Sisteme electorale

Alegerile
 Alegerile: proceduri instituţionalizate care au drept scop
desemnarea unor reprezentanţi pentru funcţii politice sau
demnităţi publice

 Caracteristici ale votului: universal, liber, egal, direct (să

ducă direct la alegerea unor candidaţi sau la atribuirea
unor locuri în Parlament), secret
Sisteme de vot
Orice sistem electoral include:

 Un sistem de vot (ballot): putem întâlni un sistem de ordonare a

preferinţelor, de la cel mai preferat la cel mai puţin preferat, un
sistem de evaluare separată a fiecărui candidat, în funcţie de o
scală comună, un sistem în care alegătorii opt selecta o singură
opţiune (ex. first-past-the-post) sau un sistem de vot de aprobare
(approval voting), în cadrul căruia pot selecta mai multe opţiuni,

 O metodă (algoritm) de determinare a rezultatului (distribuirea

mandatelor),

 O metodă de divizare a alegătorilor în mai multe unităţi teritoriale

(circumscripţii sau colegii electorale uninominale sau
plurinominale).
Sisteme de vot

 binare: oferă doar posibilitatea de a vota sau a nu vota

pentru un anumit candidat,

 cu vot preferenţial: posibilitatea ordonării candidaţilor în

funţie de preferinţe,

 de ordonare pe o scală: votanţii stabilesc un scor pentru

fiecare candidat.
Sisteme majoritare (pluralitare)
 Scrutinul uninominal presupune faptul ca in fiecare
circumscripţie se disputa un singur mandat, iar
alegatorul poate acorda un singur vot.

 Având în vedere tipul de majoritate necesară pentru

obţinerea mandatului, acest tip de scrutin poate fi
organizat:
 într-un singur tur (candidatul care obţine cele mai multe voturi
câştigă mandatul),
 în doua tururi.

Majoritate relativă / absolută

Sisteme majoritare cu un singur tur -
circumscripţii uninominale
 presupune câştigarea mandatului de către candidatul care obţine
cele mai multe voturi în circumscripţia respectivă, pe baza
principiului first-past-the-post

 prin concentrarea opțiunilor electorale (evoluție către

bipartidism), oferă stabilitate politică - partidul aflat la putere are
asigurata o majoritate parlamentara absoluta, fapt ce ii permite
exercitarea unei guvernari fara sincope (cel putin in teorie).
Sisteme majoritare cu un singur tur
 O varianta a scrutinului majoritar uninominal
cu un tur - votul uninominal alternativ
(instant runoff). Alegatorii trebuie sa
ierarhizeze pe buletinul de vot toti candidatii
in ordinea descrescatoare a preferintelor.

 Cel care intruneste majoritatea absoluta ca

prima preferinta este declarat castigator.
Daca nici un candidat nu obtine o astfel de
majoritate, ultimul de pe lista este eliminat,
iar voturile sale se impart celorlalti candidati
urmand preferinta a doua. Procedura poate
continua pana cand unul dintre candidati
reuseste sa obtina majoritatea absoluta in
calitate de prima preferinta. 

 Ex: alegerea preşedintelui în Irlanda

Sisteme majoritare cu un singur tur
 suprareprezentarea parlamentară a câştigătorilor şi
subreprezentarea învinşilor.

Ex. Marea Britanie: Partidul Liberal-Democrat este

dezavantajat de sistemul electoral britanic (alegerile
pentru Camera Comunelor), fiind subreprezentat la
nivelul mandatelor câştigate, în raport cu voturile
obtinute la nivel national.
În 1974 liberalii au primit 19,8% voturi dar au
câştigat numai 14 locuri din totalul celor 635, adică
2,2% din mandate.
Sisteme majoritare cu un singur tur
 Pot fi afectate chiar partidele mari - un partid câştigă mai multe
mandate (circumscripţii), iar celălalt obţine mai multe voturi la nivel
naţional.

 În acest caz, majoritatea parlamentară (şi dreptul de a forma

guvernul) îl va avea un partid care se află pe locul doi în preferinţele
alegătorilor. Situație similară în cazul alegerilor prezidențiale (ex.
Bush vs. Gore în 2000).

