

 obiectul său îl constituie activitatea umană;

 are un caracter multidisciplinar, întrucât implică soluţionarea unor
probleme de natură economică, tehnică, umană;
 cunoaşte un ritm alert de uzură morală, ca urmare a dependenţei
de un număr mare de variabile aflate în dinamică;
 este un rezultat al muncii în echipă, datorită varietăţii şi a
complexităţii elementelor implicate în procesele manageriale.

12
 În anul 2013 a fost adoptat Programul pentru Cercetare şi
Inovare „Horizon 2020”, care constituie instrumentul financiar
pentru implementarea Iniţiativei „O Uniune a Inovării” în
perioada de referinţă 2014-2020.

 Programul „Horizon 2020” are ca principal obiectiv

consolidarea bazelor ştiințifice şi tehnologice prin realizarea
Ariei de Cercetare Europeană, în care cercetătorii, cunoştințele
ştiințifice şi tehnologia vor circula liber.

13
 Programul pentru Cercetare şi Inovare „Horizon 2020” va
susține dezvoltarea şi implementarea parteneriatelor public-
privat şi public-public, inclusiv Platformele Europene pentru
Tehnologie, Inițiativele de Programare Joint şi Parteneriatele
Europene pentru Inovare.

 Cu un buget de 70 de miliarde de euro alocat pentru o perioadă

de 7 ani (2014-2020), Programul „Horizon 2020” reprezintă cel
mai important program de cercetare şi inovare la nivel
mondial, dacă avem în vedere faptul că Programul - Cadru
multianual precedent (FP7) a beneficiat de o alocare bugetară
de 53 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2013.

14
South Korea 0.740
United States
0.736
Japan
0.711

EU 0.630
Canada 0.497
Australia 0.389
China 0.275

India 0.207
Russia 0.191
Brazil 0.178
South Africa 0.105

0.000 0.200 0.400 0.600 0.800 1.000

15
 Inovarea în organizaţii - Factori contextuali
 nevoia imperativă de a-şi dezvolta sau, cel puţin, de a-şi păstra
poziţia ocupată pe piaţă;
 cererea pieţei spre diversificarea producţiei;
 alinierea la normative impuse de guvern, legislaţie, cerinţe
sociale;
 creşterea preţurilor la materii prime şi energie;
 intensificarea competiţiei manifestate pe piaţă;
 creşterea calităţii produselor şi a serviciilor oferite pe piaţă;
 apariţia de noi competitori pe piaţă;
 internaţionalizarea activităţilor economice;
 proliferarea echipamentelor şi a produselor simbolice
16
 Inovarea în organizaţii - Factori intra-organizaţionali

 strategia de dezvoltare a organizaţiei;

 tipul de management promovat;
 sistemul de obiective al organizaţiei;
 cultura organizaţională, care să cultive bunele practici în
domeniul inovării dezvoltate, pe parcursul timpului, în firmă şi,
totodată, care să preia bune practici ce şi-au dovedit
eficacitatea şi eficienţa în alte organizaţii;
 structura organizatorică suplă, flexibilă şi, pe cât posibil, cu un
număr redus de niveluri ierarhice;
 instrumentarul managerial utilizat în organizaţie.
17
Recomandări pentru managerii din firmele româneşti
 conceperea şi elaborarea unor strategii şi politici organizaţionale
dinamice;
 crearea unui climat organizaţional favorabil creativităţii şi inovării;
 promovarea unor structuri organizatorice flexibile;
 constituirea unor grupuri intercompartimentale şi a unor laboratoare
de experimentare a ideilor;
 selecţia, angajarea, motivarea şi promovarea salariaţilor cu spirit
creativ;
 utilizarea unor metode şi tehnici de stimulare a creativităţii
resurselor umane;
 încurajarea şi susţinerea resurselor umane de a participa la
conferinţe şi simpozioane ştiinţifice, precum şi la târguri şi expoziţii.

