Reprezentările sfintei Parascheva în

icoanele bănățene pe sticlă din colecția

Muzeului Satului Bănățean Timișoara
Andrei Milin
• Cele dintâi informații despre pictura românească din Banat le găsim în secolul al XVIII-lea, după retragerea otomană, când

au apărut școli de zugravi români pentru pictarea noilor biserici ce se ridicau în locul celor distruse de ocupația străină.

Școlile au fost înființate și susținute de vechile mănăstiri ortodoxe, ba chiar și de particulari. Aflăm, astfel, despre vestita

școală de pictură religioasă a lui Vasile Diaconovici Loga, bunicul marelui pedagog bănățean de mai târziu. Această școală

funcționa în comuna Srediștea de lângă Vârșeț, deja la 1736 și a dat pictori renumiți, ca pe Raicu din Vârșeț, pe Petruți din

Timișoara si pe George, fiul lui Vasile Diaconovici Loga. Ei au fondat la rândul lor alte școli. Cu ei începe șirul de artiști

bănățeni care au format școala naivă a picturii românesti din această regiune. Cea mai mare parte a lor erau iconari,

zugrăvind pe sticlă sau pe lemn diverse imagini de sfinți, pe care le vindeau apoi la târguri, mulți dintre ei desăvârșindu-și,

astfel, stilul de pictură. Numeroase biserici din vremea aceea, în care se păstrează si astăzi atâtea creații de o reală valoare

artistică, sunt martore ale stilului zugravilor din acea perioadă. Deși tehnica lor de tratare a subiectului trădează lipsa

studiilor temeinice și a cunoștințelor academice din domeniu, se remarcă, totuși, în lucrările lor o preocupare evidentă pentru

redarea particularităților anatomice și a perspectivei.

 • În realizarea icoanelor artiștii au utilizat bucăți dreptunghiulare de sticlă, pictate pe spate. Icoanele cele mai

vechi erau pictate pe sticlă de „glăjărie”, realizată manual, cu o suprafață imperfectă și destul de poroasă, cu

grosimea de un milimetru.

• Cele mai noi icoane au o fost pictate pe o sticlă mai groasă, de factură industrială, de aproximativ 2 milimetri.

Culorile aplicate pe dosul sticlei au fost obținute prin tehnici tradiționale, din pigmenți minerali și fixate cu ajutorul

gălbenușului de ou. Icoanele vechi erau pictate în tempera, doar cele din secolele XIX și XX fiind pictate în ulei.

• Ramele în care erau fixate icoanele au fost executate din esență de brad, încheiate la colțuri. Aceastea erau

fixate în partea din spate cu ajutorul unor fîșii subțiri din lemn de tei sau din lemn de fag. Aceste fâșii erau fixate

prin două șipci așezate transversal și fixate în ramă. Ramele au fost vopsite în culoare neagră sau, mai rar, în

nuanțe închise de maro.

• Personajele poartă în marea majoritate veșminte cu o ornamentație bogată,
realizată din puncte, cruci și steluțe, păstrând tradiția picturii. Există chiar
o preocupare vădită de redare fidelă a tuturor ornatelor de veșmânt tipice
bisericii ortodoxe. Astfel Sf. Paraschiva este reprezentată frecvent purtând
maforionul. În foarte puține cazuri Sf. Paraschiva apare în veșminte
monahale, mai sobre, cu șiruri de mătănii și potcapuri călugărești, trădând
în aceste cazuri o influenþă a picturii monahale sud-balcanice, de tradiție
athonită. Vestimentația a fost ilustrată de iconarii bănățeni cu ajutorul
culorilor verde, roșu, maro, iar decorația de linii și steluțe a fost colorată în
alb sau chiar în galben. Foarte rar, și doar în cazul veșmintelor monahale,
s-a folosit negrul sau un cafeniu închis. Cutele draperiei au fost rezolvate
linear, manieră impusă și de posibilitățile tehnice limitate oferite de pictura
pe sticlă. Personajele apar fixate în partea inferioară într-un mic registru
casetat pe verticală, decorat cu puncte și linii rezolvate uneori identic cu
decorația întâlnită la veșminte.
 •Sfânta Cuvioasă Parascheva este una dintre cele mai populare sfinte ortodoxe în

sud – estul Europei și printre credincioșii ortodocși din Banat. Trăind în secolul al IX

