Celula - unitatea structurală,

funcțională și genetică a tuturor

organismelor vii
 Modulul II:
Organizarea celulară a organismelor

1. Introducere: Teoria celulară. Citologia și metodele

sale de studiu
2. Compoziția chimică a celulei.
3. Structura celulei procariote și eucariote (vegetală,
animală, micotică).
4. Țesuturi animale și vegetale.
5. Organizarea țesuturilor în organe și sisteme de
organe.
 Organismul
Sistemele de organe
actionează împreună
într-un organism
funcțional
Populație
O populație constă din
organisme de aceeasși
specie

Sistem de organe
Țesuturile și organele
formează sistemele de
organe (ex: sistemul
skeletal) Comunitate
Populații de diferite specii
ce locuiesc pe același
Organe teritoriu formează o
Țesuturile formează comunitate
organe ( ex. coloana
vertebrală)

Nivel tisular
Celulele se asociază
pentru a forma țesuturi
(ex. țesutul osos)

Nivel celular Ecosistem

Moleculele constiuie O comunitate împreună cu
citoplazma și organitele, factorii abiotici formează
care realizează diverse ecosistemul
funcții ale celulei.

Nivel molecular
Atomii se unesc pentru a
forma molecule.
Macromoleculele sunt de
dimensiuni mari,
(ex: proteine, ADN)
Biosfera
Pământul cu totalitatea
comunitîților sale
constituie Biosfera
Citologia (gr. kytos „celula + lat. logos „studiu) este o ramură a
biologiei care studiază structura, dezvoltarea şi funcţiile
celulei.

Descoperirea şi studierea celulei a fost posibilă odată cu

inventarea aparatelor optice de mărit:
lupa şi microscopul.
1590 - primul microscop frații Janssen
1665 – primul care a văzut ”celula”
Robert Hook Anton Van Leeuwenhoek
1676 – descrierea celor mai mici (1676)
organisme (Anton Van Leeuwenhoek)
Anul Savantul Contribuția
1595 Zacharias Janssen A construit primul microscop
1655 Robert Hooke La examenul microscopic al plutei, a propus
termenul de ”celulă”
1670 Antonie van Leeuwenhoek A observat primele organisme microscopice
1833 Robert Brown A descoperit nucleul în celulele vegetale
1838 Matthias Jacob Schleiden A formulat postulatul: țesuturile vegetale
sunt constituite din celule
1839 Theodor Schwann Afirmă că nu numai țesuturile vegetale, dar și
cele animale sunt compuse din celule. Deci
conform acestui savant: celula este unitatea
de bază a tuturor organismelor
1845 Carl Heinrich Braun Reformulează partea a II-a a teoriei celulare:
celulele sunt unitatea de bază a vieții
1855 Rudolf Virchov Propune partea a III-a a teoriei celulare:
celulele pot apărea numai din alte celule vii.
 Teoria celulară:
Postulatele de bază
• Celula este unitatea fundamentală structurală
şi funcţională a organismelor vii;
• celulele tuturor organismelor sunt
asemanătoare după compoziţia chimică şi
structură;
• toate celulele apar în urma diviziunii celulelor
preexistente.
Compoziția chimică a organismelor
vii
ciuperci bacterie

alge Om

Planeta
Pământ Granit
 Elementele esențiale ale vieții
• Scoarţa Pământului conţine 92 de elemente
chimice naturale.
• 25 din 92 elemente sunt esențiale pentru viață
• În funcţie de conţinutul cantitativ din organismele vii,
elementele chimice se clasifică în: macroelemente
(au conţinutul mai mare de 0,01%) şi
microelemente.
• Din totalitatea elementelor organismelor vii, circa
96% alcătuiesc O, C, H, N (elemente organogene).
• Alte 4% o constituie Ca, P, K, S.
Elementele din scoarța terestră (în ordinea abundenței):
O, Si, Al, Ca, Fe, H, Mg, Na, K, Mn, Ti.
Elementele organismelor vii (în ordinea abundenței):
O, C, H, N, Ca, P, K , S
 Denumirea, Distribuirea Punctele Levis Model
Formula
formula electronilor structurală spațial