 Reprezentarea fiecarui partid depinde şi de repartitia geografica a

voturilor sale. Astfel, o formatiune minoritara la nivel national poate
obtine o buna reprezentare daca voturile sale sunt suficient de
concentrate geografic pentru a-i permite câştigarea câtorva
circumscripţii.
Sisteme majoritare cu un singur tur
Ex: 3 circumscripţii electorale:
A (60000 electori),
B (100000 electori),
C (30000 electori).

Avem un sistem first past the post (un singur tur de scrutin). Să
presupunem că partidul X este votat de 35000 electori în A, de
15000 în B şi de 20000 în C. Astfel el obţine 2 mandate din 3.

Cu toate astea, partidul X a strâns la nivel naţional voturile a

70000 electori, în timp ce partidul B, deşi a obţinut un singur
mandat, are voturile a 85000 electori.
Buletin de vot utilizat la alegerile prezidentiale din 2000, SUA, Florida
Sisteme majoritare cu un singur tur
 Rezultatele alegerilor pot fi serios influenţate de modul in care
sunt delimitate circumscripţiile electorale şi de numărul de
mandate alocate fiecărei circumscripţii.
Pe baza unei bune cunoaşteri a susţinerii electorale în teritoriu,
decupajul electoral se poate realiza astfel încât zonele cu
susţinere majoritară pentru un anumit partid să se încadreze cât
mai bine în limitele trasate (gerrymandering).

 Egalitatea alegatorilor presupune ca circumscripţiile sa fie

echilibrate din punct de vedere demografic, iar numărul de
mandate alocate fiecărei circumscripţii să fie proporţional cu
numărul electorilor.
Sisteme majoritare cu un singur tur
 Sistemul electoral majoritar cu circumscripţii uninominale
(single member constituency) încurajează apariţia unui
sistem bipartidist (Duverger, 1964).
Fiind deosebit de competitiv, sistemul descurajează
alegătorii să voteze un partid fără şanse reale în
circumscripţia respectivă.

 Polarizarea opţiunilor se produce atât la nivelul

alegătorilor (din dorinţa de a nu-şi risipi voturile şi de a le
face utile), cât şi al partidelor - concentrarea în doi poli
de putere; presiune asupra partidelor mici de a veni spre
unul din cele două partide mari (alianţă sau fuziune),
unde există şansa de a guverna.
Sisteme majoritare cu două
tururi
 în primul tur învinge candidatul care a obţinut majoritatea
absolută; în caz contrar, se recurge la un al doilea tur de
scrutin

 Criteriul de admitere a candidaţilor în al doilea tur

 Dublul tur deschis: admiterea în al doilea tur a tuturor
candidaţilor din primul tur; însă atât alegătorii, cât şi partidele,
acţionează acum de pe o poziţie strategică, bazându-se pe
rezultatele din primul
 Dublul tur închis: admiterea unui număr limitat de candidaţi – în
multe cazuri primii doi (balotaj) sau
 în rundele următoare este eliminat candidatul cel mai slab, până se
obţine o majoritate,
 în rundele următoare nu este eliminat nici un candidat, însă votul se
repetă până la obţinerea unei majorităţi.
Sisteme majoritare cu două
tururi
 Importanţa constituirii de alianţe strategice; partidele mici şi
cele care nu s-au aliat riscă să fie suberprezentate sau
eliminate din cursa electorală.

 Vot sincer/tactic
 în sistemele duble cu un prag de acces moderat, alegătorii sunt
încurajaţi să exprime un vot sincer (să voteze candidatul pe
care îl preferă efectiv);
 în al doilea tur, cum sunt nevoiţi să aleagă unul dintre candidaţii
rămaşi în competiţie, alegătorii (în afară de cei al căror candidat
a trecut în al doilea tur) vor exprima un vot strategic.
 Vot pozitiv/negativ
Sisteme majoritare cu două
tururi
Franţa: variantă a sistemului majoritar cu două tururi de scrutin.

 Pentru câştigarea mandatului în primul tur este necesară o

majoritate absolută. Dacă ea nu este obţinută, se organizează
al doilea tur, cu participarea candidaţilor care au depăşit 12,5%
voturi din totalul alegătorilor înregistraţi în circumscripţie.

