SCRISULȘI

LITERATURA ÎN
ORIENTUL ANTIC

A elaborat: Țurcan Ana

 Mesopotamia
 Scrisul
Mesopotamia a fost dintre popoarele antice unde a apărut 
scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de 
pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau fiinte. La
sfârșitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat și
abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe
bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în
mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții
 și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe 
tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele
caracteristice ale scrierii cuneiforme.

 Scrierea cuneiformă consistă din adâncituri în formă de

cuie, săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă
 Egipt
 Scrisul
Scrierea era necesară monarhiei egiptene pentru a înregistra acțiunile 
faraonului și astfel să-și consolideze puterea. Apariția scrierii a fost o
consecință a atenției deosebite pe care o manifestau ,,preoții,,egipteni
ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate
nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de
mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi înso țeau pe
morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului
funerar.
Scrierea egipteană reprezenta prin desene deosebit de semnificative
obiecte pe care le desemnau cuvintele. Ea nota fie o idee,fie o silabă.
Termenul ,,scriere hieroglifică,, provine din greacă: hieros-sfânt și
glipho-a grava,a sculpta.
Se scria pe papirus(plntă ce crește în delta Nilului, Africa Cetrală și
Malta), cu calamusul-un fel de bețișor de trestie ascuțit la vârf. Scribii
aveau după ureche câteva de astfel de instrumente, iar în fața o paletă
cu două mici călimări cu cerneală neagră și roșie.
 Literatura Egiptului Antic
 Scrierea a apărut pentru prima dată în asociere cu regalitatea. Aceasta a fost în
primul rând o ocupație a scribilor, care au lucrat în afara institu ției Per Ankh
sau Casa vieții. Acestea din urmă,Casa Cartii,cuprinse birouri, biblioteci,
laboratoare si observatoare.Unele dintre cele mai cunoscute piese ale literaturii
antice egiptene, cum ar fi textele de pe piramide și sarcofage, au fost scrise în
l.egipteana clasică, care a continuat să fie limba de scriere până în aproximativ
1300 î.en. Mai târziu, l.egipteana a fost vorbită din Regatul Nou și era
reprezentată în documentele administrative Ramesside, prin poezii de
dragoste și povești, precum și în textele demotice și copte. În această perioadă,
tradiția de scriere a evoluat în autobiografia persoanelor decedate prin textele
scrise în morminte.
 Povestea lui Sinuhe, scrisă în Regatul Mijlociu , ar putea fi o operă a literaturii
clasice egiptene.
 Papirusul lui Westcar cuprinde un set de poveștile spuse lui Khufu de către fiii
săi cu privire la minunile realizate de preo ți.
 Papirusul lui Ipuwer , un poem de lamentări ce descriu dezastrele naturale și
revolte sociale.
 India
 Literatura
India Antică se remarcă prin imnurile sacre cuprinse în Vede. Odată cu literatura vedică
se constituie şi literatura epică – poemele Mahabharata şi Ramayana, fiecare conţinînd
cîteva zeci de mii de versuri.
 Mahābhārata este una dintre cele mai importante două epopei ale Indiei antice, scrisă

înlimba sanscrită. Epopeea face parte din itihāsa (istorie) şi este elementul
fundamental al mitologiei hinduse.
 Fiind textul major al hinduismului, Mahābhārata se bucură de o importanţă imensă

atribuită pe subcontinentul indian. Discută patru scopuri principale ale oamenilor

(artha – intenţie, kāma – satisfacţie, dharma – obligaţie şi moksha – eliberare) şi
încearcă să explice o relaţiune între individ și societate .Având peste 100.000 de
versuri, pasaje lungi de proză şi un total de aproape 1,8 de milioane de cuvinte,
Mahābhārata este unul dintre cele mai lungi poeme epice ale lumii. Iliada şi Odiseea
sunt de zece ori mai scurte,Divina Comedie a lui Dante – de cinci ori, iar Ramayana –
de patru ori. Incluzând Harivaṃśa, Mahābhārata are peste 200.000 de versuri.
 Scrisul

În India, arienii foloseau un alfabet constituit din 51 de caractere, exprimând

vocale,diftongi,semivocale. Din această scriere s-a format scrierea sanscrită.
Alfabetul silabic sanscript
 China
În China, cercetătorii au descoperit inscrip ții făcute pe carapace
de broaște țestoase . Obiectele au fost datate la anul circa 6600-
6200 î.Hr. Ca și în Egipt, în China s-a folosit la scriere penelul și
cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei din mătase) sau
uneori pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de
broască țestoasă).
Primele inscripții cu scriere chineză datează din  1500 î.Hr. și
prezintă un sistem de ideograme diferit ca grafie de cele din
Mesopotamia sau cele din Egipt. În primele stadii ale scrierii
chineze au avut loc numeroase schimbări și diferen țieri în forma
semnelor. Inițial scriitorii chinezi au încercat să ordoneze și să
clasifice cantitatea uriașă de semne, realizând vocabulare și
dicționare fonetice, asemănător cu ceea ce au realizat scribii 
asirieni și babilonieni. Dar evoluția scrierii nu a dus la un sistem
alfabetizat, posibil din cauza complexită ții limbajului, iar
Modele de caligrafie chineză
Tot din literatura orientală făceau parte și învățăturile ,un gen
didactic care trata probleme de comportament și de moralitate.
Poemele reflectau mituri religioase despre crearea lumii,lupta
zeilor, despre viața veșnică, înnoirea naturii.
• Un poem deosebit este ,,Epopeea lui Ghilgameș,, , în care
este înfățișată lupta omului pentru a învinge moartea.
• ,,Vechiul Testament,, creație a poporului ebraic, conține o
culgere de cronici,învățături morale, mituri despre originea
lumii și a omului.
• Un gen literar aparte îl formau imnurile ce premăreau pe zei
și pe regi.
• În China mai avem și ,,Cartea Cântecelor,,- o culegere de
cântece populare din secolul al VI-lea î.Hr.