Literatura Pasoptista

Mazere Andreea, Mitu Iustin, Munteanu Cristian,

Patrascu Teodora, Vlasceanu Eliza, Savulescu Adrian
Ce este pasoptismul?
• Pasoptismul este o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide
catre valorile occidentale, promovate, pentru primele dati, in timpul Revolutiei Franceze de
la sfarsitul secolului al XVIII-lea: libertate, egalitate, fraternitate. Termenul de "pasoptism"
vine de la "Pasopt" (patruzeci si opt), facand referire la revolutiile din tarile romane din
anul 1848.
Context istoric

Pentru a intelege curentul pasoptist si importanta acestuia in istoria

Romaniei, trebuie sa stim contextul istoric al perioadei respective
(prima jumatate a secolului al XIX-lea).
Perioada prepasoptismului
• Aflate mult timp în sfera de influenţă a Imperiului Otoman, Moldova şi Ţara Românească obţin,
prin tratatul de pace de la Adrianopol (1829), o relativă independenţă mai ales în plan economic şi
administrativ fata de Imperiul Otoman, insa tarile romane ajung sub protectorat rusesc. Românii
descoperă din ce în ce mai mult modelele culturale occidentale, care încep să-i fascineze pe
cei scoliti. Multi dintre fiii boierilor nu se mai îndreaptă spre Constantinopol pentru a urma
studiile, ci spre universităţile din Franta, Germania sau Italia.
Revolutiile de la 1848 in
tarile romane

Anul 1848 aduce revolte sociale in

toata Europa, acestea patrunzand si
in tarile romane, Moldova, Tara
Romaneasca si in Transilvania, cea
din urma provincie fiind sub ocupatie
habsburgica. Cele3revolutii s-
au manifestat in mod diferit una fata
de cealalta.
Moldova
• In Moldova, revolutia a avut un caracter pasnic, fiind denumita si "revolta
poetilor romani" si a fost concretizata mai intai printr-o petitie redactata de
Vasile Alecsandri, ce purta numele de "Petitiune-proclamatiune", iar mai
apoi printr-un program in august 1848. Capii miscarii au fost arestati la
ordinul domnitorului Mihail Sturza, urmand sa fie trimisi in Imperiul
Otoman, insa au reusit sa ii mituiasca pe cei care trebuiau sa ii treaca
Dunarea, astfel scapand.
• Printre altii, liderii acestei miscari au fost Alexandru Ioan Cuza, Costache
Negri, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Mihail Kogalniceanu.
Transilvania
• In 1848, Transilvania era un principat constituent al Imperiului
Habsburgic. La 15 mai 1848 a avut loc Adunarea Nationala de la Blaj,
cu participarea a 30.000-40.000 de persoane, majoritatea fiind romani din
Transilvania. Liderii miscarii şi-au expus revendicările naţionale, politice,
religioase şi sociale, pentru ca naţiunea română din Ardeal să beneficieze
de aceleaşi drepturi ca şi celelalte naţiuni care locuiau în această provincie.
Proclamatia adoptata la Blaj cerea, printre altele,  desfiintarea iobagiei,
libertatea tiparului, infiintarea institutiilor de invatamant in limba romana.
• Se formează în Munții Apuseni o armată
de voluntari români condusă de  Avram
Iancu. Aceștia reușesc două victorii
importante împotriva armatelor
revoluționare maghiare,
la Abrud și Mărișel. 
 Tara Romaneasca
• În Țara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât
în Moldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire
de cei moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest
scop i-au atras în tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea
vreme, precum și o parte a administrației și armatei. Primul guvern
provizoriu revolutionar este alcatuit la 7 iunie 1848, in Craiova.
Acesta este alcatuit din mai multe personalitati, precum Gheorghe
Magheru, Nicolae Balcescu, Ion Heliade Radulescu sau Costache
Romanescu.
• Proclamația de la Islaz este programul adoptat la
9 iunie 1848 de mișcarea revoluționară din Tara
Romaneasca după citirea sa de către Ion Heliade
Rădulescu. La 11 iunie, sub presiunea maselor,
domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit să accepte
termenii proclamației și să recunoască guvernul
revoluționar provizoriu. Proclamatia,redactata in limba
romana, folosind alfabetul chirilic, face apel la 
Unirea Principatelor
Romane

