AIGURAREA TRATAMENTULUI

ȘI EVACUĂRILOR MEDICALE
LA TRUPE ÎN CAMPANIE

dr.șt.med., conferențiar universitar, colonel medic (r) Vasile DUMITRAȘ

Subiectele de studiu
1. Sistemul contemporan de tratament pe etape cu
evacuarea după destinație, noțiunea, conținut și
principiile de bază
2. Tipurile și conținutul ajutorului medical în campanie
3. Etapele medicale, noțiune, tipurile, cerințele către
teritoriu de instalare
4. Organizarea triajului medical, noțiune, tipurile,
grupele de răniți bolnavi selectați în rezultatul
triajului medical
5. Evacuarea medicală, noțiune, tipurile și transportul
utilizat pentru evacuarea medicală

2
 Tratamentul şi evacuările medicale constituie una din
sarcinile importante ale serviciului medical în
campanie, constituind o parte componentă a
asigurării medicale a trupelor.
Măsurile de tratament şi evacuare conţin:
 căutarea la timp a răniţilor şi bolnavilor pe câmpul de

luptă şi acordarea cât mai urgentă a primului ajutor;

 scoaterea lor de pe câmpul de luptă (din focarele de

pierderi sanitare) şi evacuarea la etapele de evacuare

medicală;
 primirea, triajul medical, tratarea sanitară (specială),

acordarea ajutorului medical necesar răniţilor şi

bolnavilor, pregătirea lor pentru evacuarea ulterioară
sau tratament definitiv şi reabilitarea medicală.

3
 Sistemul contemporan de tratament pe etape
cu evacuare după destinaţie.
Esenţa sistemului contemporan de tratament
şi evacuare la trupe constă în efectuarea
măsurilor de tratament la timp, în mod
consecutiv şi cu respectarea succesivităţii la
etapele medicale, asocierea acestora cu
evacuarea răniţilor şi bolnavilor în formaţiunile
medico-militare specializate în conformitate cu
indicaţiile medicale (după destinaţie) şi ținând
cont de situaţia concretă de luptă şi medicală

4
În baza acestui sistem stau următoarele principii:
1. Acordarea ajutorului medical la timp:
 organizarea rapidă şi neîntreruptă a adunării şi

scoaterii răniţilor de pe câmpul de luptă (din

focarele de pierderi sanitare în masă);
 transportarea cât mai rapidă la etapele medicale;
 organizarea corectă a lucrului etapei de

tratament şi evacuare;
 apropierea la momentul necesar a etapelor

medicale de trupe şi deplasarea lor spre raioanele

de pierderi sanitare în masă.

5
2. Acordarea ajutorului medical în mod consecutiv:
 fracţionarea ajutorului medical şi sporirea

consecutivă a volumului la etapele medicale

(acordarea ajutorului medical de la simplu la
compus);
 fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă

medicală.

6
3. Respectarea succesivităţii în tratamentul răniţilor
şi bolnavilor:
 interpretarea unică a proceselor patologice la

răniţi şi bolnavi;
 aplicarea metodelor identice de profilaxie şi

tratament;
 fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă

medicală.

7
4. Reducerea maximal posibilă a numărului de
etape medicale pentru acordarea la timp a
ajutorului medical calificat şi specializat.
5. Evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie.
6. Fracţionarea ajutorului medical acordat răniţilor
şi bolnavilor la etapele medicale.
7. Specializarea pe larg a instituţiilor curative.

8
 Măsurile primului ajutor prevăd:
 aplicarea pansamentului pe plagă;
 hemostaza provizorie prin pansament compresiv

sau prin garou;

 imobilizarea provizorie a fracturilor;
 calmarea durerii;
 administrarea antidoţilor în intoxicaţiile cu

substanţe toxice;
 respiraţie artificială;
 masaj cardiac extern;
 aplicarea măştii contra gazelor în teren

contaminat;
 tratarea sanitară parţială, cînd este cazul.

9
 Ajutorul premedical este acordat de felcerul
batalionului la punctul medical al batalionului sau
la punctul medical al regimentului, dacă n-a fost
acordat la punctul medical al batalionului. Scopul
– completarea şi corijarea măsurilor primului
ajutor.