18
Dimensiunea flexibilă
,,Paradoxul flexibilităţii” - combinaţie echilibrată între
flexibilitate şi stabilitate.

Flexibilitatea produselor şi a proceselor - premisă esenţială a

flexibilităţii organizaţiei

Flexibilitatea unui produs

 este dată de numărul modalităţilor în care acesta poate fi
folosit;
 capacitatea de a satisface un număr semnificativ de nevoi.

Flexibilitatea unui proces - este conferită de numărul de

configuraţii posibile pentru a se adapta la condiţiile de mediu, de
costul şi de timpul necesar schimbării configuraţiei.
19
Tipuri de flexibilitate - abordare funcţională
 Flexibilitatea fabricaţiei
 Flexibilitatea comercială
 Flexibilitatea financiară
 Flexibilitatea informaţională
 Flexibilitatea cercetării-dezvoltării
 Flexibilitatea organizatorică
 Flexibilitatea resurselor umane
 Flexibilitatea geografică

Flexibilitatea financiară poate fi o restricţie în realizarea

flexibilităţii fabricaţiei care, la rândul său, poate stimula şi
completa flexibilitatea comercială.
20
Volberda - tipuri de flexibilitate
 conservatoare - rezidă în proceduri statice de optimizare a
performanţelor întreprinderii în condiţiile în care rezultatele se
menţin constante în timp;
 operaţională - constă într-un ansamblu de abilităţi, în cvasitotalitate
de rutină, prin care se urmăreşte, în principal, creşterea volumului de

activitate;
 structurală - are în vedere schimbări de fond în plan organizatoric şi
decizional, în vederea adaptării organizaţiei la evoluţiile din mediul
ambiant;
 strategică - generează modificări în sfera obiectivelor şi a activităţilor
încorporate, manifestându-se în special atunci când în mediul de
afaceri se produc schimbări inedite.
21
Din perspectiva organizării structurale, flexibilizarea organizaţiilor
vizează următoarele direcţii principale:

 specializarea orizontului de cunoaştere al salariaţilor în vederea

îndeplinirii obiectivelor;
 existenţa unei comunicări permanente între subdiviziunile
organizatorice, precum şi în interiorul acestora;
 deplasarea centrului de autoritate spre zona în care se realizează
sarcinile complexe;
 redefinirea constantă a sarcinilor, a competenţelor şi a
responsabilităţilor prin ajustare şi interacţiune;
 susţinerea resurselor umane în demersul lor de a-şi realiza
obiectivele specifice postului, prin transmiterea de informaţii utile şi

acordarea de consultanţă.
22
Dimensiunea informaţională
În plan extern, un sistem informaţional trebuie să asigure informaţii
referitoare la:
 preferinţele manifestate de purtătorii cererii;
 acţiunile strategice întreprinse de firmele concurente;
 mutaţiile înregistrate în mediul legislativ;
 know-how-ul tehnic, tehnologic şi managerial;
 apariţia pe piaţă a unor noi produse şi servicii;
 calitatea produselor şi a serviciilor de pe piaţă.

În plan intern, un sistem informaţional eficient determină creşterea

operativităţii în fundamentarea şi adoptarea deciziilor manageriale,
diminuarea distorsiunilor, a filtrajelor, a redundanţelor şi a
supraîncărcării canalelor informaţionale, precum şi îmbunătăţirea
procesului de comunicare în cadrul organizaţiei.
23
Obiective în plan comunicaţional

 creşterea vitezei de circulaţie a fluxurilor informaţionale;

 amplificarea gradului de transparenţă în procesul comunicării;
 extinderea ariei de comunicare cu echipe de specialişti compuse
din consultanţi în management, experţi contabili etc., în vederea
adoptării unor decizii eficiente;
 asimilarea unor modalităţi moderne de comunicare, proprii
managementului performant.
În cadrul fluxurilor de informaţii apar obstacole denumite bariere
comunicaţionale.