• In urma Razboiului Crimeei (1853-1856),

marile puteri (Marea Britanie, Imperiul
Otoman si Franta) au ajuns la o intelegere
privind unirea Moldovei si a Tarii Romanesti,
aceasta fiind una mai mult formala, noul stat
avand 2 guverne diferite si unele institutii
comune. La începutul anului 1859 liderul
unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a
fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării
Românești, acesta reusind sa adopte mai multe
reforme in timpul domniei (1859-1866).
 • Pe langa reformele
economice si politice, printre
reusitele lui Cuza se numara
si:
• Aparitia primei universitati
Reformele lui romanesti, la Iasi (1860).
Cuza • Legea prin care invatamantul
primar devine gratuit si
obligatoriu (1863).
• Aparitia universitatii din
Bucuresti (1864).
Curentele literare

• Curentele literare ale vremii sunt iluminismul, preromantismul,

romantismul, clasicismul si realismul incipient. Acestea sunt
asimiliate simultan in societatea romaneasca.
 Romantismul
• Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in
ultimele decenii  ale secolului al XVIII-lea in Europa care a
durat mare parte din secolul XIX. A fost o miscare contra
rationalismului care marcase perioada neoclasica,ce se va
pierde la aparitia spiritului romantic.
• Expansiunea romantica a inceput cu progresul intariri al
conceptului de "natiune". Totodata se intareste conceptul de
patrie. Aceste progrese "descatuseaza o serie de valente poetice
de o mare fertilitate"-Paul Cornea in "Originile romantismului
romanesc". Adica societatea din acei ani da frau liber poetilor
de a-si exprima liber sentimentele. In acelasi timp, pe un plan
paralel, se produce declinul luminismului ca solutie a
problemelor societatii de pe acele vremuri.
• Romantismul se dezvolta de la o atitudine sufleteasca fugara, o
manifestare izolata asupra unui singur individ, intr-o reactie
colectiva a unui grup de indivizi intelectuali. Astfel romantisul
actioneaza ca un curent care pune stapanire pe istografie,
lingvistica si pictura  si isi instaureaza preponderenta in domeniul
literar.

• Romantismul romanesc incepe in anii 1837 cand M.

Kogalniceanu scrie despre stilul "entusiast, picant, fecund, viu,
poetic" al lui Costache Negruzzi , tonul "satiric, muscator , dulce,
naiv" al lui Alecsandrescu, dar si despre capodopera lui Ion
Heliade Radulescu, DAR FARA A FOLOSI TERMENUL DE
"romantic".
Stilul beletristic

• Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia

poetica a limbajului (expresiva, sugestiva); (artistic) se foloseste in
operele literare.
• CARACTERISTICI:
Caracteristicile stilului beletristic

• ibertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbiiliterare;

• -contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor
(înspecial în poezie, prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
• -caracterul individualizat al stilului;
• -unicitate şi inovarea expresiei;
• -bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
• -sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
• -înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afaralimbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
• -mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-iacestuia o
structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşorde fixat în memorie.
Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simpluinstrument, un vehicul
pentru informaţie, ci un text interesant în sine:plăcut, frumos, obsedant, amuzant
etc. Pregnanţa mesajului e produsă desimetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate
etc. Funcţia poetică semanifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă
în vorbireacurentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
• -folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumitecalitati, trezesc
in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
• -bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul
principal lexical,termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou
etc);
• -extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unortermeni;
• -cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
Ziare si reviste
 Curierul romanesc

• Curierul Românesc a fost prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, publicată în Țara
Românească între anii 1829 - 1859 sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Acesta dorea ca foaia să fie
„administrativă, comercială și politică”.
• Articolele programatice ale unui curent sau ale unei miscari literare au avut intotdeauna o importanta majora,
pentru ca au cristalizat si au dat coerenta tenditelor fundamentale ale epocii.
• In Principatele Romane,pe la finalul secolului XVIII si in primii ani ai secolului XIX,incepusera sa patrunda
diferite ziare straine, mai ales franceze, germane si grecesti.
• Nevoia unui mijloc de a se raspandi mai repede stirile intamplarile din tara si din strainatate se simtise de mult.
• Cel dintai care a schitat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii romane a fost Ion Heliade
Radulescu.
• El este fondatorul Curierului romanesc, revista in limba romana, aparuta pe 8 aprilie 1829.
• In Curier se naste critica literara in literatura romana. Ea se infatiseaza prin mici notite,in care se apreciaza
valoarea scriitorilor si a celor ce publica scrierile lor in diferite brosuri.
Albina romaneasca

• Albina romaneasca a fost o gazeta politico-literara,editata de

Gheorghe Asachi la Iasi.
• Apare la 1 iunie 1829 si i se adauga in 1837 suplimentul literar
“Alauta romaneasca”,sub indrumarea lui Mihail Kogalniceanu.
Dacia literara