10
 Măsurile ajutorului premedical prevăd:
 înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, când e

necesar introducerea tubului S, inhalarea

oxigenului, ventilaţia artificială a plămânilor);
 controlul aplicării garoului;

 corectarea sau refacerea pansamentelor prost

aplicate;
 calmarea durerii;

 corectarea imobilizării fracturilor;

 repetarea administrării antidoţilor (după necesitate);

 repetarea tratării sanitare parţiale (după necesitate);

 încălzirea răniţilor şi bolnavilor în caz de

temperatură scăzută a aerului atmosferic;

 administrarea preparatelor cardiotonice şi de

stimulare a respiraţiei.
11
 Primul ajutor medical se acordă de medicii cu
pregătire generală la punctele medicale ale
regimentelor, brigăzilor sau în detaşamentul
medical independent, dacă acest ajutor n-a fost
acordat la nivel de regiment, brigadă. În cazul
când batalioanele sunt încadrate cu medici,
primul ajutor medical se va acorda la punctul
medical al batalionului.

12
 Scopul primului ajutor medical este de a
preveni infectarea plăgilor, de a preveni şi
combate şocul, de a lua măsuri pentru oprirea
hemoragiilor, combaterea asfixiilor, convulsiilor
şi tuturor manifestărilor morbide, care ameninţă
viaţa bolnavilor şi răniţilor. Volumul primului
ajutor medical se împarte în două grupe: măsuri
urgente, realizate în situaţiile când viața rănitului
sau bolnavului este ameninţată şi măsuri care pot
fi amânate, ce nu prezintă o ameninţare imediată
a vieţii şi care se pot realiza la o etapă medicală
superioară.

13
Măsurile de urgenţă prevăd:
 înlăturarea asfixiei (aspiraţia conţinutului mucos şi

sanguinolent din căile respiratorii superioare,

introducerea tubului aerifer, suturarea limbii, rezecţia
ori suturarea lamboului liber al palatului moale şi
părţilor laterale ale faringelui, aplicarea traheotomiei,
ventilarea artificială a plămânilor, aplicarea
pansamentului ocluziv în caz de pneumotorax deschis,
puncţia pleurei ori toracocenteza în caz de
pneumotorax cu supapă);
 măsuri antişoc (transfuzia sângelui (mai rar) şi

substituenţilor lui în caz de hemoragii masive

(restituirea volumului circulator a sângelui), efectuarea
blocajului novocainic (de toate tipurile), administrarea
substanţelor analgezice şi cardiotonice);
 înlăturarea unui membru zdrobit, care atârnă într-un

lambou de ţesuturi moi;

14
 cateterizarea sau puncţia vezicii urinare în caz de
retenţie de urină;
 măsuri orientate spre înlăturarea desorbţiei

substanţelor toxice de echipament (îmbrăcăminte) ce

dau posibilitate de a scoate masca-antigaz la răniţii
aduşi din focarele chimice (tratarea sanitară parţială,
schimbul echipamentului etc.);
 administrarea antidoţilor, substanţelor anticonvulsive,

bronhodilatatoare şi spasmolitice;
 degazarea plăgii în caz de contaminare cu substanţe

toxice persistente;
 spălături gastrice prin intermediul sondei gastrice în

caz de pătrundere a substanţelor toxice în stomac;

 administrarea serului antitoxic în caz de intoxicaţie cu

toxine bacteriene şi în caz de folosire a armei

bacteriologice.
15
 Măsurile care pot fi amânate:
 înlăturarea neajunsurilor primului ajutor,

ajutorului premedical (corectarea pansamentului

şi a imobilizării pentru transport);
 refacerea pansamentului în caz de contaminare a

plăgii cu substanţe radioactive;

 efectuarea blocajului novocainic în caz de leziuni

de gravitate mijlocie;
 administrarea antibioticelor şi sero-profilactica

tetanosului în caz de traume deschise şi

combustii;
 administrarea diferitor remedii simptomatice în

stări ce nu ameninţă viaţa rănitului ori bolnavului.

16
 Ajutorul medical calificat (chirurgical şi
terapeutic) se acordă de către medicii chirurgi
(chirurgie generală) şi medicii internişti (terapie
generală) la detaşamentul medical independent,
spitalul militar de campanie, spitalul militar de
garnizoană.
Scopul ajutorului medical calificat este de a
preveni şi înlătură manifestările morbide, care
ameninţă viaţa răniţilor şi bolnavilor, de a preveni
complicaţiile şi de a crea condiţii cât mai
favorabile pentru tratamentul care urmează.