 Datorită negocierilor care au loc între partide în intervalul dintre

primul şi al doilea tur, care vizează susţineri reciproce de
candidaţi bine plasaţi în circumscripţii diferite, în al doilea tur
rămân primii doi candidaţi (ceilalţi sunt retraşi de partidele lor,
chiar dacă trecuseră pragul de 12,5%, pentru a-l susţine pe
unul din primii doi clasaţi) astfel încât sistemul se comportă, în
realitate, ca un sistem majoritar cu balotaj.
Sisteme majoritare cu două
tururi
 Ex: Jean-Marie Le Pen a candidat la prezidenţiale de cinci ori.
În 2002 el a obţinut mai multe voturi decât candidatul stângii,
Lionel Jospin, însă a pierdut în turul al doilea în faţa lui J.
Chirac.

 În primul tur al alegerilor parlamentare din iunie 2002, Frontul

Naţional (partidul dreptei radicale) a obţinut 17%, având
numeroşi candidaţi calificaţi, însă în turul al doilea, datorită
coalizărilor anti-FN, niciun candidat al acestui partid nu a
ajuns parlamentar.
Sisteme de reprezentare proporţională
(circumscripţii plurinominale)

 fiecare circumscripţie are alocat un număr de mandate

(în general stabilit proporţional cu numărul votanţilor din
circumscripţia respectivă);

 mandatele sunt alocate pe baza unui criteriu de

proporţionalitate (niciodată perfectă) voturi/mandate.
Metode proporţionale
Metodele autentic proporţionale oferă garanţia proporţionalităţii prin
introducerea unei norme de reprezentare (fiecare opţiune
câştigătoare reprezintă aproximativ acelaşi număr de voturi, cu o
marjă de eroare).
Ex: 330 de colegii uninominale pentru Camera Deputatilor si 135 la
Senat, norma de reprezentare fiind de 72.000 de locuitori pentru un
deputat si 170.000 pentru un senator

 Reprezentare proporţională pe liste de partid

Se votează pentru o listă propusă de fiecare partid. Pentru
fiecare normă de reprezentare câştigată, partidul obţine un
mandat. Diferitele metode diferă în ceea ce priveşte
stabilirea normei de reprezentare şi modul de utilizare a
”resturilor” (voturi rămase după împărțirea nr total de voturi
obținute de un partid la norma de reprezentare).
Metode proporţionale
 Unele partide mai mici (mai ales de centru) devin
frecvent parteneri de coaliție ai celor 2-3 partide mari,
făcând alianţe de centru-dreapta sau centru-stânga,
pentru a completa o majoritate parlamentară (vezi
prezenţa constantă la guvernare a liberalilor germani
în perioada postbelică).

 Este de înţeles de ce partidele mari, în sistemele

bipartidiste cu vot majoritar, nu privesc cu simpatie
perspectiva reprezentării proporţionale.
Metode semi-proporţionale
încurajează rezultate proporţionale, dar nu le garantează

 Votul în bloc
 În varianta pluralităţii, se votează pentru un număr de n opţiuni,
după care sunt selectaţi primii n candidaţi în ordinea
preferinţelor,
 In varianta preferenţială, votanţii ierarhizează opţiunile (de la 1 la
n), după care candidaţii cu cele mai puţine opţiuni preferenţiale
(prima poziţie) sunt eliminaţi în runde succesive, până când unul
dintre candidaţi obţine peste jumătate din voturi.

 Votul cumulativ : votantul distribuie un număr fix de puncte între

opţiunile disponibile
Sisteme de reprezentare proporţională
(circumscripţii plurinominale)

 Sistemele de reprezentare proporţională sunt mai puţin

competitive şi pot genera coaliţii de guvernământ mai
puţin stabile, dar au o reprezentativate electorală
superioară.