• Dacia literară este o revistă apărută pe 30 Ianuarie 1840 la Iași, sub

redacția lui Mihail Kogălniceanu.
• În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe
literatură. Pe parcursul apariției, ea a avut următoarea rubricație,
marcată prin supratitluri:
• Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul), Scene
pitorești din obiceiurile poporului (M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi românești
(texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Curierul Românesc” și „Albina românească”),
Telegraful Daciei (știri culturale);
• Nr. 2: Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei),
Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia și Moldova de D. A. Damidoff, șambelan
al împăratului Rusiei, cu prezentare și comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A.
Donici), Alegere din alte foi românești („Arhiva românească”, „Curierul românesc”), Critica, Telegraful Daciei;
• Nr. 3: Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile Alecsandri, Buchetiera
de la Florența), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi
românești („Mercur”, „Curierul românesc”, „Albina românească”), Telegraful Daciei.
• Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată și va mai apărea abia după 1859, în
ediția a doua.
Propasirea

• Propășirea (Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale) a fost o revistă săptămânală de

cultură, apărută la Iași între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția lui Mihail
Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția
a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza.
• “Propasirea” continua ideile “Daciei literare” pe plan literar si culturar,venind in sprijinul
militantismului revolutionar al epocii.
• Propășirea avusese de luptat cu cenzura chiar de la apariția ei. Inițiatorii revistei au cerut
autorizație pentru o nouă foaie. Cuvântul Propășirea pe care l-au ales ca titlu a fost socotit de
cenzură prea revoluționar și li s-a cerut să aleagă alt titlu. Comitetul s-a decis să nu dea altul și
și-a tipărit revista cu loc alb în locul numelui și cu subtitlul: Foaie științifică și literară.
 Poezia in perioada pasoptista:

• Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul “Introductie” din
primul numar al revistei Dacia Literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma
cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national,
increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele
social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
• Ceea ce au in comun toti scriitorii pasoptisti in creatiile literare se refera la adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si
independentei nationale si pentru dreptate sociala.
• Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor; cu un limbaj adecvat intelegerii
de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia
asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al
revolutiei etc.
• Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii si revenirea la
valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in
universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si
istoria nationala.
 Proza in perioada pasoptista

• Prima parte a perioadei paşoptiste înregistrează o serie de opere în proză care însă apar
izolate şi nu toate semnificative: abia după 1840 şi imediat după revoluţie, îşi scriu operele
fundamentale prozatorii de primă mărime: C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri şi N.
Bălcescu. Cea mai frapantă trăsătură a prozei în epoca paşoptistă este caracterul
memorialistic, lipsa invenţiei pure, a ficţiunii: aflată la început de drum, proza românească
pune, înainte de orice, faptul trăit; am putea vorbi chiar de o anumită pornire – comună
tuturor prozatorilor epocii – de a respinge invenţia. A doua trăsătură globală a prozei
paşoptiste o constituie importanţa pe care continuă să o aibă retorismul, moştenirea
oratorică a perioadei clasice şi a culturii din secolele precedente. Proza largă, în care fraza
se afla construită pe tiparul perioadei clasice şi în care scriitorul caută să provoace efecte
retorice, a înflorit mai cu seama în Muntenia şi în Transilvania.
Poeti romantici
Ion Heliade Radulescu

• - singurul poet, din prima generatie romantica, atasat pe deplin spiritual High
Romanticismului - asa cum l-a definit Virgil Nemoianu – este la noi Ion Heliade
Radulescu
• - aproape toate elementele acestui prim romantism se gasesc la el in stare pura:
radicalismul ideologic, coerenta vizionara, simtul cosmic, misticismul de sorginte
biblica si intensitatea pasionala
• -s-a spus ca Eliade este “nul ca poet liric”(Iorga) sau ca e de preferat in
fabule(Cioculescu), fiind el un clasicizant, in compozitiile epice(Scarlat). In realitate,
Eliade este liric si romantic prin insusi suflul sau poetic monstruos.
 Grigore Alecsandrescu

• - un romantic sau un clasic? Intrebarea asta si-au pus-o, intr-o forma sau in alta, absolut toti comentatorii operei lui. Este, dupa
parerea mea, o intrebare cu desavarsire falsa, cata vreme noi n-am avut clasicism si romantism in stare suficient de pura, incat
sa putem stabili disocierii utile. (spune N. Manolescu – poeti romantici)
• - (tot el) nici un alt poet roman nu ilustreaza mai fidel paradigma romantismului imblanzit a epocii de dinainte de 1848. In
aceste conditii, a voi sa-l definim drept clasic silit de imprejurari sa scrie ca un romantic ori din contra drept un romantic grevat
de o fire si de o educatie clasica, inseamna a rupe de fapt simtirea omului de modul expresiei poetului.
• - Paul Cornea: „Multi l-au considerat drept un produs de metisaj, un amestec de romantism si clacism. De fapt, el e un romantic
printre clasici si un clasic printre romantici. Cu alte cuvinte, un scriitor de tranzitie, iluzionandd asuprsa situatiei proprii,
exponentul unei perioade contradictorii, de ambiguitate si pionerat...”
• -nici un alt poet roman nu mai este eminescian avant la letter in acest mod essential in care a izbutit sa fie Alexandrescu.
• -G. Calinescu a putut afirma net ca “intr-o parte a ei, poezia lui Alexandrescu easte cea mai puternica expresia a lamartinismului
la noi”.
• Lamartinist= poet care cultiva motivele liricii lui Lamartine, un poet, scriitor și politician francez, unul dintre inițiatorii poeziei
romantice franceze.
 Dimitrie Bolintineanu

