IMPLANTAŢIA

1
• Implantaţia reprezintă un pas important în apariţia unei sarcini şi este o problemă
majoră în conduita faţă de infertilitate.
• Cunoştinţele noastre faţă de ceea ce se întâmplă în prima săptămână de viaţă
umană in vivo sunt limitate la doar câteva observaţii.
• Ovulaţia şi fertilizarea au loc în trompă în ziua 14 a unui ciclu ideal.
• În zilele următoare, zigotul pluteşte de-a lungul curentului, suferind diviziuni
mitotice, pentru a intra în cavitatea uterină în stadiul de morulă cam în ziua 18.
• În ziua a19-a se formează un blastocist, care se desprinde de zona pellucida şi în
ziua 20 începe să se implanteze în endometru. În acelaşi timp, endometrul, sub
controlul hormonilor steroizi, se diferenţiază şi capătă capacitatea de receptivitate.
• Începutul implantării la mamifere poate fi considerat ca o sincronizare cu succes
a două procese separate: dezvoltarea embrionului şi diferenţierea endometrului.
Concomitenţa acestor funcţii este importantă, în felul acesta stabilindu-se o
perioadă în care se poate iniţia implantarea, numită fereastră de implantare sau de
nidaţie.

2
3
Morfologia de suprafaţă a
endometrului uman

 Epiteliul endometrial este format din două tipuri de celule

care sunt uşor de recunoscut la scanning electron
microscopy: celule secretorii şi celule ciliate .
 Morfologia celulelor ciliate nu se modifică prea mult de-a
lungul ciclului. În schimb, celulele secretorii sunt dotate cu
microvili care suferă modificări dependente de contextul
hormonal.
 Imaginile obţinute la diferite intervale de timp faţă de
momentul ovulaţiei pot aprecia gradul de receptivitate al
endometrului pentru implantare.
4
Imagine a epiteliului endometrial la 4 zile de la vârful de LH într-un ciclu
natural. Celulele secretorii sunt uşor în relief, acoperite de vili denşi. Se
remarcă şi celule ciliate.

5
Imagine de microscopie electronică de baleiaj a epiteliului endometrial în
ziua a 7-a de la vârful de LH într-un ciclu natural. Cele mai multe celule
secretorii au pinopode bine dezvoltate, care pot să treacă de lungimea
celulelor ciliate.

6
 Implantaţia oului fertilizat are
loc în zilele 7 – 10 după
concepţie.
 Stratul de celule care formează
suprafaţa blastocistului se
transformă în membrană
corionică, şi din ea ia naştere şi
cito-trofoblastul.
 Celulele trofoblastice sunt deja
vizibile şi funcţionale în timpul
procesului invaziv de implantare.
 Sinciţiotrofoblastul este format
din celule agregate multinucleate
de citotrofoblast şi este format
continuu din acesta. Aceste
celule, dotate cu vili, sunt
caracteristice şi elemente unicat
ale placentei umane.

7
8
9
Nidaţia
 Între timp, endometrul, sub influenţa estrogenilor şi a
progesteronului, a suferit modificări semnificative în vederea
implantării.
 Celulele stromale capătă dimensiuni crescute şi o coloraţie
mai palidă, sunt înconjurate de un lichid edematos; celulele
glandulare sunt pline cu glicogen.
 Aceste endometru, denumit deciduă pentru că se detaşează
la sfârşitul sarcinii, este structurat pe trei niveluri: un strat de
suprafaţă compact cu glande puţine, un strat mijlociu
spongios cu multe glande şi vase şi un strat bazal.
 Blastocistul invadează şi se dezvoltă în stratul spongios.

