Critica Vasile Romanciuc

1.Vasile Romanciuc, un poet solar (poet-grădinar, zice Mihai Cimpoi), dar

fatalmente împovărat de tenebrele timpului, este un nume emblematic al
generaţiei poetice „şaptezeciste” şi unul dintre cei mai reprezentativi poeţi
moderni ai literaturii române din Basarabia.

2. Dacă ar fi să-l încadrăm pe Vasile Romanciuc într-o orientare artistico-stilistică

palpabilă, bine determinată a poeziei contemporane din Moldova, el s-ar înscrie cât se
poate de organic în albia liricii de factură tradiţional-folclorică, profund simplă şi
cantabilă, profund firească şi sinceră. Această direcţie poetică a fost şi continuă să fie la
noi cea mai viguroasă şi mai reprezentativă, cu realizări estetice incontestabile şi cu
cel mai viu ecou în inima cititorului. E vorba de lirica unor proeminente individualităţi
creatoare — în diverse perioade de timp — cum sunt Nicolai Costenco, Liviu Deleanu,
Petru Zadnipru, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi ş.a.

Spre deosebire de alţi slujitori ai muzei, care îşi găsesc mai cu greu propriul mod
de a exista în poezie, Vasile Romanciuc a avut norocul să dea de „vâna de aur"
a eului său artistic în chiar prima plachetă de versuri, „Genealogie" (1974), a avut
norocul să-şi descopere de la bun început formula lirică particulară, inconfundabilă.
Principiul fundamental al acestei formule constă în faptul de a exprima atât cât simte şi
de a simţi atât cât exprimă. Echilibrul aproape perfect între puterea de gândire şi
simţire, pe de o parte, şi puterea de exprimare — prin discurs liric şi sugestie
metaforică, pe de altă parte, reprezintă particularitatea definitorie a materiei poetice în
discuţie. (Mihail Dolgan)
3. Arcadie Suceveanu la rându-i menționează: „Vasile Romanciuc
cultivă cu aceeași dezinvoltură toate tipurile de vers – clasic, liber, alb;
orice formă ar avea, versul său este sincer, muzical, încărcat de profunzimi
etice și sentimentale… Pe o linie care îl apropie de Grigore Vieru, el
pledează pentru simplitatea și profunzimea limbajului afectiv, pentru
rafinamentul expresiei și grația imagistică. Poetul nu s-a orientat niciodată
spre mode contrafăcute, pe el nu-l interesează în nici un fel spectacolul
limbajului în formele lui exclusiviste, bătăliile moderniste…”