– lea și fiind descoperită și cinstită de creștinii ortodocși, care i-au și păstrat moaștele,

din Imperiul Roman de Răsărit (secolul al XII-le, apoi secolul al XVI-lea), apoi din

statul medieval bulgar (secolul al XIII –lea – secolul al XIV-lea), din regatul medieval

sârb (secolul al XIV –lea – secolul al XVI- lea) și de cei din Moldova, începând cu

secolul al XVII-lea, Sfânta Cuvioasă Parascheva continuă să-și păstreze cultul în

regiunile amintite, dar și în întreaga lume ortodoxă.

 •În icoane Sfânta este reprezentată tânără, în port
călugăresc al Sfintelor Cuvioase, cu o cruce în
mână, iar în unele reprezentări poartă și filacter. În
Erminia picturii bizantine, atribuită lui Dionisie
din Furna, nu apar indicații referitoare la
reprezentarea ei, fiind doar amintită printre
Sfintele Prea – Cuvioase Mucenițe, care sunt
reprezentate în icoane.
 Icoana Sfânta Paraschiva și
Sfântul Ioan Botezătorul
•Această icoană a fost achiziționată de Muzeul
Banatului din Timișoara din localitate Ghilad, din județul
Timiș și a fost datată la mijlocul secolului al XIX- lea. A fost
pictată pe sticlă de glăjărie, pe verso. Are dimensiunile de 60,5
cm x 44,5 cm.
•Icoana este fixată într-o ramă de lemn de brad, de
culorare neagră și protejată în partea din spate cu fășii subțiri
din lemn de tei.
•În partea stângă a icoanei e redată Sf. Paraschiva ce ține
în mâna dreaptă ramura de măslin și crucea, iar în stânga
mătăniile. Îmbrăcată cu mantie cafenie cu decor din puncte
albe și galbene, acoperit cu maphorion de culoare roșu -
portocaliu.
 Icoana Sfânta Paraschiva și Sfântul Ioan Botezătorul

• Această icoană a fost achiziționată de

Muzeul Banatului din Timișoara din
localitate Naidăș, din județul Caraș
Severin și a fost datată la mijlocul
secolului al XIX- lea. A fost pictată pe
sticlă de glăjărie, pe verso. Are
dimensiunile de 61 cm × 47 cm.
• În stânga apare Sf. Paraschiva, în mâna
dreaptă poartă crucea și ramura de
măslin, iar în mâna stângă Biblia. Este
îmbrăcată cu maphorion și odăjdii
călugărești.
 Cuvioasa Paraschiva
• Icoana a fost achiziționată din zona Ineului,
din județul Arad și a fost datată la mijlocul
secolului al XIX- lea. Provine din Serbia,
regiunile Srem sau Barania. A fost pictată pe
sticlă de glăjărie, pe verso. Are dimensiunile
de 60 cm × 44 cm.
• Sfânta îmbrăcată în maphorion și felon de
culoare maro, decorate cu steluțe și rozete
albe, veșmânt albastru cu dungi albe, stihor
verde și alb, cu o cruce neagră. În mâna stângă
ține ramura de măslin, iar în dreapta o cruce.
Figura sfintei e bine conturată și are proporții
anatomice corecte la mâini și la figură. În
jurul capului are un nimb cu bronz-auriu.
 Sfânta Paraschiva și Sfântul
Mihail