• - niciun poet din generatia pasoptista nu s-a incercat intr-o mai mare diversitate de specii vechi sau noi
decat Dimitrie Bolintineanu si totodata intr-un spirit romantic mai pur
• - a fost incredintat in forul sau interior ca poezia trebuie sa fi e ,,naturala, simpla, adevarata” precum
cantecul pasarii sau murmurul raului, si i-a dat intr-un rand aceasta magnifica definitie foarte
asemanatoare cu a lui Novalis ,,Poezia este poezie. Iata tot ce se poate zice, precum Dumnezeu”. Pe de
alta parte a romantismmului genuim, potrivit cu insasi naura poetului, avea un talent spontan, ca nici
unul altul in acea vreme, cu harul inventiei verbale, plastice si muzicale. La fel cu Alecsandrescu si in
deosebire de Alecsandri, n-a fost influentat de folclor, poate si fiindca s-a format inainte de costituirea
modelului, caruia i-a recunoscut totusi meritele (de pilda atunci cand a comentat culegerea lui
Alecsandri)
• - M. Zamfir: ,,inspiratia lui Bolintineanu prinde aripi doar la contactul cu temele culte”
 Vasile Alecsandri

• - cand se trezeste interesul lui Vasile Alecsandri pentru folclor? Desigur, nu chiar din copilarie, cum a
marturisit in Vasile Porojan. Mai probabil, dupa revenirea din Franta. Fapt e ca in 1844 anunta in
Propasirea ca are gata o culegere de poezii populare
• - ca majoritatea romanticilor, Alecsandri a tratat folclorul ca un material, nu ca pe o opera constituita, si
i-a aplicat o croiala proprie. Fie ca a luat numai o idee, un motiv, fie ca a luat un text intrucatva
structurat, el n-a avut scrupule de a-i pastra autenticitatea (ideatica ori formala). Inte poeziile pe care le
va fi auzit initial din gura unor ciobani si altele pe care le-a scris el insusi de la un capat la altul nu
exista nici o diferenta
• - trebuie sa plecam de la premisa ca toate textile din culegerile lui Alecsandri sunt esentialmente culte,
cu alte cuvinte reprezinta o opera poetica personala, independent de surse, de nivel de prelucrare ori de
circulatie. Este, de altfel, singura atitudine corecta fata de textul folcloric inaintea apartiei scolii
stiintifice
 Concluzie

• În perioada paşoptistă se afirmă primii noştri scriitori moderni în cadrul curentului naţional popular, “Dacia literară”. Apărând
ideea de originalitate în literatură, mentorul generaţiei paşoptiste dezvolta în acelaşi timp şi spiritual critic, exercitând, în acest
fel, o influenţă hotărâtoare asupra fizionomiei culturii româneşti de la mijlocul secolului trecut. “Critica noastră – spunea Mihail
Kogălniceanu – va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana”. În perioada paşoptistă, învăţământul, presa, teatrul,
literatura, stiinţele cunosc o dezvoltare fără precedent şi iau fiinţă societăţi culturale şi ştiinţifice, creşte numărul revistelor şi al
altor periodice, al cărţilor tipărite în tiraje mari, se formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură beletristică,
se înfiinţează o viaţă artistică specific românească, bazată pe tradiţia populară, i-a amploare mişcarea de culturalizare a maselor.
• În această perioadă, intelectualii paşoptişti publică articole, studii, lucrări care au ca şi scop aducerea la cunostinţa popoarelor
europene problemele românilor.
• In concluzie, putem spune ca literatura a avut un rol deosebit de important fiind ca un aer diafan ce a invaluit secolul natiunilor
cu mireasma modernizarii. Conceptul de literatura inclunzand transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national,
educatia morala, mesianismul social.
• Totodata un rol deosebit l-au avut si scriitorii prin operele lor lasandu-si amprenta asupra literaturii. Scrierile lor sunt freamatul
vechi al epocii glorioase ce au starnit admiratie imnica de-alungul secolelor.