17
 Măsurile ajutorului medical calificat terapeutic se
împart în două grupe: măsurile de urgenţă şi
măsurile care pot fi amânate.
Măsurile de urgenţă includ:
 tratamentul complex al insuficienţei acute

cardiovasculare, hepatice, renale, cardiopulmonare;

 oxigenoterapia şi ventilaţia artificială a plămânilor în

caz de asfixie;
 tratamentul complex al edemului toxic al plămânilor;
 administrarea antidoţilor şi serului antibotulinic;
 administrarea substanţelor desensibilizatoare,

anticonvulsive, antivomitive şi bronholitice;

 administrarea tranchilizanţilor şi neurolepticilor în

stările reactive.

18
Măsurile care pot fi amânate:
 administrarea antibioticelor şi sulfanilamidelor în

scop profilactic;
 hemotransfuzii cu scop de substituire;
 administrarea substanţelor medicamentoase

simptomatice, vitaminoterapia;
 proceduri fizioterapeutice.

19
 Ajutorul medical specializat este forma
superioară de ajutor medical, care se acordă de
către medicii specialişti în diferite ramuri
(specialităţi) chirurgicale şi de medicină internă în
spitalele militare specializate, care dispun de
instrumentar, aparatură de specialitate şi
medicamentele necesare.

20
Acordarea ajutorului medical răniţilor şi bolnavilor
(cu excepţia primului ajutor şi ajutorului
premedical), tratamentul lor se efectuează la
punctele medicale şi în instituţiile sanitare, care sunt
dispuse pe căile de evacuare într-o anumită
succesiune. Aceste puncte medicale şi instituţii
medicale poartă denumirea de etape medicale.
Putem spune deci, că prin etape medicale înţelegem
totalitatea forţelor şi mijloacelor serviciului medical,
dispuse pe căile de evacuare, care au misiunea de a
primi şi tria răniţii şi bolnavii, de a efectua tratarea
specială ori sanitară, de a le acorda ajutorul medical
conform indicaţiilor medicale şi de a-i pregăti pentru
evacuarea mai departe către spatele frontului ori de
a efectua tratamentul până şa rezultatul definitiv.

21
 Volumul ajutorului medical stabilit pentru o
etapă medicală se poate schimba temporar, în
funcţie de condiţiile concrete ale situaţiei de
luptă, de volumul pierderilor sanitare, de forţele
şi mijloacele de care dispune serviciul medical
pentru a acorda un anumit tip de ajutor medical,
de posibilităţile de evacuare (situaţie medicală).

22
 Reducerea volumului ajutorului medical la o
anumită etapă medicală duce implicit la
modificarea volumului ajutorului medical la etapa
următoare şi uneori chiar la schimbarea tipului
de ajutor medical (Petre A. Dumitrescu, 1965).
Prin volumul ajutorului medical la o etapă dată
înţelegem totalitatea măsurilor de tratament şi
profilaxie, care se execută la această etapă
răniţilor şi bolnavilor în raport de starea sănătăţii
acestora (indicaţiile medicale).

23
 Triajul medical este efectuat la fiecare etapă
medicală şi în toate subunităţile funcţionale ale
etapei în raport cu misiunile pe care le are etapa
medicală şi subunităţile funcţionale.
În toate cazurile triajul medical trebuie de
început cu repartizarea întregului torent de
răniţi şi bolnavi în două grupe:
 răniţii şi bolnavii care prezintă pericol pentru cei

din jur (contaminaţi cu substanţe toxice,

radioactive, bacteriene, în stări reactive);
 răniţi şi bolnavi care nu prezintă pericol pentru

cei din jur.

24
 Ca etape spitaliere pot fi: detaşamentul
medical independent (în unele cazuri), spitalele
militare de campanie, spitalele civile şi de
garnizoană (în unele cazuri). Acestor formaţiuni
medicale le revin îndeplinirea următoarelor
misiuni: primirea răniţilor şi bolnavilor,
executarea triajului medical, tratarea sanitară
(specială) după necesitate, acordarea ajutorului
medical calificat, specializat, tratamentul,
reabilitarea medicală, expertiza medico-militară,
îndeplinirea documentelor medicale.