 Lijphart distinge trei tipuri de RP: pe liste de partid,

formula ,,mixtă membru-proporţională” (MMP) şi votul
unic transferabil (VUN).
Reprezentarea proporţională pe liste de partid
 metoda electorală cea mai frecvent întâlnită în Europa (Spania, Olanda,
Portugalia, Belgia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Israel, Marea
Britanie, Finlanda, Parlamentul European)

 alegătorii votează una din listele propuse de partide în circumscripţii

plurinominale, locurile atribuindu-se în funcţie de procentele obţinute,
după redistribuirea voturilor obţinute de partidele care nu au trecut
pragul parlamentar

 Pentru fiecare normă de reprezentare câştigată, partidul obţine un

mandat. Există diferite metode de stabilire a normei de reprezentare şi
de rotunjire a ponderii voturilor exprimate, astfel încât să corespundă
numărului de mandate. Sistemele pe liste de partid pot fi deschise
(votanţii pot decide ierarhizarea candidaţilor pe listă) sau închise
(ordinea candidaţilor pe listă este fixată de către fiecare partid).
Formula mixtă membru-proporţională (MMP)
 variantă a reprezentării proporţionale, în care o parte din parlamentari
sunt aleşi prin metoda pluralităţii în circumscripţii uninominale iar
restul pe liste de partid

 Astfel, fiecare alegător are la dispoziţie două voturi: unul pentru a

opta în favoarea unui candidat, în cadrul circumscripţiei din care face
parte, celălalt pentru a alege o listă de partid. Nu este obligatoriu ca
cele două voturi să aibă aceeaşi culoare politică.

 Votul pentru listele de partid dă numărul final al mandatelor,

compensând rezultatele votului uninominal: primii cărora li se atribuie
mandatele sunt candidaţii aleşi prin metoda pluralităţii (cu majoritate
simplă) în circumscripţiile uninominale, după care se face calculul
numărului total de mandate care revin fiecărui partid şi se atribuie
restul mandatelor candidaţilor de pe liste.

 Germania (Bundestag); parlamentul scoţian şi cel galez

Buletinul de vot oferă
alegătorului lista
circumscripţiei în stânga
şi lista de partid în
dreapta.
Votul unic transferabil (VUN)
 o altă variantă a reprezentării proporţionale, rar utilizată, în care
alegătorii ierarhizează candidaţii de pe lista unui partid

 îşi propune să combine opţiunea politică pentru un anume partid

cu preferinţa pentru un candidat considerat mai bun

 transferul provine de la faptul că, la distribuirea mandatelor,

voturile tuturor candidaţilor unui partid se adună iar surplusul de
voturi se poate transfera de la candidații care și-au completat
norma de reprezentare înspre următorii plasați. Irlanda şi Malta
utilizează VUN.
Sisteme mixte
 Câteva ţări utilizează un sistem electoral semi-
proporţional - funcționarea în paralel a metodei
majoritare şi a celei de reprezentare proporțională.

 Diferenţa esenţială faţă de MMP este că, în acest

caz, votul proporţional pe liste de partid nu
compensează votul uninominal, cele două procese
electorale fiind complet separate.

 Lituania, Georgia, Armenia

Problema reprezentativităţii
 dimensiunea circumscripţiei: numărul mandatelor atribuite;
(circumscripţii mari: cele care aleg 15-20 de reprezentanţi;
mici – cele care aleg mai puţin de 10)

 clauze (praguri) de excludere: sunt ţări care ridică bariere

simbolice în calea reprezentării parlamentare a partidelor,
cum ar fi Olanda (0,67%) sau Israel (1,5%), altele preferă
praguri medii (Suedia şi Bulgaria cu 4%), iar câteva folosesc
un prag de reprezentare semnificativ: Spania (9,7%), Turcia
(10%).

 numărul total de mandate parlamentare.

Problema reprezentativităţii
 găsirea unui echilibru între
reprezentativitate (parlamentele mari, cu
multe partide) şi funcţionalitate;

 în general, sistemele electorale

proporţionale sunt asociate
multipartidismului (guverne de coaliție), iar
cele majoritare bipartidismului (guverne
monocolore).
“Legile” lui Duverger
1. Sistemul de reprezentare proporţională tinde să
genereze sisteme multipartidiste cu partide rigide
şi autonome

2. Scrutinul majoritar în două tururi generează

sisteme multipartidiste cu partide suple şi reciproc
dependente

3. Sistemele majoritare cu un singur tur tind să

genereze sisteme bipartidiste
Noul sistem electoral – alegeri
parlamentare
 Alegerile se desfasoara intr-un singur tur de scrutin.