Elemente organogene sunt

prezente în materia vie datorită
(a) Hidrogen (H2) însuşirilor fizico-chimice specifice:
• atomii acestor elemente pot
forma legături covalente trainice;
• atomii de carbon pot forma
(b) Oxigen (O2)
legături covalente cu elementele
O, H, N, P, S şi cu alte
elemente, iar substanţele ce se
obţin sunt diverse (baze, acizi,
(c) Apa (H2O) săruri, proteine, lipide, glucide,
acizi nucleici, ATP)
• atomii de carbon au însuşirea de
a se uni prin legături covalente
(simple, duble, triple) şi de a
forma catene (lanţuri) liniare sau
(d) Metan (CH4)
ciclice.
•Microelementele joacă un rol important în procesele
metabolice din organismele vii.
•Multe microelemente (Mg, Fe, I, F, Cu, Zn, Mn, Mb, Co)
fac parte din structura unor enzime, intră în compoziţia
multor hormoni, vitamine, pigmenţi (clorofila, hemoglobina)
etc.
•Insuficienţa sau surplusul de microelemente afectează
creşterea normală şi metabolismul organismelor vii.
•De exemplu, insuficienţa iodului în organismul uman
provoacă guşa (patologie a glandei tiroide), lipsa fluorului
duce la apariţia cariilor dentare, iar insuficienţa manganului
încetineşte creşterea şi formarea oaselor.
 Elementele esențiale și deficiența lor

(a) Deficiența azotului (b) Deficiența de iod

La nivelul celulei, elementele chimice sunt
organizate în substanţe anorganice (circa 10%) şi
organice (90% din compoziţia masei uscate a
celulei).
Substanțe anorganice:
apa
 Molecula Vieții
• Apa – mediul biologic al Pământului
• Esențială pentru existența tuturor organismelor
vii.
• Celulele conțin circa 70–95% apă
• Abundența apei pe Pământ este principala cauză
a existenței vieții pe această planetă.
1. Este o moleculă polară,
ce permite formarea
legăturilor de hidrogen
–
Hydrogen
bond
+
H

——
– O
+ ——
H
– +
–
+
 –
2. Este un solvent bun. Na +
+
+
În soluţii apoase, ionii sunt – +
–
înconjuraţi de molecule de
–
apă, formând ioni hidrataţi. –
Na + –
+ +

Cl– Cl– +
–
– +
+ –

–
–

Substanţele organice insolubile sau

hidrofobe (grăsimile) formează în
apă soluţii coloidale, suspensii şi emulsii.
3. Apa asigură fenomenul de osmoză şi
participă la realizarea stării de
turgescenţă a celulei.
 4. Apa serveşte ca mediu de transport
pentru diverse substanţe din celulă, din
sânge etc.
 5. Fenomenul capilarităţii.
Datorită forţei de atracţie dintre moleculele de apă (numită
coeziune) şi adeziunii la suprafaţa vasului, apa se ridică prin
vasele lemnoase din plante, printre particulele de sol.
6. Apa este un reactiv
chimic şi participă la
multe reacţii biochimice.
În reacţiile chimice apa este
sursa cea mai importantă de
ioni de H+ şi OH-
 Sărurile minerale
• În organismele vii, sărurile minerale se află sub formă
ionică, mai rar moleculară.
• Sărurile minerale joacă rolul principal în polarizarea
membranei celulare; apariţia şi propagarea impulsului
nervos;
• de concentraţia sărurilor minerale din citoplasmă depinde
direcţia de mişcare a apei prin membrana celulară;
• o parte din ioni formează soluţii-tampon care asigură
păstrarea pH-ului citoplasmei şi a mediului intern al
organismului;
• unele săruri insolubile (fosfaţii de calciu, carbonatul de calciu)
se depun în ţesutul osos, în cochiliile moluştelor, îndeplinind
funcţia mecanică.
 Compușii organici
• Toți conțin elementele: C (carbon)
H (hidrogen)
O (oxigen)
• Unele pot conține: N (azot)
• Patru grupe mari de compuși organici:
1. Hidrații de carbon (glucidele) - conțin C H O
2. Lipidele - conțin C H O
3. Proteinele - conțin C H O N
4. Acizii nucleici – conțin C H O N și P
 Structuri moleculare
Monomeri: substanțe organice Polimeri: substanţe
cu molecula mică (aminoacizi, organice macromoleculare
monozaharide, acizi graşi) (proteine, acizi nucleici,
polizaharide) formate din
monomeri

Acizi
Carbohidrați Proteine Lipide nucleici

Polizaharide: amidon,
Proteine, Grăsimi: ADN,
Polimeri celuloză, glicogen
Dizaharide: sucroză, polipeptide trigliceride, ARN
maltoză, lactoză uleiuri, ceruri

Nucleotide:
Monozaharide: Pentru Pentru ADN : adenina,
Monomeri glucoză, Aminoacizi trigliceride: guanina, timina, citozina
fructoză, Glicerol, acizi Pentru ARN: adenina,
galactoză, grași guanina, uracil, citozina
dextroză
 Hidrații de carbon
denumirea provine de la
raportul molar H:O=2:1 la fel ca în apă.
De exemplu: glucoza C6H12O6 sau C6(H2O)6

• Glucoza și fructoza – în
fructe.
• Sucroza (zahărul) se extrage
din trestia de zahăr sau sfecla
de zahăr.
• Maltoza este produsă din orz
germinat .
• Majoritatea glucidelor au
nume ce se sfârșesc în ”oză”
 Glucide simple (monozaharide) și
glucide compuse (dizaharide și polizaharide)

Glucoza și fructoza au aceeași Sucroza and maltoza au

formula, C6H12O6 aceeași formulă C12H22O11
 Glucide simple
•Monozaharidele sunt substanţe solide, cu gust dulce,
uşor solubile în apă.