25
La alegerea locului pentru dispunerea unei etape
medicale trebuie să se ţină seama de o serie de
condiţii concrete ale situaţiei de luptă. Este important
ca ele să fie dislocate în apropierea căilor de
aprovizionare şi evacuare, departe de obiectivele ce
prezintă ţinta pentru inamic, în locuri unde se poate
asigura mascarea, paza şi apărarea, de asemenea şi
prezenţa surselor de apă potabilă.
Pe căile ce duc spre etapele medicale sunt instalate
indicatoare (văzute ziua şi noaptea), iar în cazuri
necesare sunt instalate pichete de regulare. Despre
locul (în raionul) de dispunere a etapelor medicale la
timp se raportează şefului serviciului medical
superior şi sunt informate formaţiunile medicale
inferioare.

26
Aceste particularităţi depind de locul fiecărei etape în
sistemul de tratament şi evacuare, de forţele şi
mijloacele de care dispune. Astfel, deosebim etape
prespitaliere şi etape spitaliere. Ca etape prespitaliere
pot fi: punctul medical al batalionului (încadrat cu
medic), punctul medical al regimentului, punctul
medical al brigăzii, detaşamentul medical independent
(în unele condiţii). Acestor formaţiuni medicale le
revin îndeplinirea următoarelor misiuni: primirea
răniţilor şi bolnavilor, executarea tratării sanitare ori
speciale (după necesitate), acordarea primului ajutor
medical ori premedical dacă acesta n-a fost acordat,
pregătirea răniţilor şi bolnavilor către evacuarea de
mai departe ori tratamentul temporar, îndeplinirea
documentelor de evidenţă medicală (fişa primară a
rănitului).

27
 După necesităţi în acordarea ajutorului medical ei
se repartizează:
 răniţii şi bolnavii care necesită ajutor medical la
etapa medicală dată;
 răniţii şi bolnavii care nu necesită ajutor medical
la etapa medicală dată;
 răniţii şi bolnavii care au traume (răniri) sau
îmbolnăviri incompatibile cu viaţa (în stare de
agonie).

28
 SCHEMA PRINCIPIALĂ DE INSTALARE A ETAPEI MEDICALE

Subunităţile de Subunităţile de
tratare specială evacuare

Subunităţile de Subunităţile acordarea Terenul pentru

primire şi triaj ajutorului medical avioane
medical (helicoptere)
Postul de îndrumare
şi control dozimetric
Farmacie
Laborator Pentru
personal

Conducerea
Subunităţile
pentru tratament

Izolator
Subunităţi
gospodăreşti

29
30
31
32
33
34
 Mai departe în rezultatul triajului medical în
grupa răniţilor şi bolnavilor care necesită ajutor
medical la etapa medicală dată se determină
secţia funcţională unde va fi acordat ajutorul
medical şi ordinea acordării acestui ajutor
medical (triajul medical în cadrul formaţiunii).

35
 În grupa răniţilor şi bolnavilor care nu necesită
ajutor medical la etapa medicală dată şi acelor
care au primit ajutor la etapa dată şi necesită
evacuare se determină: unde, cu ce transport, în
care ordine, în ce poziţie trebuie de evacuat
rănitul ori bolnavul (triajul de evacuare şi
transport). Este necesar de asemenea de stabilit
necesitatea prezenţei însoţitorului medical în
timpul evacuării lor.

36
 Ei pot fi repartizaţi pe grupe:
 supuşi evacuării la etapele următoare;
 supuşi lăsării la etapa dată pentru tratamentul
definitiv ori temporar netransportabili;
 supuşi întoarcerii în unităţi.
În practică aceste două tipuri de triaj (în cadrul
formaţiunii, de evacuare şi transport) pot fi
efectuate în acelaşi timp de una şi aceiaşi brigadă
de triaj. Brigada de triaj de obicei are următoarea
componenţă: un medic, două surori medicale
(felceri), doi registratori (din rândurile răniţilor
uşori), o echipă de sanitari brancardieri.

37
 Triajul medical este efectuat în baza
determinării diagnosticului ori îmbolnăvirii şi
pronosticului lor, de aceea el poartă caracter
diagnostic şi pronostic. Pentru fixarea
rezultatelor triajului medical la etapele medicale
sânt folosite mărcile de triaj şi înregistrări în
documentele medicale care însoţesc rănitul ori
bolnavul. Sarcina de triaj la fiecare etapă
medicală se dă de obicei unuia sau câtorva din
cei mai experimentaţi medici.

