Avortul ca dilema-bioetica

Am ales acest subiect deoarece problema etică a avortului este una foarte controversată
şi foarte disputată având în vedere împărţirea pe cele două tabere „pro choice” şi „pro
life”, ea rămâne o problemă nesoluţionată mai ales datorită diferitelor opinii care au
fost exprimate pe acest subiect, argumentaţia celor două părţi este construită începând
de la faptul dacă produsul de concepţie poate fi considerat sau nu o fiinţă umană, de aici
ajungându-se la politică şi la prevederile legislative dacă avorturile ar trebui sa fie
scoase în afara legii şi tratate ca o crima asupra unei persoane umane sau să rămână o
alegere legală a oricărei femei.
           
Desigur, dezbaterea legalităţii avortului implică şi statutul legal al fătului, dacă fătul
este o persoană cu drepturi atunci activiştii anti-choice argumentează că avortul
reprezintă o crimă şi ar trebui să fie ilegal. Curentul pro-life oferă drepturi fătului, care
prin aceasta ar putea fi protejat, el încadrându-se în categoria fiinţelor vulnerabile. Ei
consideră că ‘’Embrionul uman nu este numai expresia genetică completă a fiinţei
umane, dar şi un puternic simbol al regenerării umane.’’ Astfel, el poate fi apreciat şi i
se poate oferi recunostere legală, chiar daca nu se recunoaste legal nici ovulul, nici
spermatozoidul. De cealalta parte susţinătorii ‘dreptului de a alege’ consideră că
independenţa fătului din punct de vedere legal ar surclasa drepturile adulţilor ceea ce
ar duce la crearea unei situaţii utopice si nedezirabile care ar augmenta fragilitatea
fătului.
În concluzie statutul moral al embrionului este încă echivoc datorită
variabilităţii conflictelor materno-fetale şi a numeroaselor ipoteze privind
transformarea produsului de conceptie din non-fiinţă în fiinţă. Soluţia găsită de OMS
conform careia embrionul este viabil abia incepând cu a 22-a săptămână de viaţă
intrauterină este discutabilă fiind o rezolvare paleativă a problemelor de ordin moral si
juridic pe care le presupune avortul. Astfel cea mai buna metodă de rezolvare a
conflictelor materno-fetale rămâne analiza obiectivă a cazurilor din perspectivele
juridică, deontologică si religioasă, analiza care trebuie efectuata de o comisie
heterogenă de persoane.
Se mai pune deasemenea problema dacă o femeie are obligaţii etice faţă de făt,
pentru că dacă o femeie a consimţit la un act sexual şi nu a folosit mijloace de
contracepţie, sau le-a folosit într-un mod defectuos, atunci ea ştie că poate rezulta o
sarcină. Chiar dacă un făt este o persoană sau nu şi dacă statul ia o poziţie faţă de avort
sau nu, este discutabil dacă o femeie are vreun fel de obligaţii etice faţă de făt.
Merită să luăm în considerare în această dispută şi argumentele aduse de  J. J.
Thomson care în pledoaria sa pentru avort pornind chiar şi de la premisa în care
foetusul este considerat ca fiind o persoană nu se elimină argumentele pro-choice.
Trebuie avute în vedere şi cazurile în care continuarea sarcinii probabil că ar scurta
viaţa mamei şi dilema care decurge de aici, dacă foetusul e o persoană şi are drept la
viaţă şi mama este o persoană şi are dreptul la viaţă, atunci cum se poate decide dreptul
căruia la viaţă primează, al copilului sau al mamei? Iar la această întrebare Thomson
dă rezolvarea adăugând la dreptul la viaţă al mamei şi dreptul ei de a decide asupra
propriului corp astfel suma drepturilor ei depăşind dreptul la viaţă al foetusului.     
Deasemenea ar mai trebui luate în considerare şi cazurile în care sarcina este
rezultatul unui viol sau în care deşi sunt folosite mijloace de contracepţie acestea nu
funcţionează dacă este sau nu etic provocarea unui avort şi aici primează desigur
dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, şi dacă este avortul este etic în cazul
unui viol atunci de ce nu ar fi etic şi în afara lui.
J. J. Thomson mai analizeză şi poziţia pe care ar trebui să o aibă o a treia
persoană faţă de cererea de avort a unei femei având în vedere că de cele mai multe ori
este nevoie de o a treia persoană pentru provocarea unui avort şi mama are acelaşi
statut de persoană ca şi fătul, aici, a treia persoană are dreptul de a refuza de a folosi
violenţa împotriva oamenilor, medicii nu sunt obligaţi sa efectueze operaţia de avort, ei
trebuie sa fie de acord cu ea.
Un alt argument adus în favoarea pro-choice chiar şi atunci în cazul în care
sarcina nu ar afecta viaţa mamei îl reprezintă dilema asupra dreptului la viaţă al fătului
pentru că dacă dreptul la viaţă înseamnă dreptul de a primi minimul necesar pentru a
continua să trăieşti iar dacă acel minim de care el are nevoie să trăiască este ceva ce el
nu are nici un drept să primească adică dreptul la viaţă nu îţi garantează nici un drept
de a folosi sau de a i se permite folosirea corpului altei persoane.
Avortul este un subiect dificil, nimeni nu îl abordează cu superficialitate sau
nimeni nu ia cu uşurinţă decizia de a avea un avort. Deasemenea avortul atinge un
număr semnificativ de întrebări etice fundamentale: natura persoanei, natura
drepturilor, relaţiile interumane, autonomia personală, extinderea autorităţii statului
asupra deciziilor personale şi altele. Toate acestea înseamnă că este foarte important să
luăm avortul în serios ca subiect al eticii, îndeajuns de serios încât să identificăm
diferitele componente şi sa le discutăm cu cât mai puţine prejudecăţi posibil.
 Dacă oamenii ar aborda dezbaterea într-un mod deschis cu o dorinţă de a învăţa
de la alţii care au perspective diferite, atunci ar fi posibilt ca oricine să aibă un impact
pozitiv asupra celorlalţi. Aceasta ar permite dezbaterii să avanseze şi astfel ar putea
apărea progresele. Desigur, poate nu este posibil atingerea unu acord general dar se
poate ajunge la compromisuri rezonabile.