Vorbind de viruşi ne-am dat sema că am uitat

ceva esenţial pentru funcţionarea nano robotului

nostru. Am construit partea hardware, dar am
uitat complet de partea software.

Instrucţiunile care îi spun nanorobotului ce să

facă în misiunea sa trebuie să fie stocate
undeva. Chiar şi astăzi mai stocăm informaţia
civilizaţiei noastre în cărţi. Dar deja ştim să
condensăm o întreagă bibliotecă într-un CD.
Sau în memoria RAM a calculatorului.

Cât e de mare o celulă de memorie? 10-100 nm.

E suficient? La dimensiunile acestea
nanorobotul nostru ar avea un singur neuron...
Ca de obicei natura este cu mult, cu
mult mai avansată decât noi. Avem
numai de învăţat. Bacteriofagul T4
poate înmagazina câteva mii de
instrucţiuni cu ajutorul lanţului de
ADN.

Codul de instrucţiuni este format din doar 4

litere: A, T, C, G şi arată cam aşa:
ATTCGTTTGGAA..
Cele 4 litere se numesc nucleotide. A şi G
sunt purine cu 2 grupări aromate: un pentan şi
un hexan. T, C şi U sunt pirimidine cu o
grupare aromată: un hexan. Litera U apare
numai la ARN.

“Hârtia” pe care sunt scrise

literele codului genetic sunt cele
două spirale formate dintr-un
lanţ din fosfat şi un zahar
(gruparea glicol).
Structura trimdimensională a ADN-
ului, cea de spirală dublă, a fost
descoperită din difracţia razelor X
pe cristale de ADN, de către
Watson şi Crick.
Aceasta a fost cea mai mare
descoperire din ştiinţa vieţii,
deoarece ADN-ul conţine toate Watson Crick
instrucţiunile necesare funcţionării
acestor maşinării incredibil de
complexe numite fiinţe vii. Proiectul Genomului Uman

De-abia la începutul sec. XXI, în

Proiectul Genomului Uman, s-a
reuşit citirea întregului cod genetic
uman.
Dar aceasta este numai jumătatea
poveştii...
...cealaltă jumătate de poveste este legată de proteine şi cărămizile din
care sunt făcutea acestea, aminoacizii.
Corpul uman are nevoie de 20 de aminoacizi.
Fiecare proteină este o secvenţă liniară de
aminoacizi.
10 aminoacizi sunt hidrofili şi 10 sunt
hidrofobi. 
O proteină pusă în apă tinde să se
autoasambleze într-o formă tridimensională
specifică, proces numit “folding” -
împachetare. Procesul este asemănător cu
autoasamblarea fosfolipidelor membranei.
În mod spontan o proteină se împachetează într-un timp îndelungat.
Ea trebuie “ajutată” să se împacheteze.
În robozomi împachetarea are loc de câteva milioane de ori mai
rapid decât în mod spontan. Chiar şi robozomii sunt proteine!
Dar ribozomii nu numai împachetează proteinele, ci şi le asamblează
din aminoacizi. Dar de unde ştie ribozomul care este ordinea în care
trebuie să asambleze aminoacizii?
El primeşte un “plan” prin intermediul ARN-ului mesager. Acesta
aduce “mesaje” de la nucleu unde se află “planul-matriţă” în ADN.
Problema este că mesajul adus de ARN-ul mesager este în limbajul
nucleotidelor ATTCGTTTGGAA... în timp ce proteina este codificată
în limbajul aminoacizilor KEFERQHM... Este necesar un traducător
care să facă traducerea. Acesta este ARN-ul de transfer.
tARN
La fiecare set de 3 litere numit codon, îi corespunde un aminoacid. Din
4 litere se pot face 64 de combinaţii de 3 litere sau 64 de codoni. Dar
sunt numai 20 de aminoacizi, aşa că există codoni diferiţi care indică
acelaşi aminoacid. În ribozom are loc traducerea din limbajul codonilor
în limbajul aminoacizilor.
ADN-ul se află în cromatina din nucleu
Ribozomii se află în reticulul endoplasmatic. ARN-ul mesager aduce
un “mesaj” (o copie fidelă dintr-un fragment de ADN) de la nucleu la
ribozom. În ribozom mesajul este tradus într-o proteină.
Etapele 1+2 constau în copierea fragmentului de ADN în ARN mesager.
Etapa 3 constă în traducerea “mesajului” ARN-ului mesager într-o
proteină.
Copierea ADN-ului în ARN mesager se face la nivelul ARN polimerazei.
Odată ce proteinele sunt sintetizate în ribozomi, ele sunt trimise în
complexul Golgi.
În aparatul Golgi proteinele sunt procesate în continuare şi primesc o
“etichetă” cu destinaţia de utilizare din interiorul celulei. El intră pe
faţa cis şi iasă pe faţa trans.
Dar toate procesele metabolice necesită energie. Aceasta este extrasă
din oxigen (hidrogen şi electroni liberi) la nivelul mitocondriei şi este
stocată în molecula de ATP. ATP-ul este transportat şi utilizat în
interiorul celulei unde au loc procesele metabolice
În plante mai există încă o metodă de extragere a energiei din cea
solară prin procesul de fotosinteză la nivelul cloroplastului .