38
EVACUAREA MEDICALĂ
O parte componentă a sistemului de tratament şi
evacuare la trupe în campanie o prezintă evacuarea
medicală.
Prin evacuare medicală se înţelege un complex de
măsuri orientate spre transportarea răniţilor şi bolnavilor
din raionul unde au primit rănirea ori îmbolnăvirea spre
punctele medicale şi instituţiile sanitare în scopul
acordării la timp şi în volum deplin a ajutorului medical
şi tratamentul lor. Numai evacuarea medicală dă
posibilitate de a elibera etapele medicale de răniţi şi
bolnavi şi face posibil ca ele să se deplaseze în
conformitate cu crearea situaţiilor tactice şi medicale pe
de o parte şi de a acorda acel tip de ajutor medical (în
conformitate cu indicaţiile medicale) răniţilor şi
bolnavilor de care ei necesită.

39
 Evacuarea medicală se organizează de către
şeful fiecărui eşalon medical (medicul
batalionului, medicul-şef al brigăzii etc.), prin
trimiterea mijloacelor de evacuare pe câmpul de
luptă (la locul adunării răniţilor), la etapele
medicale subordonate de unde se ridică şi se
transportă răniţii şi bolnavii. Acest mod de
evacuare poartă denumirea de evacuare „spre
sine”.

40
 În cazuri deosebite se poate admite evacuarea
răniţilor şi bolnavilor la etapa medicală
superioară cu mijloacele de transport ale etapei
inferioare. Acest mod de evacuare poartă
numirea de evacuare de „la sine” şi se efectuează
numai când se dau dispoziţii în acest sens.

41
 De asemenea, când este necesar şi posibil,
evacuarea se poate face depăşind o etapă
medicală. Acest mod de evacuare, poartă
numirea de evacuare „peste sine”.
Începând cu etapa medicală, unde se acordă
ajutorul medical calificat, evacuarea răniţilor este
efectuată după destinaţie în instituţiile medico-
militare specializate.
Evacuarea se efectuează folosind transportul
special (sanitar) şi cel cu destinaţie generală care
necesită o amenajare adăugătoare.

42
 De pe câmpul de luptă (de la locul rănirii,
îmbolnăvirii) răniţii şi bolnavii se scot de către
sanitari, sanitari-brancardieri şi instructori
sanitari, folosind în acest scop diferite mijloace,
aşa cum sunt: brancarda, chinga sanitară,
mantaua, foaia de cort etc., aducându-i la
punctul adunării răniţilor al companiei. În
cazurile de pierderi sanitare în masă pentru
scoaterea răniţilor şi bolnavilor, de către
comandantul subunităţii se numesc echipe de
ostaşi.

43
 Pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor de la
punctele adunării răniţilor până la punctele
medicale ale unităţilor se folosesc mijloacele de
evacuare auto, care pot fi speciale
(autosanitarele) sau cu destinaţie generală
(autocamioane, transportoare blindate etc.). de la
punctele medicale ale unităţilor spre etapele
medicale, unde se acordă ajutorul medical
calificat, specializat se folosesc mijloacele de
evacuare auto, feroviar, maritime, aeriene atât
speciale cât şi cu destinaţie generală.
Posibilităţile de evacuare a unor categorii de
transport sanitar şi cu destinaţie specială este
arătată în tabel.

44
 La organizarea şi executarea evacuărilor
medicale se i-au în vedere următoarele:
 pierderile sanitare şi structura lor;
 situaţia operativă (de luptă);
 existenţa şi practicabilitatea drumurilor;
 timpul la dispoziţie;
 capacitatea şi starea tehnică a mijloacelor de
evacuare.

45
 Capacitatea de evacuare a mijloacelor de transport

Nr. Modelul automobilului şi Pe brancarde Suplimentar Numai

d/o avionului aşezaţi, inclusiv aşezaţi
în cabină
1. Transportor sanitar 2 1 5
LUAZ-967
2. Transportor cu şenile 4 2 10
GT-SM
3. Autosanitara UAZ-452A 4 1 7
4. Autosanitara AS-66 9 4 15
5. Autocamionul GAZ-66 6 5 20
6. Autocamionul ZIL-131 8 7 25
7. Autobusul LAZ-695 18 7 23
8. Autobusul PAZ-672 14 4 16
9. Avionul AN-2 6 - 12
10. Elicopterul MI-8 12 - 24

46
47
48
49
50