2.Preotul și teologul în cadrul Sf. Liturghii. Chestiuni inițiale 3.Partiparea la Liturghie a. Pregătirea sufletească b. Pregătirea trupească 4.Aspecte practice privitoare la Sf. Liturghie şi teolog 5.Concluzii Introducere. Explicații terminologice
„Sf. Liturghie poate fi numită o „structură catehetic-
euharistică şi sfinţitoare” (Pr. Prof. Constantin Galeriu, Mărturisirea dreptei credinţe prin Sfânta Liturghie, în O., anul XXXIII (1981), nr. 1, p. 34 ).
Liturghia reprezintă forma cea mai înaltă şi desăvârşită a
cultului ortodox de adoraţie. Formele prin care un creștin întreține relația cu Dumnezeu se numește cult, care poate fi definit particular și public.
– slujbă religioasă, oficiu, serviciu religios
– cultul se oficiază după o regulă anume: tipic! – Liturghia este corolarul tuturor slujbelor religioase, rânduieli, rugăciuni ș.a. – Leitourghia = slujbă, funcție, lucrare publică (leitos=popor și ergon=lucrare) 1. Pregătirea sufletească a teologului a. Pacea sufletului: Matei 5, 23-24 (Cuvântul acesta comportă multe înţelesuri duhovniceşti: de la cel mai rudimentar, adică înăbuşirea în inimă a oricăror resentimente, până la aprinderea unei flăcări a iubirii de semeni). b. Mărturisirea păcatelor (spovedania). Eliberarea de păcate, de această povară care apasă sufletele, ne face apţi pentru a-L primi pe Hristos în fiinţa noastră. c. Rugăciunea personală. IGA: „Dacă te lipseşti de rugăciune, faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine, rugăciunea. Cu ajutorul rugăciunii poţi să zbori, poţi să te urci la ceruri şi să te apropii de Dumnezeu”. Idee: rugăciunea particulară viitorului preot şi rugăciunea liturgică (cultul divin public) nu se exclud, ci se completează; Dar nici una nu o suplineşte pe cealaltă! d. Citirea pravilei sau a canonului pentru primirea Sf. Împărtăşanii, pe lângă alte slujbe de pietate personală. 2. Pregătirea trupească a) Postul. b) Abţinerea de la împreunarea trupească. Sf. Pavel: soţii, cu bună învoială, să se lipsească pentru un timp, unul de altul şi să se îndeletnicească cu postul şi cu rugăciunea (1 Corinteni 7, 5). Can. 5 şi 13 ale lui Timotei al Alexandriei: timpul de abţinere de la împreunarea trupească cuprinde zilele în care se săvârşeşte Liturghia! c) Ferirea de multă mâncare şi băutură d) Curăţenia corporală e) Grija pentru o ţinută vestimentară decentă Addenda. Aspecte practice privitoare la Sf. Liturghie şi teolog 1. Clericul sau mireanul care lipsea trei duminici consecutive de la biserică, era ameninţat fie cu caterisirea (clericul), fie cu excluderea din comunitate (mireanul). Un exemplu doar dacă am lua, ar fi concludent. Astfel, canonul 80 al Sinodului Trulan sune: „Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon sau din cei ce se numără în cler, nici o nevoie grea având sau lucru greu încât a lipsi de la biserica sa mai mult; ci în oraş petrecând, în trei zile de duminică şi în trei săptămâni nu s-ar împreună aduna, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean să se îndepărteze de la împărtăşire”.
2. Dezvoltarea conştiinţei apartenenţei teologilor la Hristos şi nu accentuarea
autonomiei parohiale şi a unei autosuficienţe „clericale”.
3. Aducerea de daruri (în general de pâine şi vin) necesare pentru Sf.
Euharistie. 4. Respectarea rânduielilor de slujbă ca un continuu dialog între clerici şi popor.