10
11
12
13
Wang et al. Nature Reviews Genetics 7, 185–199 (March 2006) | doi:10.1038/nrg1808

14
Implantaţia

15
Placentaţia
 Sinusurile venoase din endometru sunt invadate foarte precoce de către
celulele trofoblastului. Lacunele înconjurate de celulele sinciţiale şi
umplute cu sânge venos matern apar în câteva zile.
 Vilii pot fi recunoscuţi pentru prima oară în ziua a 12-a de dezvoltare ,
atunci când stratul solid al trofoblastului invadant este penetrat de către
un miez menzenchimal pentru a forma vilii secundari.
 Arteriolele spirale materne sunt erodate în zilele 14 – 15 iar sângele
matern arterial se varsă în spaţiul intervilos care se dezvoltă. Vasele
fetale se formează in situ în interiorul spaţiilor mezenchimale, iar vilii
care rezultă se numesc vili terţiari.
 Cam în a 17-a zi după concepţie, atât vasele de sânge materne cât şi cele
fetale sunt funcţionale, şi se stabileşte circulaţia adevărată.

16
17
Decidua
 Decidua care acoperă blastocistul la 2 – 3 zile după
implantaţie se numeşte decidua capsularis.
 Decidua care tapetează restul cavităţii uterine se numeşte
decidua parietalis.
 În momentul în care embrionul în creştere ocupă în sfârşit
toată cavitatea uterină pe la sfârşitul lunii a treia sau în luna
a patra de sarcină, decidua capsularis se uneşte cu decidua
parietalis opusă şi obliterează cavitatea endometrială.
 Vilii sunt răspândiţi pe întreaga membrană corială, dând
oului un aspect păros.

18
Corionul
 Vilii care sunt în contact cu decidua
basalis proliferează şi formează chorion
frondosum, care reprezintă componenta
fetală a placentei, în timp ce vilii care
aparţin de decidua capsularis se opresc
din creştere;
 Ultimii suferă o degenerescenţă
aproape completă până la sfârşitul lunii
a patra de sarcină şi astfel rezultă
chorion laeve.

19
Cavitatea amniotică
 Embrionul în dezvoltare este astfel orientat încât
zona lui ectodermală sau suprafaţa dorsală este în
contact cu decidua basalis, şi pe suprafaţa lui se află
locul în care apare pentru prima dată cavitatea
amniotică.
 Cavitatea amniotică se formează probabil printr-o
disjuncţie în corion la nivelul dintre ectodermul care
se dezvoltă şi creasta neurală.
 Ea se umple cu lichid şi creşte rapid astfel încât
înconjoară întregul embrion, ocupând spaţiul dintre
el şi corion pe la sfârşitul lunii a treia.
20
Cordonul ombilical
 Pe partea ventrală a embrionului se găsesc sacul
yolk (sacul vitelin) şi sacul alantoidian, fiecare
conectat prin vase şi canalicule cu viitorul pol
caudal al embrionului.
 Vasele care ajung la sacul alantoidian devin vasele
cordonului ombilical şi se unesc cu vase noi formate
în mezenchimul suprafeţei interne a corionului
pentru a forma partea fetală a vaselor către placentă.
 Vasele sunt acoperite de gelatina lui Warthon şi de
amnion.

21
22
Sacul vitelin
 Sacul vitelin nu se dezvoltă niciodată complet; după
ce produce endoderm pentru formarea intestinului
primitiv şi celulele primordiale germinale care
migrează către pliurile mezonefrice (crestele
genitale) care se vor transforma în gonade, el se
atrofiază relativ repede.
 În mod ocazional el poate fi găsit ca o vezică de
dimensiuni mici pe faţa fetală a placentei în
apropierea inserţiei cordonului.
23
Placenta

 Vascularizaţia fetală şi maternă a placentei este completă

prin zilele 17 - 20, iar celule roşii fetale nucleate pot fi găsite
în vasele fetale după ziua 21 de la concepţie.
 Placenta continuă să crească în grosime şi circumferinţă
până pe la sfârşitul lunii a patra.
 Creşterea placentei în grosime este rezultatul creşterii în
lungime şi grosime a vililor din corionul frondosum, cu
lărgirea corespunzătoare a spaţiului invervilos.
 După luna a patra nu mai apare o creştere la fel de mare în
grosime, dar creşterea în circumferinţă continuă pe tot
parcursul sarcinii.

24