CONTRACȚIA MUSCULARĂ

INTRODUCERE

 Proprietățile mușchilor
- excitabilitate (răspunde la stimuli),
- elasticitate (revenire la forma și dimensiunile inițiale atunci când
contracția încetează),
- contractilitate (scurtare, generând forță),
- tonicitate.
 TIPURI DE MUȘCHI

- scheletic:
 Atașat de oase – mișcă scheletul
 Numit de asemeni mușchi striat – datorită aspectului microscopic
 Mușchi voluntar
- neted
 Mușchi involuntar
 Prezent în viscere (vase de sânge, intestin, alte organe cavitare, ochi,
etc.)
- miocard
 mușchiul cardiac
 involuntar
RETICULUL SARCOPLASMIC
 Miofilamentul de actină are două extremități:
 una dintre ele pătrunde printre miofilamentele de miozină

 cealaltă este fixată pe membrana Z.

Miofilamentele de miozină formează discul întunecat.

 Sarcomerul
 este porțiunea cuprinsă între două membrane Z succesive,
 conține un disc întunecat central și două semidiscuri clare la
extremități,
 MECANISMUL MOLECULAR AL CONTRACȚIEI ÎN
MIOCITUL SCHELETIC

Contractilitatea fibrei musculare reprezintă proprietatea acesteia de a

transforma energia chimică potențială în energie mecanică și de a
dezvolta o tensiune la capetele sale, cu/fără scurtarea mușchiului.
La realizarea contracției musculare participă:
 sistemul contractil
 sistemul de cuplare a excitației cu contracția,
 sistemul energogen.
 STIMULUL FIZIOLOGIC PENTRU CONTRACȚIA
MUȘCHIULUI SCHELETIC
Impulsul nervos:
 din motoneuronii de tip α din coarnele anterioare ale substanței cenușii a
măduvei spinării
 din nucleii somatomotori ai nervilor cranieni.
 Un singur PA are ca efect:
 eliberarea Ca2+ suficient pentru declanșarea mecanismului
contractil;
 Ca2+ este foarte rapid pompat înapoi în RS, înainte ca mușchiul să
dezvolte forța maximă → efectul contractil este tranzitoriu.

Secusa este contracția tranzitorie submaximală ca

răspuns la un singur PA.
PA repetitive → sumație temporală → tetanos parțial
sau complet.

După atingerea frecvenței critice de stimulare necesare tetanizării,

orice creștere ulterioară a acesteia este urmată de creșteri mici ale
forței de contracție.

Contracția musculară scheletică fiziologică este

tetanosul.
 OBOSEALA MUSCULARĂ
Oboseala = stare indusă de efortul susținut și prelungit, asociată cu
scăderea excitabilității, forței și duratei contracției musculare.
Cauze:
 Scăderii numărului de unități motorii antrenate în actul motor.
 Scăderii capacității de scurtare a fiecărei fibre.

În timpul unei contracții maximale susținute → sunt folosite toate

unitățile motorii → rata influxului nervos este maximă →
acumulare de K+ extracelular → reducerea potențialului fibrei
musculare → scade abilitatea de a se produce PA.
Exerciții moderate: ↓ rezerve de glicogen → sunt recrutate din ce în
ce mai multe fibre rapide → metabolism anaerob → conversia
glucozei în acid lactic → scade pH-ul intracelular → rata de
producere a ATP este redusă → oboseală (din cauza interferenței cu
cuplul excitație-contracție).
 DINAMOMETRIA
Dinamometria este procesul de măsurare a forței/contracției
musculare cu ajutorul dinamometrului. Se măsoară forța maximală
voluntară, care reprezintă forța maximă ce poate fi menținută în
cursul unei contracții izometrice pe o durată de 3 - 4 secunde. În
cazul contracțiilor energice și rapide se pot realiza valori mai mari,
însă acestea nu pot fi menținute.
Se vor face trei determinări succesive la fiecare membru.
Dinamometrele actuale se bazează pe principiul măsurării forței
unor grupe musculare contra unui punct fix.
 ERGOMETRIA
Ergograful:
Ergograful este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate înregistra o
curbă a oboselii musculare.
Este format din următoarele componente.
– dispozitive de fixare ale mâinii, așezată pe un suport stabil;
– mâna se așază astfel încât rămâne liber numai un singur deget,
asupra căruia se face determinarea.
– dispozitiv pe care se plasează o greutate. Este prevăzut cu o tijă
mobilă care se mișcă odată cu mișcările de extensie şi flexie ale
degetului.
– tija mobilă este în legătură cu un sistem de înregistrare (peniță
înscriitoare care se deplasează pe cilindrul unui kimograf)
permițând înregistrarea unei curbe.
 ERGOMETRIA
Tehnica de lucru:
În cursul determinării mușchiul în experiment este solicitat să ridice
o greutate. Greutatea rămâne constantă, dar după un număr de
ridicări nu mai poate fi ridicată la aceeași înălțime.
Înălțimea la care este ridicată greutatea scade mai rapid dacă
frecvența de contracție a mușchiului este mai mare. În cursul
determinării se pot varia condițiile de efectuare a mișcării şi astfel se
obțin diferite forme ale curbei de oboseală care traduc modalitățile
de instalare ale acestui fenomen.
În funcție de aceste condiții s-au formulat câteva „legi ale oboselii”.
Se înregistrează curbele de oboseală prin unirea cu o linie a
vârfurilor secuselor care se produc.
 ERGOMETRIA
Se urmărește:
– forma curbei;
– valoarea unghiului pe care îl face curba cu abscisa (unghi α)
– distanța (pe verticală) dintre două vârfuri aparținând la două
secuse succesive (diferența de oboseală).
Legea I:
Curba de oboseală este o dreaptă oblic descendentă dacă sarcina
acționează asupra mușchiului numai în timpul contracției.
Legea II:
Valoarea unghiului α variază direct proporțional cu frecvența (la
sarcină constantă) şi cu sarcina (la frecvență constantă), ilustrând o
instalare mai rapidă (sarcină/frecvență mare) sau mai lentă
(sarcină/frecvența redusă) a fenomenului de oboseală musculară.
 ERGOMETRIA
Legea III:
La aceeași sarcină sau frecvență diferența de oboseală rămâne
constantă.
Legea IV:
Dacă sarcina acționează atât în contracție cât şi în decontracție,
curba de oboseală are forma hiperbolică.
 INFATIGABILITATEA RELATIVĂ A NERVULUI
Spre deosebire de mușchi nervul excitat continuu prezintă semne de
„oboseală” după o perioadă mult mai mare.
Această comportare diferită a mușchiului şi nervului poate fi demonstrată
experimental.
Tehnica de lucru:
Se prepară 2 labe galvanoscopice (A şi B).
Se încarcă nervii motori (sciatici) pe câte un excitator şi se stimulează
continuu.
La nivelul labei B se blochează (reversibil) transmiterea influxului nervos
la mușchi.
După o perioadă de timp se suprimă secțiunea (blocarea) fiziologică
realizată la nivelul preparatului B.
Se constată că, în condițiile în care nervii de la ambele labe au suportat o
stimulare continuă, mușchiul labei A manifestă oboseală iar cel de la laba
B nu prezintă semne caracteristice de oboseală.