Niels Bohr -Marc Cristian

-Huminic Andrei
-Viragos Carina
-Suciu Alexandra
-Onea Andrei
Cuprins:
• Scurta descriere
• Biografie
• Creatia Stiintifica
• Despre postulate
• Principiile corespondentei si ale complementaritatii
• Sfarsit de prezentare
 Date personale

Niels Henrik David Bohr (n. 7 octombrie 1885,Copenhaga,

Danemarca – d. 18 noiembrie 1962, Copenhaga, Danemarca),
fizician danez de origine evreiască (din partea mamei), care a avut
contribuții esențiale la înțelegerea structurii atomice și a mecanicii
cuantice.
Autor al modelului atomic, care îi poartă numele, Niels Bohr a
fost profesor de fizică și directorul Institutului de Fizică Teoretică
din Copenhaga. A adaptat teoria cuantică la studiul structurii
atomice și s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară.
Pentru contribuțiile sale fundamentale la dezvoltarea înțelegerii
structurii materiei, Bohr a fost laureat al Premiului Nobel pentru
Fizică în 1922. Familia sa a excelat în știință; fiul său, Aage Niels
Bohr a primit premiul Nobel în 1975 pentru cercetările sale
privind structura nucleului atomic, iar fratele, Harald Bohr, a fost
un cunoscut matematician.
 Biografie

Născut în Copenhaga, un luteran devotat și profesor de fiziologie la Universitatea din oraș. În 1891, Niels Bohr a fost
botezat ca luteran. După doctoratul la Universitatea din Copenhaga în 1911, lucrează în educație în continuare în
laboratorul Cavendish din Cambridge cu chimistul Joseph John Thomson, descoperitorul electronului (subiectul tezei de
doctorat a lui Bohr) și laureat al Premiului Nobel 1906, care nu a arătat mare interes pentru Bohr și alți tineri; el a
terminat studiile la Manchester, după ce a studiat sub Ernest Rutherford, cu care a stabilit o relație științifică și de
prietenie de durată. În 1916, Bohr a început să practice ca profesor de fizică teoretică la Universitatea din Copenhaga, s-
a ocupat de obținerea unor fonduri pentru a crea Institutul Nordic pentru Fizică Teoretică, pe care l-a condus din 1920
până la moartea sa. Fiul lui Niels, Aage Niels Bohr (1922-2009) a călcat pe urmele tatălui său, el activând la institutul
înființat de tatăl său, reușind să-l ia în conducere (1963-1970). A câștigat, de asemenea, Premiul Nobel pentru Fizică în
1975.

Aage
Niels
Bohr
 Creatia Stiintifica
Niels Bohr este pe drept considerat a fi unul dintre cei mai mari fizicieni
ai secolului XX, atât pentru contribuția sa excepțională la crearea Frecvența luminii (radiației)
mecanicii cuantice, a teoriei nucleului și a teoriei fisiunii nucleare, emise (absorbite) este
pentru crearea școlii de fizică teoretică de la Copenhaga, care a stabilit proporțională cu diferența de
unul dintre cele mai înalte standarde a cercetării științifice din lume, cât energie dintre nivelul inițial și
și pentru contribuția sa excepțională la elucidarea legilor fundamentale final, iar coeficientul de
ale fizicii secolului XX, a relației dintre noile teorii fundamentale ale proporționalitate dintre
naturii: mecanica cuantică și teoria relativității. În anul 1913 a formulat diferența de energii și
postulatele teoriei cuantice ale atomului, conform cărora 1) atomul se frecvența luminii emise
află în stări staționare cu energie (sau alți parametri) constantă în care (absorbite) este constanta lui
nu emite radiație și nu absoarbe radiație 2) Radiația are loc doar la Plank.
tranzițiile cuantice ale atomului de pe un nivel cuantic pe altul. În cazul
când atomul coboară de pe un nivel cu energie totală mai mare pe un
nivel cu energie totală mai mică, are loc radiația de fotoni (luminii=, iar
în cazul când atomul trece de pe un nivel inferior de energie totală pe
un nivel superior are loc absorbția de fotoni (luminii). Frecvența luminii
(radiației) emise (absorbite) este proporțională cu diferența de energie
dintre nivelul inițial și final, iar coeficientul de proporționalitate dintre
diferența de energii și frecvența luminii emise (absorbite) este
constanta lui Plank.
 Despre postulate

Ulterior aceste postulate au fost precizate prin formularea așa numitor

reguli de cuantificare Bohr-Sommerfeld.
Aceste postulate ale lui Bohr au permis să elucideze problema stabilității
atomului, care conform teoriei clasice a radiației, formulate de James
Clerck Maxwell, ar fi trebuit să se dezintegreze prin căderea electronilor
radianți pe nucleu.
Formularea postulatelor cuantice ale lui Bohr a constituit următorul pas și
o perfecționare a modelului atomic adoptat la acea vreme de Rutherford,
lord Kelvin și alți fizicieni. În anul 1939 împreună cu discipolul său John
Archibald Wheeler a propus teoria cantitativă a fisiunii nucleului de uraniu.
Bohr elaborează modelul picăturii de lichid al nucleului atomic și
demonstrează că nu toți izotopii de uraniu pot fi fisionați, ci numai U-235.
Lui Niels Bohr îi aparține un rol remarcabil în stabilirea caracterului
probabilistic al legilor naturii la nivel cuantic, prin care aceasta se
deosebește de legile deterministe ale fizicii clasice. În speță, Niels Bohr a
accentuat acest caracter în discuțiile sale aprinse cu Albert Einstein.
 Principiile corespondentei si ale complementaritatii

Tot lui Niels Bohr îi aparține formularea principiul

fundamental al corespondenței, care enunță că orice teorie
nouă, mai avansată, trebuie să corespundă, pentru valori limită
ale unor parametri ai teoriilor mai vechi. Un caz particular al
acestui principiu general îl constituie aproximația quasi clasică
din mecanica cuantică, care este valabilă pentru numere
cuantice mari.
În colaborare cu Werner Heisenberg a formulat principiul
complementarității, conform căruia mărimile fizice se împart în
grupe complementare, relația dintre mărimile dintre aceste
grupe, stabilindu-se prin principiul incertitudii, formulat
anterior de Werner Heisenberg.
Multumim pentru atentie!