•Cele mai comune monozaharide sunt hexozele

(glucoza şi fructoza) şi pentozele (riboza şi
dezoxiriboza).

•Glucoza şi fructoza se conţin în fructe, seminţe,

sânge.

•Riboza şi dezoxiriboza intră în compoziţia acizilor

nucleici.
 Glucoza C H6 O6
12

C HO C

HO C H C O

C C
HO C H
C C
H C OH
5 dintre atomii de carbon formează inel

H C OH

C H2OH

Molecula de glucoză Deseori e reprezentată printr-un simplu hexagon

 Glucide compuse
•Cele mai importante dizaharide pentru activitatea vitală sunt: zaharoza
(răspândită în celulele vagetale) şi lactoza (prezentă în laptele
mamiferelor).
• Polizaharidele sunt compuşi macromoleculari (polimeri), ale căror molecule se
formează în urma unirii (polimerizării) a numeroase molecule de glucoză.

Cele mai importante polizaharide sunt: Glicogenul este un

amidonul, celuloza şi glicogenul.
Amidonul reprezintă o
pulbere albă, fără gust şi
miros, insolubilă în apă rece,
iar în apă caldă formează
soluţie coloidală pe care
iodul o colorează în
albastru. Constituie principala
rezervă de hrană a plantelor.
polizaharid solubil ,
reprezintă rezerva
Celuloza este o substanţă albă de glucide în
insolubilă în apă şi alcool. celulele animale,
Moleculele de celuloză bacteriene şi
reprezintă catene liniare. fungale. În urma
Această substanţă constituie descompunerii
componentul principal al glicogenului se
pereţilor celulelor vegetale. Este eliberează glucoza
utilizată în industria textilă, la care este folosită ca
fabricarea hârtiei. sursă de energie.
2 molecule de glucoză formeză o Sucroza este formată din:
moleculă de maltoză 1 moleculă de glucoză + 1 moleculă de
fructoză

Amidonul și celuloza sunt formate din

sute molecule de glucoză formând un lanț

maltoza

Un segment din
molecula de amidon
 Lipidele
Ceară
Acid gras alcool
Trigliceride Fosfolipide
Acid gras Acid gras

Acid gras Acid gras

Acid gras

Acid gras
acid stearic

acid oleic

Acizii grași din moleculă de lipide pot fi aceiași (de exemplu în uleiul de olive-
acidul oleic ) sau diferiți.
 Lipidele

Manualul de Biologie pag.35:

Caracterizați acest grup de substanțe
organice după
următorul algoritm:
1. Clasificarea
2. Conținutul în celulă
3. Localizarea în celulă
4. Compoziția și structura chimică
5. Proprietățile
6. Funcțiile
7. Conținutul în alimente
 Proteinele
Proteinele conțin carbon, hidrogen , oxygen + azot
Moleculele de proteină sunt
alcătuite din una sau mai
multe catene
polipeptidice care rezultă din
polimerizarea (unirea)
aminoacizilor
Structura primară a proteinei
 Elice alfa

Structura secundară a
proteinei
Legătură de
hidrogen
Structura terțiară a proteinei
Interacțiuni
hidrofobe

Lanț
polipeptidic

Legături de
hidrogen

Punți bisulfide

Legături ionice
Structura cuaternară a proteinelor (insulina)
 Proteinele

Manualul de Biologie pag.32:

Caracterizați acest grup de substanțe
organice după
următorul algoritm:
1. Clasificarea
2. Conținutul în celulă
3. Localizarea în celulă
4. Compoziția și structura chimică
5. Proprietățile
6. Funcțiile
7. Conținutul în alimente
 Enzimele
•Proteine speciale

•Prezente în citoplasma tuturor celulelor

•Catalizează reacțiile chimice

•Sunt sute de enzime si fiecare din ele catalizează un singur tip de reacție

•Ca si toate proteinele,fiecare enzimă are structura particulară, care și determină

tipul de reacție la care va participa

•Pentru a influența viteza reacției, enzima se combină temporar cu substanța

corespunzătoare

•Substanța asupra căreia acționează enzima se numește substrat

Molecula substratului trebuie să corespundă enzimei

enzima

substrat A

substrat B
Substratul se combina temporar cu enzima
Enzima nu se schimbă Noul compus este eliberat
și este gata pentru
următoarea reacție
 Reacțiile de descompunere
Forma moleculei substratului
complementară formei enzimei
centrul activ
al enzimei

