UNIVERSITATEA „BABES BOLYAI” CLUJ NAPOCA

DEPARTAMENTUL DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

z
ORIENTAREA ȘCOLARĂ ȘI PROFESIONALĂ A
PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

f .uni v.dr.
con I E R
M A
Roxana
 Cariera – construct developmental, abordări,
z
Una din caracteristicile vârstei adulte este
teorii
implicarea în muncă şi astfel începând de la
vârste mici şi mai apoi la vârsta adultă se fac 
Munca este, de altfel, cea mai importantă
pregătiri pentru a înţelege şi accepta această
formă de activitate umană, de muncă fiind
realitate şi acest lucru este legat de carieră şi de
legate mecanismele care au generat
împlinirea trăită în contextul formării şi
dezvoltarea societăţii omeneşti de când
dezvoltării acesteia. Astfel că tinerii şi mai apoi
aceasta a apărut şi până azi. Ca activitate
adulţii sunt puşi în diferite contexte şi trebuie să
umană munca sintetizează în ea
ia diferite hotărâri legate de strategii de angajare,
manifestările omului ca structură bio –
de dezvoltarea a carierei sau chiar de
psiho- socială în care sunt implicate toate
reconversie profesională. În ceea ce priveşte
componentele psihismului uman, deci
viitorul nostru, în general, şi cel legat de
ansamblul fenomenelor, proceselor,
meserie, carieră, în particular, se pleacă de la
mecanismelor, stărilor şi trăirilor psihice
asumpţia că învăţarea, împărtăşirea informaţiilor
Psihologia carierei se poate constitui într-
şi adoptarea de strategii duce la eficienţă si
o ramură a psihologiei muncii şi are ca
optimizare a muncii doar dacă omul este susţinut
obiect studiul elementelor psihologice ale
de factori motivatori.
construirii şi evoluţiei carierelor
profesionale
 z
Orientarea carierei
Orientarea carierei: - presupune o mai mare directivitate decât consilierea,
ea înseamna îndrumare, directionare spre ceva legat de carieră, de accesarea sau
dezvoltarea ei.
Alegerea şi orientarea carierei sunt indisolubil legate de nivelul nostru de
aspiraţie. După Cosmovici aspiraţia este "o dorinţă care vizează un model a cărei
realizare constituie un progres, o dezvoltare într-o anumită direcţie" (Cosmovici,
1996, pag. 214). Nivelul de aspiraţie indică "scopurile pe care subiectul îşi
propune să le atingă într-o activitate sau sferă de activităţi în care este angajat
profesional, social, intelectual" (Golu, 2002, pag. 580).
Comportamentul nostru motivat este legat de nivelul de aspiraţie, de cel de
expectaţie şi de cel de realizare. Între cele trei niveluri există un raport cu un
caracter dinamic, variabil, atât în plan individual (diferite sarcini) cât şi în plan
interindividual (una şi aceeaşi sarcină). Fiecare individ îşi dozează eforturile în
funcţie de nivelul de aspiraţie, care conduce la satisfacţie sau insatisfacţie, în
funcţie de reuşită sau nereuşită, nivel ce diferă de la individ la individ.
 Orientarea carierei
z
- abordări
Orientarea carierei poate avea trei direcţii de
abordare:

1. Orientarea şcolară privind opţiunile şcolare si

sprijinirea elevilor pentru alegerea unei forme
adecvate de învăţământ, sau specializări care să-i
aducă mai aproape cu fiecare pas de cariera lor
2. Orientarea profesională privind opţiunile şi
plasarea în rolurile ocupaţionale şi locurile de
muncă
3. Orientarea/consilierea individuală.
Orientarea carierei este un proces ce
poate fi efectuat nu numai în cazul
alegerii carierei ci şi în cazul dezvoltării
acesteia însă atunci este în strânsă
legătură cu schimbarea şi evoluţia
profesiei. Este vorba în acest caz de o
strategie de dezvoltare a carierei sau de
una de schimbare a acesteia, de un plan
de reconversie profesională.
 Orientarea în carieră - repere
z

Orientarea în carieră are ca repere construirea acelor programe care:

- să sprijine autocunoaşterea
- să ofere date despre înţelegerea mecanismelor de funcţionare ale societăţii
- să aducă noţiuni noi despre relaţia muncă timp liber
- să sondeze nivelul responsabilităţii sociale şi la nevoie să optimizeze acest
aspect
- să aducă în atenţie acei factori care contribuie activ la conturarea unei
cariere
- să înveţe participanţii despre luarea unei decizii, despre fixarea obiectivelor,
despre construirea unei strategii de atingere a acestora.
 z
Pentru a putea realiza o consiliere profesională se pleacă de la a cunoaşte profesiile sau cât
mai multe dintre acestea. Pentru o mai bună cunoaştere a acestora psihologul trebuie să ţină
seama de:
1. cunoaşterea importanţei socio-economice a profesiunii studiate: dacă a apărut mai recent
sau nu, dacă mai este utilă şi cât de utilă este, gradul de răspândire pe piaţa muncii, legătura
cu alte tipuri de profesiuni, modalităţi de acces în profesie şi de asemenea de promovare,
specializăţile existente în cadrul ei.
2. cunoaşterea tuturor sau a cât mai multor operaţii necesare pentru exercitarea profesiei

3. condiţiile de muncă – dacă se lucrează singur sau în echipă, dacă se lucrează în ture sau nu,
în ce fel de organizaţii se poate desfăşura munca, condiţii referitoare la spaţiul de muncă,
4. condiţii economice – legate de retribuţie, de asigurări, de angajare şi pensionare

5. condiţii de pregătire profesională – cultura generală şi de specialitate necesară, ce tip de

specializări se pot face.