CONTRACTUL DE FURNIZARE

Art. 1766 – 1771 Cod Civil

Art. 1766 - ”Contractul prin care o parte, denumită furnizor, se obligă

să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și
să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii
contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii la
unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă
parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească
prestarea serviciilor și să plătească prețul lor.”
 CARACTERELE JURIDICE ALE
CONTRACTULUI DE FURNIZARE
• Contract consensual – care se încheie prin simplul acord de
voință a părților;
• Contract sinalagmatic (bilateral) – deoarece prin încheierea
sa dă naștere la obligații reciproce între părțile contractante;
• Contract cu titlu oneros – în sensul că ambele părți
urmăresc anumite interese patrimoniale;
• Contract comutativ – părțile cunoscând încă de la
încheierea lui existența și întinderea obligațiilor;
• De regulă este un contract cu executare succesivă în timp,
după cum reiese din dispozițiile legii.
 CONDIȚIILE DE VALIDITATE ALE
CONTRACTULUI DE FURNIZARE

Condițiile de validitate aplicabile acestui contract se

raportează la dispozițiile art. 1771 C. civ.:

1.Consimțământul părților;
2.Capacitatea de a contracta;
3.Un obiect determinat și licit;
4.O cauză licită și morală;
 EXCEPȚII
Contractul de furnizare se încadrează în tipologia contractelor încheiate
cu consumatorii
Astfel, conform art. 1177 C. civ.: „contractul încheiat cu
consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare,
dispoziţiilor prezentului cod”.
- Obiectul material – furnizarea de bunuri și servicii respectiv plata
prețului
- Bunurile furnizate trebuie să fie determinate (deoarece transmiterea lor
de la furnizor la beneficiar se realizează în momentul predării acestora)
- În funcție de obiectul contractului și obligația furnizorului este diferențiată,
respectiv o obligație de a da (furnizare de bunuri) și obligație de a face
(furnizare de servicii).
 Art. 1768 C. civ.:
”Prețul datorat de beneficiar este cel prevăzut în contract sau în
lege. (2) Dacă în cursul executării contractului se modifică
reglementarea legală a prețului sau mecanismului de
determinare a acestuia, între pârți va continua să se aplice
prețul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit inițial
în contract, dacă legea nu prevede expres contrariul”, (3) Dacă
legea prevede expres că prețul sau modalitatea de determinare
pe care le stabilește se va aplica și contractelor în curs, fiecare
dintre pârți poate denunța contractul în 30 de zile de la data
intrării în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile pârțile vor
aplica prețul stabilit prin contract.
 EFECTELE CONTRACTULUI DE FURNIZARE
În principiu, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil
privitoare la contractul de vânzare, dar și ale legilor speciale.
Obligațiile furnizorului Obligațiile beneficiarului
- să transmită proprietatea asupra unei - de a prelua bunurile furnizate [art. 1767
cantități determinate de bunuri; alin. (1) C. civ.];
- să predea bunurile, la unul sau mai multe
termene ulterioare încheierii contractului ori - de a primi prestarea serviciilor
în mod continuu; convenite;
- să presteze anumite servicii la unul sau mai - de plată a prețului bunurilor sau
multe termene ulterioare ori în mod continuu. serviciilor, la data și în condițiile
- Subcontractarea este posibilă (art.1769)
prevăzute în contract.

Proprietatea asupra bunurilor se transferă de la furnizor la beneficiar în momentul predării

acestora. În cazul unui contract de transport al bunurilor, când expedierea produselor este în
seama furnizorului, produsele recepționate sunt socotite predate beneficiarului pe data predării lor
către cărăuș. [art. 1767 alin. (3) C. civ.]
 CONTRACTUL DE COMODAT
(Împrumut de folosință)
Art. 2146 – 2157 C. civ.
Art. 2146 C. civ
“Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit
prin care o parte, numită comodant, remite un bun
mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar,
pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l
restitui după un anumit timp”.
 CARACTERELE JURIDICE
a. Este un contract real, deoarece pe lângă acordul de voinţă al părţilor,
este necesară şi tradiţiunea lucrului care formează obiectul
contractului.
b. Este un contract unilateral, căci dă naştere la obligaţii numai în
sarcina comodatarului.
c. Este un contract gratuit, gratuitatea este de esenţa acestui contract, în
caz contrar schimbându-se natura juridică a acestuia (locaţiune). Acest
caracter reiese şi din dispoziţiile art. 2146 C. civ.
d. Este un contract translativ de folosinţă. Principala consecinţă a
acestui caracter este aceea că, în cazul pieirii fortuite a bunului
împrumutat, comodantul (proprietar al bunului) va suporta acest risc.
e. Este un contract intuitu personae, încheiat în consideraţia persoanei
comodatarului.
 CONDIȚIILE DE VALIDITATE