De exemplu, enzima sucraza va

scinda substratul sucroza în
glucoză și fructoză
Etapa intermediară

Substratul se combină temporar

cu enzima

Enzima va tăia molecula substratului

 Etapa finală
Enzima e gata pentru următoarea reacție

Produsele finale

Cum se numesc substanțele ce

influențează reacțiile fără a-și
modifica structura?
 Proprietățile enzimelor
• Acționează asupra unui singur tip de substrat

• Produc mereu aceleași produse finale

• Nu sunt folosite în reacție

• Deoarece sunt proteine, pot fi denaturate de temperaturi înalte

sau unele substanțe

• Denaturarea constă în schimbarea formei moleculei, de aceea

nu se va putea combina cu substratul

• Fiecare enzimă își are activitatea optimă la o anumită temperatură și pH

Specificitatea de substrat
Acest substrat Nu se poate combina cu această enzimă

Nici acesta
Denaturarea enzimelor

Enzimă denaturată
enzima + de temperatură
substrat

Enzima denaturată Nu se va combina cu substratul

 Acizii nucleici

Bază azotată
Polimeri
formați din
succesiune
Fosfat
de
nucleotide

Monozaharidă
Acid dezoxiribonucleic ADN

• Dublă elice spiralată

• Glucid dezoxiriboza
• Bazele azotate:
adenină (A), guanină
(G), citozină (C),
timină (T)
 ADN : care sunt funcțiile lui
principale?
Material genetic:
• Replicarea (înainte de dividere)
după principiul
complementarității: A-T, C-G.
• Distribuirea egală în celulele fiice
• Celulele somatice conțin de 2 ori
mai mult ADN decât gameții

Ghidează sinteza proteinelor:

(transmite instrucțiunile
ribozomilor)
Acid ribonucleic
ARN

• ARN este format

dintr- o singură catenă
polinucleotidică,
• Conţine baza azotată uracil (U)
în locul timinei (T)
• zaharida este riboza.
 Tipurile de ARN și funcțiile lor

ARN de transfer

ARN mesager

ARN ribosomal
 Formula corectă a glucozei este

(a) C12H22O11

(b) C5H10O5

(c) C4H8O4

(d) C6H12O6
Care este cea mai precisă descriere a hidraților de carbon?

Un carbohidrat conține:

(a) carbon și oxigen

(b) carbon, oxigen și azot

(c) carbon, hidrogen și oxigen

(d) carbon și hidrogen

Doua molecule de glucoză combinate dau naștere la

(a) maltoză

(b) sucroză

(c) fructoză

(d) riboză
Care este cea mai precisă descriere a proteinelor?

Proteinele conțin
(a) carbon, hidrogen and oxigen

(b) carbon, hidrogen, oxigen și azot

(c) carbon, hidrogen și azot

(d) carbon, nitrogen and oxygen

 Care din afirmații sunt corecte?

Proteinele sunt prezente în:

(a) Membranele celulare

(b) pereții celulari

(c) citoplasmă

(d) nucleu
Temperaturile înalte denaturează proteinele prin:

(a) Descompunerea lor

(b) Schimbarea compoziției chimice

(c) Schimbarea formei lor

(d) transformându-le în formă solubilă

O moleculă de proteină este formată din o serie de:

(a) unități de glucoză

(b) Acizi grași

(c) aminoacizi

(d) carbohidrați
 Lipidele sunt formate din:

(a) Glicerol și aminoacizi

(b) glicerol și acizi grași

(c) Proteine și acizi grași

(d) Amidon și acizi grași

 Enzimele sunt:

(a) proteine

(b) lipide

(c) carbohidrați

(d) o combinare a acestora

 O enzimă poate:

(a) Să schimbe o reacție

(b) Să prevină o reacție

(c) Să încetinească o reacție

(d) Să accelereze o reacție

 Substratul este substanța care

(a) O enzimă acționează asupra ei

(b) Este produsul reacției enzimatice

(c) Un tip particular de enzime

(d) Orice substanță din celule

 O enzimă poate:

(a) Să se combine cu orice substrat

(b) Să formeze diferite tipuri de produse finale

(c) Să funcționeze la temperaturi mai mari de 90oC

(d) Să accelereze o reacție din citoplasmă

 Partea enzimei ce se combină cu substratul se numește:

(a) Centrul de reacție

(b) Centrul activ

(c) Centrul de acțiune

(d) Situl de reacție

 După expunerea la temperaturi înalte, o enzimă nu mai
funcționează din cauza că:

(a) A fost descompusă

(b) si-a schimbat forma

(c) Și-aschimbat compoziția

(d) Nu poate fi separată de substrat