Cultura plantelor de câmp

Rotaţia
Floarea-soarelui este pretenţioasă faţă de rotaţie datorită sensibilităţii la boli
şi dăunători şi consumul mare de apă şi substanţe nutritive. Nu trebuie să
revină pe acelaşi teren mai devreme de 6 ani, iar monocultura este exclusă, ea
ducând la înmulţirea atacului de boli (putregaiul alb- Sclerotina sclerotiorum,
putregaiul cenuşiu- Botrytis cinerea, mana- Plasmopara heliannthi), a plantelor
parazitare (lupoaie- orobanche cumana) şi a dăunătorilor (gărgăriţa porumbului-
Tanimecus dilaticolis, viermi sârmă- Agriotes sp.).
Pe măsură ce se reduce numărul de ani în care floarea-soarelui revine pe
acelaşi teren creşte frecvenţa atacului de mană şi scade producţia de seminţe.
De asemenea, trebuie evitate ca premergătoare sau postmergătoare
plantele parazitare de lupoaie (tutunul şi cânepa) şi plantele atacate de boli
comune (soia, fasolea, inul şi rapiţa). Nu sunt indicate nici plantele mari
consumatoare de apă cu înrădăcinare profundă (lucernă, sparceta, sorgul,
iarba de Sudan, sfecla pentru zahăr).
Cele mai bune premergătoare pentru floarea-soarelui sunt plantele care
eliberează terenul devreme, oferind posibilitatea ca prin lucrările solului să se
acumuleze şi să se păstreze în sol o cantitate cât mai mare de apă. De regulă,
cerealele păioase şi în primul rând grâul de toamnă constituie premergătoare
pentru floarea-soarelui, dar ea se cultivă cu bune rezultate şi după porumb.
Floarea-soarelui este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară,
dar şi pentru cele de toamnă, dacă se recoltează mai timpuriu.
Fertilizarea
Deşi consumă cantităţi mari de substanţe nutritive (40-60 kg N, 15-23 P2O5 şi
75-120 kg K2O la o producţie de 1000 kg seminţe), floarea-soarelui
reacţionează mai slab la îngrăşăminte decât alte culturi datorită sistemului
radicular bine dezvoltat şi ponderii reduse pe care o au seminţele comparativ
cu părţile vegetative ale plantei. Cea mai mare parte din elementele nutritive
sunt consumate într-o perioadă de 2 luni, până la începutul înfloririi.
Pentru diminuarea creşterii părţilor vegetative în detrimentul fructificării se
evită aplicarea unilaterală şi în doze mari a îngrăşămintelor cu azot. Azotul se
va folosi numai împreună cu fosforul care are efect favorabil asupra producţiei
de seminţe şi a procentului de ulei în seminţe. În funcţie de fertilitatea solului,
umiditatea acestuia, planta premergătoare şi producţia scontată, dozele
recomandate sunt de 60-120 kg/ha azot şi 60-140 kg/ha fosfor într- un raport
echilibrat de 1:1. Îngrăşămintele cu potasiu apar necesare numai pe solurile
sărace în acest element.
Gunoiul de grajd este bine valorificat de floarea-soarelui în doze moderate
de 15-20 t/ha, aplicat sub arătura adâncă împreună cu îngrăşămintele cu fosfor
şi potasiu. În cazul aplicării gunoiului, dozele de îngrăşăminte chimice se reduc
corespunzător.
Îngrăşămintele cu fosfor se pot aplica şi odată cu semănatul în doze reduse
pe rând. Se recomandă aplicarea fracţională a azotului: jumătate din doză la
pregătirea patului germinativ sau odată cu semănatul, iar la cealaltă jumătate la
a doua praşilă mecanică.
Lucrările solului
Lucrările solului se execută ca şi la cultura porumbului şi ele
urmăresc să realizeze un teren bine afânat, structurat, fără hardpan,
bine aprovizionat cu apă şi curat de buruieni.
Sămânţa şi semănatul
Sămânţa folosită trebuie să aibă o puritate de minimum 98%, o
germinaţie de peste 85%, să fie mare (MMB 70-80g), uniformă şi
sănătoasă. Pentru a se realiza un semănat de calitate şi o răsărire
uniformă se recomandă sortarea seminţelor după mărime şi greutate.
Împotriva manei, sămânţa se tratează cu Apron 35SD, în doză de
4kg/t de sămânţă. Combaterea putregaiului alb şi cenuşiu se
realizează cu Fundazol 50 (2kg/t), Benlate 50 WP (2kg/t), Quinolate
(2kg/t), Ronilan 50 WP (2kg/t), iar contra râţişoarei porumbului se
foloseşte Heptaclor 400CE (6-7l/t), Furadan 35 ST (28l/t) etc.