• Această icoană a fost confiscată la vama din

localitatea Moravița și donată Muzeului
Banatului Timișoara, fiind datată la mijlocul
secolului al XIX- lea. A fost pictată pe sticlă de
glăjărie, pe verso. Are dimensiunile de 61 cm ×
45 cm.
• Sf. Paraschiva este redată în stânga tabloului
având în mâna dreaptă o cruce galbenă și o
ramură de măslin, iar mâna stângă o ține pe
mătănii. Îmbrăcată cu maphorion cafeniu,
straie călugărești. La gât mantia ce-i acoperă
umerii până jos la poale, este prinsă cu o
agrafă rotundă. În față de sub această agrafă
apare un patrafir de culoare deschisă decorat
cu cruci de culoare neagră
 Cuvioasa Paraschiva
• Icoana a fost achiziționată din Ghilad, județul
Timiș și a fost datată la mijlocul secolului al XIX-
lea. A fost pictată pe sticlă de glăjărie, pe verso.
Are dimensiunile de 60,5 cm × 44 cm.
• Sf. Paraschiva apare central, prezentată în
picioare, ținând în mâna stângă crucea și
ramura de măslin, iar în dreapta mătăniile.
Figura este bine conturată, cu tușe puternice. Pe
cap poartă potcap călugăresc maroniu, un văl
roșu-cărămiziu cu dungi albe. În jurul capului
are nimb oval de bronz auriu. Pe umeri poartă
mantie maronie deschis, odăjdii verzi, patrafir
deschis la culoare, cu cruci negre. În jurul
gâtului apare o broderie ce pare de factură
populară.
Cuvioasa Paraschiva
• Icoana a fost achiziționată din Naidăș,
județul Caraș Severin și a fost datată la
mijlocul secolului al XIX- lea. A fost
pictată pe sticlă de glăjărie, pe verso. Are
dimensiunile de 73 cm × 56,5 cm.
• Cuvioasa Paraschiva este prezentată
central, mare, cu figura bine creionată.
Poartă un maphorion roșu-cărămiziu cu
dungi albe și galbene, odăjdii negre,
patrafir galben, mantie maro deschis. În
mâna dreaptă ține ramura de măslin și
crucea, iar în stânga cartea! În colțurile
superioare apar reprezentări mici cu Isus și
Maria.
Icoanele prezentată în acest articol păstrează elementele de recunoaștere ale personajelor, dar le interpretează într-o cheie proprie, de la
materiale din care este realizată icoana, trecând prin semnele de marcă și tehnica specifică maeștrilor iconari.
Sfânta Parascheva veghează din icoane asupra credincioșilor care o înțeleg și o cunosc. Nu este o sfântă din antichitatea romană, din
primele veacuri ale creștinismului ci este una de-a lor, Sfânta Vineri, care îi înțelege și îi ajută pe cei ce nu se lasă amăgiți de decorul în care
este prezentată și de costumul ei elaborat.

Bibliografie
Cosma, Aurel, Pictura românească din Banat dela origine până azi, Timișoara, 1940,
Evdokimov, Paul, Arta icoanei, o teologie a frumusetii, București, 1993
Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an – dicționar, București, 1997
Ghinoiu, Ion, Comoara satelor – calendar popular, București, 2005
Ghinoiu, Ion (coordonator general), Sărbători și obiceiuri, volumul II, Banat, Crișana, Maramureș, București, 2002
Pârvulescu, Dorina Sabina, Pictura bisericilor ortodoxe din Banat între secolul al XVII-lea și deceniul trei al secolului al XIX-lea, Timișoara,
2003
Săcară, Nicolae, Icoane pe sticlă din Banat, Timișoara, 2005
Săndulescu – Verna, C. (ediție îngrijită de), Erminia picturii bizantine, Oradea, 1979
Uspensky, Leonid, Lossky, Vladimir, Călăuziri in lumea icoanei, București, 2003
Uspensky, Leonid, Teologia icoanei, Cluj – Napoca, 2012
Vârtaciu, Rodica, Centre de pictură românească din Banat, Timișoara, 1997