GENETICA CURS 7-8

DEZVOLTAREA APARATULUI CARDIOVASCULAR -

DEZVOLTAREA APARATULUI DIGESTIV
DEZVOLTAREA APARATULUI EXCRETOR - DEZVOLTAREA
APARATULUI GENITAL
DEZVOLTAREA APARATULUI
CARDIOVASCULAR
• Primordiul cordului se formează într-o regiune numită arie cardiogenă, dintr-o structură numită tubul cardiac
primitiv.
• Între săptămânile cinci-opt, tubul cardiac primitiv suferă un proces de remodelare şi septare prin care lumenul unic
va fi transformat în cele patru camere ale cordului definitiv.
• În timpul săptămânii a şasea se formează un sept interventricular muscular ce va separa parţial ventriculele.
• În jurul zilei 26, în timpul remodelării atriale, partea superioară a atriului va fi coborâtă pe linie mediană. În ziua 28,
această coborâre determină apariţia septului prim, de formă semilunară.
• În timp ce septul prim se dezvoltă, o porţiune de ţesut în forma de semilună apare în partea superioară a atriului
drept, adiacent septului prim. Acesta este septul secund. Septul interatrial matur se formează prin fuzionarea celor
două septuri parţiale embrionare, septul prim şi septul secund. Pe măsura dezvoltării septului prim, patru
expansiuni tisulare se dezvoltă la periferia canalului atrioventricular. Aceste îngroşări poartă numele de pernuţe:
dreaptă, stângă, superioară şi inferioară. Pernuţele superioară şi inferioară se unesc formând septul
intermediar care divide canalul atrioventricular comun în două canale atrioventriculare drept şi stâng.
• Valvele atrioventriculare încep să se formeze între săptămânile 5-8. Miocardul înconjurător al canalelor
atrioventriculare drept şi stâng formează anterior şi posterior cuspidele. Aceste cuspide sunt strâns legate de
marginea canalelor. Marginea liberă a fiecărei cuspide este ataşată de pereţii posteriori şi anteriori ventriculari prin
tendoane subţiri numite coarde tendinoase care se inseră pe mici ridicături ale miocardului, numite muşchi papilari.
DEZVOLTAREA APARATULUI DIGESTIV
Aspecte generale
• Aparatul digestiv îşi are originea în segmentele tubului digestiv
primitiv format din:
• Intestinul cefalic. Se întinde de la nivelul membranei faringiene şi până
la jumătatea celei de a doua porţiuni a duodenului.
• Intestinul mijlociu. Se întinde până la flexura splenică.
• Intestinul posterior. Se întinde de la flexura splenică şi până la
membrana cloacală (separă intestinul posterior de exterior).
Esofagul
• Esofagul prezintă două segmente, fiecare având o origine
separată: un segment retrotraheal provenit din porţiunea
faringiană a intestinului cefalic şi
un segment infratraheal provenit din porţiunea pregastrică a
intestinului cefalic.
Stomacul
• Apare sub forma unei dilataţii fuziforme, aşezată în plan
mediosagital. Deci prezintă două feţe, una dreaptă şi una stângă
şi două margini (anterioară şi posterioară). La data apariţiei este
situat în poziţie înaltă, în regiunea viitorului gât. În timpul
coborârii, stomacul suferă modificări de formă şi poziţie.
Stomacul se curbează mai mult pe marginea sa posterioară
(marea curbură) şi mai puţin pe marginea anterioară (mica
curbură).
• Tot ca o consecinţă a acestui proces, concomitent
apare deplasarea de 90 de grade a stomacului spre dreapta.
Intestinul
• Intestinul este un tub cu calibrul uniform, întinzându-se de la pilor
până la cloacă. Ventral comunică cu vezicula ombilicală prin
intermediul canalului vitelin. În raport cu originea canalului vitelin,
intestinul este împărţit într-o ramură superioară şi o ramură
inferioară. Din ramura superioară se diferenţiază duodenul, jejunul
şi cea mai mare parte din ileon, iar din cea inferioară restul ileonului
şi colonul cu segmentele sale.
