Poeti romantici

Ion Heliade Radulescu

- singurul poet, din prima generatie romantica, atasat pe deplin spiritual High Romanticismului - asa
cum l-a definit Virgil Nemoianu – este la noi Ion Heliade Radulescu

- aproape toate elementele acestui prim romantism se gasesc la el in stare pura: radicalismul
ideologic, coerenta vizionara, simtul cosmic, misticismul de sorginte biblica si intensitatea pasionala

-s-a spus ca Eliade este “nul ca poet liric”(Iorga) sau ca e de preferat in fabule(Cioculescu), fiind el un
clasicizant, in compozitiile epice(Scarlat). In realitate, Eliade este liric si romantic prin insusi suflul sau
poetic monstruos.

Grigore Alecsandrescu

- un romantic sau un clasic? Intrebarea asta si-au pus-o, intr-o forma sau in alta, absolut toti
comentatorii operei lui. Este, dupa parerea mea, o intrebare cu desavarsire falsa, cata vreme noi n-
am avut clasicism si romantism in stare suficient de pura, incat sa putem stabili disocierii utile.
(spune N. Manolescu – poeti romantici)

- (tot el) nici un alt poet roman nu ilustreaza mai fidel paradigma romantismului imblanzit a epocii de
dinainte de 1848. In aceste conditii, a voi sa-l definim drept clasic silit de imprejurari sa scrie ca un
romantic ori din contra drept un romantic grevat de o fire si de o educatie clasica, inseamna a rupe
de fapt simtirea omului de modul expresiei poetului.

- Paul Cornea: „Multi l-au considerat drept un produs de metisaj, un amestec de romantism si
clacism. De fapt, el e un romantic printre clasici si un clasic printre romantici. Cu alte cuvinte, un
scriitor de tranzitie, iluzionandd asuprsa situatiei proprii, exponentul unei perioade contradictorii, de
ambiguitate si pionerat...”

-nici un alt poet roman nu mai este eminescian avant la letter in acest mod essential in care a izbutit
sa fie Alexandrescu.

-G. Calinescu a putut afirma net ca “intr-o parte a ei, poezia lui Alexandrescu easte cea mai puternica
expresia a lamartinismului la noi”.

Lamartinist= poet care cultiva motivele liricii lui Lamartine, un poet, scriitor și politician francez, unul
dintre inițiatorii poeziei romantice franceze.

Dimitrie Bolintineanu

- nici un poet din generatia pasoptista nu s-a incercat intr-o mai mare diversitate de specii vechi sau
noi decat Dimitrie Bolintineanu si totodata intr-un spirit romantic mai pur

- a fost incredintat in forul sau interior ca poezia trebuie sa fi e ,,naturala, simpla, adevarata” precum
cantecul pasarii sau murmurul raului, si i-a dat intr-un rand aceasta magnifica definitie foarte
asemanatoare cu a lui Novalis ,,Poezia este poezie. Iata tot ce se poate zice, precum Dumnezeu”. Pe
de alta parte a romantismmului genuim, potrivit cu insasi naura poetului, avea un talent spontan, ca
nici unul altul in acea vreme, cu harul inventiei verbale, plastice si muzicale. La fel cu Alecsandrescu
si in deosebire de Alecsandri, n-a fost influentat de folclor, poate si fiindca s-a format inainte de
costituirea modelului, caruia i-a recunoscut totusi meritele (de pilda atunci cand a comentat
culegerea lui Alecsandri)

- M. Zamfir: ,,inspiratia lui Bolintineanu prinde aripi doar la contactul cu temele culte”

Vasile Alecsandri

- cand se trezeste interesul lui Vasile Alecsandri pentru folclor? Desigur, nu chiar din copilarie, cum a
marturisit in Vasile Porojan. Mai probabil, dupa revenirea din Franta. Fapt e ca in 1844 anunta in
Propasirea ca are gata o culegere de poezii populare

- ca majoritatea romanticilor, Alecsandri a tratat folclorul ca un material, nu ca pe o opera

constituita, si i-a aplicat o croiala proprie. Fie ca a luat numai o idee, un motiv, fie ca a luat un text
intrucatva structurat, el n-a avut scrupule de a-i pastra autenticitatea (ideatica ori formala). Inte
poeziile pe care le va fi auzit initial din gura unor ciobani si altele pe care le-a scris el insusi de la un
capat la altul nu exista nici o diferenta

- trebuie sa plecam de la premisa ca toate textile din culegerile lui Alecsandri sunt esentialmente
culte, cu alte cuvinte reprezinta o opera poetica personala, independent de surse, de nivel de
prelucrare ori de circulatie. Este, de altfel, singura atitudine corecta fata de textul folcloric inaintea
apartiei scolii stiintifice