5. Primirea Euharistiei: Canonul 9 Apostolic
afirmă clar că: „Toţi credincioşii, cei care intră în Biserică şi aud Scripturile, dar nu rămân în rugăciune şi la Sfânta Împărtăşanie, ca unii ce fac neorânduială în Biserică, trebuie să se afurisească”. 6. Cine nu se poate împărtăși? Cei care au blestem asupra lor de la Episcop ori sunt legați de preot (Pr. Vasile Răducă- București), păcătoșii înveterați (!), desfrânații, cămătarii, fermecătorii, vrăjitorii, grav bolnavi, cei ce nu doresc (chiar dacă rudele vor!), cei care vor să se substituie altora (!)
7. Sfintele Altarului să nu se săvârșească decât de oameni
ajunați.... (can. 48 Cartagina). 8. Greșeli liturgice ale preoților: a. Vărsarea Sfintelor în timpul Proscomidiei, Utreniei, Liturghiei b. Căderea steluței, a procovețelor, a copiei etc. c. La potrivirea Sfintelor se pune vin mult ! d. Discuții cu creștinii (în timpul cădirii, vohodului etc.)
9. Greșeli practice ale preotului și dascălului:
a. Mâncarea Sfintelor de către jigănii sau încredințarea lor mirenilor b. Neatenția la slujbă c. Lăsarea slujbei pe seama dascălului d. Scurtarea sau trunchierea slujbei 10. Intrarea și rămânerea în Biserică - Ideea de bază rămane: nu trebuie să uităm, nici o clipă, că ne aflăm în „casa lui Dumnezeu” (1 Timotei 3, 15). - Nu este îngăduit să se vorbească la telefon! - Facerea semnului Sf. Cruci la piept: cand? Cum? - teologul se cuvine să rămână în biserică pe tot parcursul desfăşurării sfintei slujbe şi să nu lase momente de întrerupere, de sincopă în rugăciunea sa, precum nici Liturghia nu se trunchiază, nu se schimbă.
- Plecarea grăbită, intempestivă din biserică, înseamnă lipsă de respect faţă
de cele sfinte! Dovada? Vechile canoane bisericeşti (canonul 9 al Sfinţilor Apostoli şi canonul 2 al Sinodului din Antiohia) ameninţă pe unii ca aceştia cu excomunicarea sau afurisirea, adică îndepărtarea din comunitatea creştină. Ieromonahul Sava Aghioritul, Ce este Sf. Liturghie și cum o trăim, Editura Egumenița, 2017
Sf. Liturghie este Paștile neîntrerupt al Bisericii.
Fiecare Liturghie este Înviere, este Taina Mormântului gol, este Paștele. Este începutul și pregustarea veacului celui nou, care pătrunde în cel vechi și-l transfigurează în lumina Învierii. Este prezența harismatică a Împărăției viitoare. Este viața în rai încă de acum.
Tu din neființă la ființă ne-ai adus pe noi, și nu
Te-ai depărtat, toate făcându-le , până ce ne-ai suit la cer și ne-ai dăruit Împărăția ce va să fie ! Câteva concluzii se impun! 1. Participarea la Sf. Liturghie este dovada creştinătăţii unui om și ar trebui să culmineze cu împărtăşirea preoţilor şi a credincioşilor , inclusiv a teologilor! Cel care nu ia parte la Sf. Liturghie sau lipseşte de la biserică mai mult de trei duminici, una după alta, să fie exclus din obştea creştină, pierzând calitatea de membru al Bisericii (canonul 9 apostolic, 80 trulan şi 11 Sardica)
2. Sf. Liturghie are un rol fundamental în viaţa religios-morală a teologului .
Teologul trebuie să aibă în vedere şi Liturghia de după Liturghie . Pr. Teofil Părăian: noi trebuie să ne trăim viaţa în aşa fel încât să facem o Liturghie în prelungirea Liturghiei, sau o Liturghie în afară de Liturghie, cu viaţa noastră, cu felul cum ne trăim viaţa” (Arhim. Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei, Vol. 1: „Cuvântări duhovniceşti”, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2005, p. 427).
3. Finalitatea: Cuminecarea reprezintă unul și „aproape” singurul moment cu adevărat