A Capacitatea părţilor - Contractul de împrumut de folosinţă este un act de

administrare, ceea ce înseamnă că atât comodantului, cât şi comodatarului
trebuie să aibă capacitatea de a încheia astfel de acte. Potrivit art. 2147 C.
civ.,, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.
- Comodatarul poate să împrumute bunul unui terţ cu aprobarea
comodantului.
B. Consimţământul părţilor şi cauza contractului de comodat trebuie să
respecte regulile generale prevăzute de dreptul comun în materie.
C. Obiectul contractului de comodat
Obiect al contractului de comodat îl pot constitui:
- Bunurile mobile şi cele imobile (dacă nu e interzis prin lege sau este
permis doar în anumite condiţii.
- Să fie nefungibile şi neconsumptibile, pentru a face posibilă restituirea
lor la încetarea contractului.
- Să se afle în circuitul civil.
- Bunurile proprietate publică pot fi date în comodat, dacă închirierea cu
titlu gratuit se justifică printr-un interes public (piese de muzeu pentru
organizarea unei expoziţii)
D. Dovada contractului de comodat
Din interpretarea art. 2157 C. civ., forma contractului este una scrisă, ad
probaţionem: în ceea ce priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat
încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată
certă, constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin
decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. În schimb, faptul
material al predării lucrului poate fi dovedit prin orice mijloc de probă,
indiferent de valoarea acestuia.
 EFECETELE CONTRACTULUI DE COMODAT

Potrivit art. 2155 C. civ., principala obligaţie a

comodatarului este de a restitui, la scadență, în natură,
lucrul împrumutat, la cererea comodantului dacă nu a fost
stabilit un termen precum și după ce s-a folosit de bun
conform convenției. Excepție art. 2156 C. civ.

Obligaţia de a suporta comodatarul este ţinut să păzească şi

Obligațiile
cheltuielile necesare folosinței să conserve bunul împrumutat cu
comodatarului
bunului (art. 2151), cheltuieli prudența şi diligența unui bun
care sunt un accesoriu al proprietar (2148 alin.1)
folosinței.
Obligaţia de a folosi bunul împrumutat decât în
conformitate cu destinaţia acestuia, determinată prin
contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate
permite unui terț să îl folosească, decât cu aprobarea
prealabilă a comodantului (art. 2149)
 Contractul de comodat creează obligaţii numai în sarcina comodatarului,
În mod excepţional, potrivit prevederilor art. 1574‑1575 C. civ., împrumutătorul
poate avea şi el obligaţii faţă de împrumutat, obligaţii extracontractuale, şi anume:

Obligaţiile împrumutătorului
(comodantului)

obligaţia de a restitui comodatarului obligaţia de a-l despăgubi pe comodatar

cheltuielile extraordinare, necesare şi
urgente făcute de acesta pe parcursul
executării contractului, pentru conservarea
bunului (art. 2151 alin. 2 C. civ.);
pentru prejudiciile pe care acesta le-a suferit
din cauza viciilor ascunse ale lucrului
împrumutat, vicii pe care comodantul le-a
cunoscut, însă nu l-a informat despre
acestea pe comodatar (art. 2152 C. civ.).
 RISCUL PIEIRII BUNULUI

Comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din
folosința în scopul căreia bunul a fost împrumutat.
Excepție:

Dacă comodatarul folosește bunul cu altă
destinație decât aceea pentru care i-a fost
împrumutat sau dacă prelungește folosința după
scadența restituirii, comodatarul răspunde de
pieirea sau deteriorarea bunului, chiar dacă
aceasta se datorează unei forțe majore, afară de
cazul când dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar
fi deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore.
Comodatarul răspunde pentru pieirea bunului
împrumutat când aceasta este cauzată de forța
majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri
întrebuințând un bun propriu sau când, neputând
salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a
preferat pe al său.
Dacă mai multe persoane au împrumutat împreună
același bun, ele răspund solidar față de comodant.
 ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE COMODAT

 prin executarea contractului;

 prin rezilierea contractului, în caz de nerespectare a
obligaţiilor comodatarului. Dacă părţile au stipulat un pact
comisoriu expres, rezilierea va interveni de drept.
 prin moartea comodatarului, deoarece a fost încheiat
intuitu personae, moştenitorii fiind obligaţi să restituie
imediat bunul, indiferent de termenul prevăzut în contract
 CONTRACT DE
ÎMPRUMUT DE CONSUMAȚIE
Art. 2158 – 2166 C. civ.

Împrumutul de consumație este contractul prin care

împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau
alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura
lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită
perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de
bunuri de aceeași natură şi calitate. (art. 2158 C. civ.).
 CARACTERELE JURIDICE

a. Împrumutul de consumație este un contract real.

b. Împrumutul propriu-zis este un contract unilateral, caracter care se
menţine şi în cazul în care împrumutul este cu dobândă, deoarece cel care
se obligă este tot debitorul obligației de restituire a bunului împrumutat.
c. Contractul de împrumut de consumație poate fi atât cu titlu gratuit, cât şi
cu titlu oneros, întrucât împrumutătorul poate să obțină un
contraechivalent (dobânda), în schimbul acordării împrumutului (art. 1587
C. civ.). Caracterul oneros trebuie să rezulte neîndoielnic din contract.
d. Contractul de împrumut de consumație este translativ de proprietate (art.
1577 C. civ.). În consecinţă, împrumutatul devine proprietarul bunurilor
fungibile şi consumptibile împrumutate şi va suporta riscul pieirii acestora
în caz de forță majoră sau caz fortuit.
 CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE
ÎMPRUMUT DE CONSUMAŢIE

A. Capacitatea părţilor - întrucât împrumutul de consumaţie este un contract

translativ de proprietate, împrumutătorul trebuie să fie proprietarul bunului pe
care îl împrumută şi să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie.
Împrumutatul trebuie să aibă şi el capacitatea de a dispune, respectiv capacitate
de exerciţiu deplină, deoarece la scadenţă el trebuie să restituie bunuri
asemănătoare celor pe care le-a împrumutat de la cealaltă parte.
B. Consimţământul părţilor trebuie să fie valabil exprimat, să nu fie viciat prin
eroare, dol sau violenţă, în caz contrar, contractul fiind lovit de nulitate relativă.
C. Obiectul contractului îl constituie bunuri mobile fungibile şi consumptibile.
D. Cauza împrumutului de consumaţie trebuie să existe, să fie licită şi morală.
 EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎMPRUMUT DE CONSUMAŢIE
Principala obligaţie care
revine împrumutatului
este aceea de restituire a
bunului împrumutat.
Obligaţiile
împrumutatului
în cazul în care împrumutatul se află în
imposibilitate de a-şi executa obligaţia de
restituire în natură, el va face plata în bani, în
raport cu valoarea bunurilor din momentul în
care obligaţia sa a devenit, iar dacă nu s-a
stipulat un termen, plata prin echivalent se
face în raport cu valoarea bunurilor din
momentul încheierii contractului.
În lipsa unei stipulaţii contrare,
împrumutatul este ţinut să restituie
aceeaşi cantitate şi calitate de bunuri pe
care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau
scăderea preţului acestora. (art. 2164
ali.1)
În cazul în care împrumutul poartă
asupra unei sume de bani, împrumutatul
nu este ţinut să înapoieze decât suma
nominală primită, oricare ar fi variaţia
valorii acesteia, dacă părţile nu au
convenit altfel. (art. 2164 alin. 2)
 CONTRACTUL DE MANDAT
Art. 2009 – 2071 C. civ.