• Cloaca este porţiunea dilatată, terminală, a intestinului posterior ce
serveşte ca rezervor comun pentru urină şi fecale.
Ficatul
• Ficatul apare sub forma unul diverticul ventral al intestinului
anterior. Capătul cranial al acestui diverticul dă doi
muguri: mugurele hepatic, mugurele veziculei biliare şi al canalului
cistic.
Pancreasul
• Pancreasul apare în regiunea intestinului care va deveni duoden. El
prezintă doi muguri: unul ventral şi unul dorsal. Mugurele
pancreatic ventral formează partea inferioară a capului pancreatic.
Restul pancreasului este dat de către mugurele dorsal.
DEZVOLTAREA APARATULUI EXCRETOR
• Aparatul uro-genital îşi are originea într-o bandă de ţesut,
întinsă din regiunea cervicală până în regiunea caudală a
embrionului, numită creastă uro-genitală.
• În ontogeneza şi filogeneza rinichiului, se succed trei
etape: pronefros, mezonefros şi metanefros.
Pronefrosul
• Pronefrosul reprezintă prima etapă în dezvoltarea
rinichiului ce apare încă de timpuriu. La om, el este un
organ abia schiţat, rudimentar, având o existenţă
pasageră. Astfel, în ziua a 28-a nu mai există nici o urmă a
pronefrosului.
Mezonefrosul
• La sfârşitul săptămânii a 4-a, înainte ca pronefrosul să
regreseze definitiv, apare a doua schiţă a rinichiului -
mezonefrosul. El va da naştere, la bărbat, canalelor
excretoare ale testiculului, iar la femeie dispare fără a da
derivate.
Metanefrosul (rinichiul definitiv)
• Metanefrosul (rinichiul definitiv) îşi face apariţia încă
din săptămâna a 5-a, înainte ca mezonefrosul să
involueze. Metanefrosul are o dublă origine: diverticulul
metanefrogen sau diverticulul ureteral şi blastemul
metanefrogen (porţiunea caudală a cordonului
nefrogen).
• La capătul terminal, diverticulul metanefrogen
(mugurele ureteral) prezintă o dilataţie numită ampulă.
Din mugurele ureteral se va forma ureterul.
• Sub acţiunea inductoare a blastemului metanefrogen,
cu care ampula mugurelui ureteral este în contact,
ampula proliferează şi se ramifică dihotomic, repetat,
dând naştere pelvisului renal, calicelor mari, calicelor
mici şi tubilor colectori ai rinichiului.
DEZVOLTAREA APARATULUI GENITAL
Organele genitale externe
• La finele săptămânii a 5-a, sub cordonul ombilical, se
formează o ridicătură conică numită tuberculul
genital. Tuberculul genital creşte formând schiţa
penisului, sau a clitorisului.
Diferenţierea testiculului
• În ţesutul central care formează medulara
testiculului, se diferenţiază cordoane celulare, pline,
aşezate radiar, în care se observă celulele germinale.
Aceasta este schiţa viitorilor tubi seminiferi.
• Fiecare cordon testicular se divide în 3-4 cordoane
flexoase numite tubi contorţi. Fiecare grup de
tubi contorţi este separat de ceilalţi prin septuri
conjunctive plecate de la albuginee spre mediastinul
testicular, formându-se astfel lobulii testiculului.
Diferenţierea ovarului
• În masa centrală a glandei apar îngrămădiri
de celule indiferente printre care se văd şi
rare celule germinale. Sub epiteliul
germinativ, periferic şi înconjurând
medulara primitivă, se produce o
îngrămădire celulară care formează corticala
primitivă a ovarului.
• În decursul lunii a 3-a, ovarul creşte si
epiteliul germinativ proliferează dând
naştere corticalei secundare, în timp ce
medulara şi corticala primară degenerează şi
sunt invadate de o reţea vasculo-fibroasă. În
acest mod ia naştere medulara definitivă.