Semănatul începe atunci când în sol la adâncimea de semănat
temperatura a ajuns la 70C, timp de o săptămână şi are tendinţa de
creştere. Din punct de vedere calendaristic, perioada optimă de
semănat este cuprinsă între 1-15 aprilie. Semănatul prea timpuriu ca şi
cel întârziat, în afara epocii optime, determină scăderi de producţie
însemnate.
 Desimea optimă este cuprinsă între 40.000-60.000 plante recoltabile/ha. La
semănat, desimea va fi cu circa 10-15% mai mare.
Se seamănă cu semănătoarea SPC-6, la distanţa de 70 cm între rânduri, la
adâncimea de 4-7 cm în funcţie de textura şi umiditatea solului, utilizându-se o
cantitate de sămânţă de 5-6 kg/ha.
Lucrările de îngrijire
Floarea-soarelui este foarte sensibilă la îmburuienare mai ales la începutul
vegetaţiei. Combaterea buruienilor reprezintă cea mai importantă măsură
pentru obţinerea de producţii mari. Ea se realizează pe cale mecanică şi
chimică.
Dacă nu s-au folosit erbicide sunt necesare 2-3 praşile mecanice între rânduri
şi 2-3 praşile manuale pe rând.
Prima praşilă mecanică se execută imediat ce se disting bine rândurile, când
plăntuţele au format prima pereche de frunze, la adâncimea de 6 cm. Imediat
se face şi prima praşilă manuală pe rând şi dacă cultura este prea deasă se
efectuează şi răritul. A doua praşilă mecanică trebuie făcută imediat ce apar
buruienile (la 10-12 zile), la 8 cm adâncime. Ultima praşilă mecanică se face
mai la suprafaţă la 6 cm pentru a nu leza rădăcinile, la circa 15 zile după praşila
a doua şi trebuie încheiată când plantele au ajuns la 50-60 cm înălţime pentru
că după aceea se rup uşor.
Numărul praşilelor se reduce prin aplicarea erbicidelor la 2 praşile mecanice
între rânduri şi eventual o praşilă manuală pe rând.
Împotriva buruienilor monocotiledonate se aplică erbicide volatile
Diizocab 80CE (800 g/l butilat) sau Triflurom (240 g/l trifluralin) la
pregătirea patului germinativ şi încorporare imediată în doze de 7-10 l
şi respectiv 4-5 l/ha. Ca erbicid antidicotiledoneic se aplică Gesagard
50 WP concomitent cu semănatul, în benzi pe rând late de 23 cm, în
doze de 1-2,5 kg/ha.
Pentru combaterea costreiului se recomandă Fusilade super aplicat pe
vegetaţie, când costreiul are 15-30 cm înălţime, în doze de 2-3 l/ha.
Pentru combaterea dăunătorilor din sol, odată cu semănatul, pe rând
se aplică Sinolitox 20 kg/ha sau la răsărire Dimecis 300 CE 3,5 l/ha.
Polenizarea suplimentară a florii-soarelui prin aducerea stupilor de
albine – 2 stupi pentru 1 ha) în vecinătatea lanului, aduce sporuri de
producţie.
Floarea-soarelui reacţionează bine la irigare prin sporuri însemnate de
producţie. În faza critică pentru apă, de la apariţia inflorescenţei (când
are mărimea unei monede) şi până la terminarea umplerii boabelor se
aplică 1-3 udări cu norme de 500-600 m3 apă/ha. În timpul înfloritului,
irigarea prin aspersiune trebuie evitată deoarece apa spală polenul şi
împiedică zborul insectelor.
Recoltarea
Floarea-soarelui se recoltează cu combina la maturitatea
tehnologică, când 75% din calatidii sunt brune, uscate şi restul sunt
galbene-brune, iar umiditatea seminţelor a ajuns la 14-15%.
Pentru evitarea pierderilor prin scuturarea seminţelor şi frângerea
tulpinilor, recoltarea trebuie încheiată în 6-8 zile până ce conţinutul în
apă al seminţelor ajunge la 10-12%.
În vederea recoltării, combina C12 se echipează cu dispozitivul
pentru recoltare integrală a florii-soarelui pe 6 rânduri şi se reglează
sistemul de curăţire pentru a rezulta seminţe curate. Pentru grăbirea şi
uniformizarea maturizării se pot folosi desicanţi când 50% din plante au
calatidiile galbene şi umiditatea seminţelor a scăzut la 30-35% iar după
9-10 zile se recoltează.
Recoltarea se poate face şi manual prin tăierea calatidiilor,
strângerea în grămezi şi treierarea lor cu combina staţionar.
Imediat după recoltat, seminţele se curăţă cu vânturători sau
selectoare şi se usucă până la umiditatea de păstrare de 8-9%.
Floarea-soarelui are un potenţial de producţie ridicat, putând realiza
peste 2500kg/ha în cultură neirigată şi peste 3500kg/ha în condiţii de
irigare.