”Mandatul este contractul prin care o parte,

numită mandatar, se obligă să încheie unul
sau mai multe acte juridice pe seama
celeilalte părți, numită mandant”
Art. 2009 C. civ.
 CARACTERELE JURIDICE

a. Mandatul este un contract consensual. Potrivit art. 1533 alin. 1 C.

civ., mandatul poate fi şi tacit.
b. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece el se bazează
esențialmente pe încrederea pe care mandantul o are în mandatar.
c. Contractul de mandat este, în principiu, cu titlu gratuit.
Gratuitatea este însă doar de natura contractului, nu şi de esenţa
acestuia, astfel încât părţile pot deroga de la această regulă,
stipulând în favoarea mandatarului o remuneraţie, caz în care
mandatul devine cu titlu oneros.
d. Contractul de mandat este, de regulă, unilateral. Dacă, însă, în
favoarea mandatarului s-a stipulat o retribuţie, mandatul devine
sinalagmatic (bilateral).
 CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE MANDAT

Capacitatea părţilor
Mandatarul trebuie să aibă capacitate de a încheia actul pentru
care reprezentarea a fost dată, care poate fi de conservare,
administrare sau de dispoziţie.
Mandantul trebuie să fie el însuşi capabil să încheie personal
actul pentru care l-a împuternicit pe mandatar, întrucât
respectivul act juridic îi va profita şi va suporta toate consecinţele
juridice ale acestuia. Aşadar, capacitatea mandantului se va
aprecia în raport de natura actului juridic care face obiectul
contractului. Dacă, mandatul este cu titlu oneros, mandantul
trebuie să aibă, în toate situaţiile, capacitate deplină de exerciţiu.
Consimţământul părţilor
Trebuie să fie liber exprimat, neafectat de vreun viciu, în caz
contrar contractul fiind lovit de nulitate relativă.
 Obiectul contractului de mandat
îl reprezintă încheierea de acte juridice. Obiectul trebuie
să fie determinat sau cel puţin determinabil, să fie licit,
moral şi posibil.
- Există o serie de actele juridice strict personale care nu
pot fi făcute prin mandatar (de exemplu, testamentul,
căsătoria sau divorţul).
În raport de întinderea obiectului, mandatul poate fi:
general special
(mandatarul a fost împuternicit (mandatarul a primit însărcinarea
să încheie orice acte juridice de a încheia un act juridic
pe seama şi în numele determinat sau mai multe acte
mandantului); juridice precis determinate)
 Cauza contractului de mandat
trebuie să fie posibilă, licită şi morală.
Forma contractului de mandat
Mandatul poate fi dat în formă scrisă sau verbală, putând fi şi tacit. În
cazul în care actul juridic care urmează să fie încheiat de către mandatar
trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem, şi procura trebuie
dată în această formă (regula simetriei de formă).
Dovada contractului de mandat
În principiu, indiferent de valoarea şi de obiectul său, dovada
mandatului se face prin însăşi executarea sa. În ceea ce îi priveşte pe
terţi (alţii decât cei care au contractat cu mandatarul), ei pot face dovada
mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori şi prezumţii),
întrucât pentru ei contractul este un fapt juridic.
 EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT
Obligaţia de a-l dezdăuna pe mandatar
pentru toate cheltuielile făcute cu
îndeplinirea mandatului.
Să repare toate pierderile suferite de mandatar
dacă nu se datorează culpei acestuia, chiar
dacă mandatul nu a fost finalizat.
Obligaţiile
mandantului
Obligaţia de plată a retribuției, atunci
când mandatul este cu titlu oneros.
Exceptând situaţia în care mandatarul este
culpabil, mandantul nu poate refuza plata
onorariului pe motiv că mandatul nu a
fost îndeplinit.
Obligaţia de a îndeplini mandatul primit.
Principala obligaţie a mandatarului este de a
executa mandatul (obligaţie de a face) în
limitele şi cu respectarea împuternicirii pe
care a primit-o de la mandant. (art. 2017)
Obligaţiile Obligaţia de a da socoteală
mandantului despre îndeplinirea
mandatarului mandatului. (art. 2109)
Obligaţia de a răspunde pentru persoana
substituită în executarea mandatului.
- mandatarul nu va fi ţinut să răspundă
dacă prin clauză expresă, părţile au stabilit
posibilitatea substituirii, cu excepția situației
în care persoana substituită era incapabilă sau
insolvabilă în mod notoriu.
 ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT

moartea uneia dintre executarea

părţi, precum şi obligației pentru
punerea sub interdicţie care a fost încheiat,
revocarea
mandatului de
clauza
către mandant cauze cauze
specială a
specifice generale părţilor
renunţarea
mandatarului la
mandat
insolvabilitatea sau ajungerea
falimentul la termen
mandatarului sau etc.
mandantului.