Cauze care generează obstacole în procesul de comunicare

 obiective - creşterea complexităţii activităţilor organizaţionale şi
dinamismul mediului de afaceri actual;
 subiective - lipsa selectivităţii informaţiilor, gradul redus de
prelucrare, circulaţia paralelă a acestora etc.
24
Subsistemul informatic - componentă importantă a sistemului
informaţional

 Sisteme suport de decizie

 Sisteme expert

Sistem suport de decizie - sistem de inteligenţă artificială care

utilizează cunoştinţele dintr-un anumit domeniu aplicativ cu
scopul de a asista managerii în abordarea unor probleme
decizionale complexe, semistructurate, pe care aceştia le rezolvă
în mod obişnuit folosind propria inteligenţă.

25
Sistem expert
 software capabil să rezolve probleme decizionale;
 din punct de vedere funcţional, se constituie într-un pachet de
programe construite cu scopul de a obţine soluţii la diferite probleme

cu care se confruntă organizaţia.

Decidentul
• are rolul esenţial în procesul de fundamentare şi de adoptare a
deciziilor manageriale;
• trebuie să efectueze o cercetare detaliată a problemei decizionale, să
evalueze posibilităţile de care dispune în ceea ce priveşte
achiziţionarea de date referitoare la problema respectivă, date care să
poată fi prelucrate şi prezentate într-o formă adecvată cerinţelor
sistemelor expert ce vor fi utilizate.
26
Dimensiunea investiţională

Programele de investiţii au drept fundament strategia organizaţiei.

Secţiuni ale unui Program de investiţii

 sistemul de obiective investiţionale;

 acţiunile ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării obiectivelor;
 resursele alocate pentru fiecare secvenţă de program, precum şi
modalităţile de combinare a acestora.

27
Activităţi ale unui Program investiţional
 fundamentarea şi derularea unor programe complexe de marketing
care să identifice oportunităţile de pe piaţă şi să evidenţieze
structura preferinţelor consumatorilor;
 efectuarea de studii de cercetare în scopul dezvoltării unor noi
produse şi servicii;
 construirea unor secţii de fabricaţie, concomitent cu modernizarea
spaţiilor existente;
 achiziţionarea unor maşini, instalaţii şi echipamente moderne;
 alocarea de fonduri destinate angajării de personal specializat,
precum şi perfecţionării resurselor umane din firmă;
 testarea noilor produse şi servicii în cadrul unor campanii
promoţionale.
28
Etape ale procesului de elaborare şi de adoptare
a unei decizii investiţionale

o identificarea oportunităţilor de investiţie;

o culegerea informaţiilor referitoare la proiectul investiţional;
o definirea variantelor de proiect;
o dimensionarea bugetului aferent proiectului;
o adoptarea deciziei investiţionale;
o implementarea deciziei şi controlul proiectului de investiţii;
o evaluarea rezultatelor obţinute în urma derulării proiectului şi
propunerea de măsuri pentru perioada următoare.

29
Dimensiunea socială
Obiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva salariaţilor
 calitatea vieţii resurselor umane;
 statutul profesional şi evoluţia în carieră;
 protecţia socială;
 crearea şi menţinerea unui climat organizaţional care să ofere
premisele unei prestaţii excelente a resurselor umane.
Obiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva consumatorilor
 oferirea unor produse şi servicii de calitate;
 furnizarea unor informaţii cât mai complete şi obiective referitoare
la oferta de produse şi de servicii, prin organizarea unor campanii
de publicitate adecvate.
Dialogul social - ansamblul organizat de contacte şi acţiuni prin care
anumite grupuri (salariaţi, conducere, sindicate etc.) participă la
elaborarea celor mai bune soluţii pentru problemele economice şi
sociale cu care acestea se confruntă, la armonizarea intereselor şi la
prevenirea conflictelor. 30