Stenoza Mitrala

S1802
Stașoc Eugen
Definiție
 Stenoza mitrală- reprezintă leziunea valvei mitrale care produce un
obstacol la trecerea sîngelui din atriul stîng în ventricolul stîng în
diastolă.
Etiologie:
 1) SM postreumatismală - cea mai frecventă
 - evoluează după o infecție cu streptococul beta-hemolitic prin lezarea valvei în
 decursul febrei reumatismale acute (maladia Bouillard)
 - leziunea valvulară constă dintr-o fuziune comisurală asociată unei modificări la nivelul
aparatului subvalvular.
 - mai frecvent afectează femeile tinere 2/3 din cazuri
 - în țările dezvoltate este în regresie datorită diagnosticului precoce și
tratamentului adecvat anginei streptococice.
 2) SM congenitală
 3) SM prin calcificarea masivă a aparatului mitral (virstnici)
 4) SM prin vegetații exuberante în endocardite infecțioase
 5) Valvulopatie cronică în lupus eritematos de sistem
 6) Artrită reumatoidă
 7) Amiloidoză,
Clasificare:

 • Aria orificiului mitral (a/v stâng ) la adulți în normă este de 4 - 6 cm2.

 • stenoza mitrală uşoară cu orificiul a/v stâng >1,5 cm2,
 • stenoza mitrală medie cu orificiul a/v stâng 1,1 – 1,5 cm2
 • stenoza mitrală severă cu orificiul a/v stâng <1,1 cm2
Tabloul clinic:
 Boala rămine asimptomatică mulți ani.
 Cianoza feţei, mai exprimată la buze şi pomeţi, „faciesul mitral”, ca şi cianoza
periferică reflectă o irigaţie neuniformă a plămânilor. Turgescenţa venelor jugulare reflectă
creşterea presiunii în atriul drept. Deficit de puls (în cazul FA). Edeme gambiene
 La auscultație:
 Zgomotul I clacant la apex
 clacmentul de deschidere al valvei mitrale
 accentuarea şi dedublarea Z2 la pulmonară
 Suflu diastolic :
 de tonalitate joasă
 cu localizare strictă apexiană
 ce continuă componenta a doua a dedublării Z1 (clacmentul de deschidere a mitralei)
 se termină printr-o întărire presistolică
 Tusea persistentă, seacă, este expresia compresiunii bronhiei principale stângi de către
atriul stâng dilatat.
 ◦ Disfonia (răguşeala) este consecinţa compresiunii nervului recurent stâng de către artera
pulmonară dilatată.
 ◦ Hemoptizia este consecinţa hipertensiunii pulmonare (ruperea venelor bronşice) şi a
infarctelor pulmonare.
 ◦ Durerile precordiale sunt date de distensia arterei pulmonare sau ischemia ventriculului
drept.
Explorari paraclinice

 Electrocardiograma - in stenozele mitrale largi electrocardiograma este normala. De obicei, este o

buna relatie intre modificarile electrocardiografice ce arata hipertrofia ventriculara dreapta si
severitatea leziunii. Daca stenoza mitrala se asociaza altor leziuni valvulare electrocardiograma
poate arata modificari nespecifice sau va arata modificarile leziunii dominante.
  
 Examenul radiologic - este util atat pentru daignosticul stenozei mitrale cat si pentru urmarirea
evolutiei bolii. Rareori, se pot observa calcificarile valvelor si ale inelului mitral. Examenul
radiologic este util in evolutia unei stenoze mitrale pentru aprecierea maririi cavitatilor in timp,
pentru urmarirea circulatiei pulmonare si pentru evaluarea dupa interventii chirurgicale.
  
 Ecocardiografia si examenul Doppler - precizeaza existenta stenozei, gradul stenozei, starea
aparatului subvalvular, consecintele anatomice, consecintele hemodinamice. Limitele acestor
determinari apar la bolnavii cu insuficienta aortica severa (unde se subapreciaza gradul stenozei), la
bolnavii cu insuficienta mitrala asociata (unde se supraapreciaza gradul stenozei) si in caz de debit
cardiac scazut, unde se subapreciaza gradientul mediu si de varf.
Tratament:

 • Profilaxia reumatismului articular acut şi a endocarditei infecţioase.

 • Diureticele, pe cale orală sau i.v., sunt indicate la pacienţii cu dispnee şi edem pulmonar.
 • Doze mici și moderate de β blocante în SM
 • Tratamentul anticoagulant este indicat pe o durată de cel puţin un an în cazurile cu
fibrilaţie atrială şi embolii sistemice sau pulmonare.
 • Conversia la ritm sinusal a fibrilaţiei atriale ameliorează performanţa cardiacă. După
conversia medicamentoasă sau prin şoc electric extern se va administra terapie
anticoagulantă.
Tratament chirurgical: pentru stenoza mitrala consta in
comisurotomie pe cord inchis, comisurotomie pe cord deschis sau inlocuirea
valvulara.

  
 Comisurotomia pe cord inchis se face prin toracotomie si introducerea unui deget, de
obicei degetul aratator, prin urechiusa stanga pana la orificiul mitral; se incearca ruperea
comisurilor sudate sau cu ajutorul unui dilatator transventricular. Tehnica este buna la
bolnavii cu scor ecocardiografic sub 8, fara trombi in atriu.
  
 Comisurotomia pe cord deschis se face „la vedere”, dupa oprirea cardiaca si by-pass
cardiopulmonar. Se deschide atriul, se curata de eventuali trombi, se incizeaza valvele
sudate si se fac separari de cordaje fuzionate, se debrideaza valvele de calciu si se fac
eventuale corectii ale insuficientei mitrale. Dupa dilatarea cu balon sau comisurotomie
urmeaza o perioada in care bolnavii au o evolutie buna, perioada ce poate merge pana la
10-20 ani.