 Pentru organizarea alegerilor se constituie circumscripţii electorale

la nivelul celor 41 de judeţe, o circumscripţie în municipiul Bucureşti
şi o circumscripţie separată pentru românii cu domiciliul sau
reşedinţa în afara ţării.

 Fiecare circumscriptie electorala are in componenta un anumit

numar de colegii uninominale (nr. locuitori / norma de reprezentare)

 norma de reprezentare de 70.000 de locuitori pentru un deputat si

160.000 pentru un senator.
Noul sistem electoral
In cadrul unei circumscripţii electorale, delimitarea colegiilor
uninominale se face astfel încât mărimea acestora, calculată în
număr de locuitori, să fie de aşa natură încât cel mai mare
colegiu uninominal să fie cu cel mult 30% mai mare decât cel
mai mic colegiu uninominal.

Pragul electoral:

 5%

 Pentru alianțe, în cazul alegerilor parlamentare se adaugă pentru

al doilea membru 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga
ţară, iar începând cu al treilea membru se adaugă câte un
procent din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, fără a se
putea depăşi 10%.
Noul sistem electoral
Pragul de acces

 Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 4%

din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale
permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu
mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi
4.000 de alegători pentru Senat.

 Candidaturile organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor

naţionale, cu sau fără reprezentare parlamentară, legal
constituite şi cu reprezentare în Consiliul Minorităţilor Naţionale,
dar fără reprezentare parlamentară, li se cere să prezinte o listă
de membri cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul
total al cetăţenilor care și-au declarat apartenența la minoritatea
respectivă.
Noul sistem electoral
Campania electorala

 Partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale,

organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care
participă la alegeri conform prezentului titlu şi candidaţii
independenţi au acces gratuit la serviciile publice de radio şi
televiziune proporţional cu numărul de candidaturi propuse şi
rămase definitive.

 Fiecare societate publică de radio şi televiziune va lua în

considerare numărul de candidaturi propuse de fiecare
competitor electoral în aria geografică acoperită de postul
respectiv de radio sau televiziune.
Noul sistem electoral
 La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică,
alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă
dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale
Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru
fiecare candidat.

 Depozitul se restituie în termen de 14 zile lucrătoare de la data

rămânerii definitive a rezultatelor alegerilor organizate în
circumscripţia electorală, numai partidelor politice, alianţelor
politice, alianţelor electorale, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, care obţin un număr de voturi egal cu cel
puţin 2% din voturile valabil exprimate la nivel naţional.
Noul sistem electoral
 In fiecare colegiu, un partid politic are dreptul sa inscrie un singur
candidat; alegatorul voteaza punind stampila pe un singur candidat
la Camera si pe un singur candidat la Senat.

 Minorităţile care nu au obţinut la nivel naţional cel puţin un mandat

de deputat sau senator au dreptul la un mandat de deputat dacă au
obţinut cel puţin 10% din numărul de voturi necesare pentru
alegerea unui deputat.

 In premiera, romanii cu domiciliu in strainatate aleg patru deputati si

doi senatori.
Noul sistem electoral
 Atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se face în două etape, la nivelul colegiilor
uninominale şi la nivelul fiecărei circumscripţii electorale.
 În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui
competitor electoral ce a întrunit pragul electoral şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil
exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.

 În cea de a doua etapă, de alocare pe colegii şi atribuire de mandate competitorilor electorali care au
întrunit pragul electoral, biroul electoral de circumscripţie va întocmi, separat pentru Camera
Deputaţilor şi Senat, o listă ordonată cu toţi candidaţii cărora nu li s-au atribuit mandate în prima
etapă, dispuşi în ordinea descrescătoare a raporturilor dintre voturile valabil exprimate obţinute în
colegiile uninominale în care au candidat şi coeficientul electoral al circumscripţiei electorale
respective

 Pentru fiecare competitor electoral se împarte numărul total de voturi valabil exprimate
obţinut prin însumarea voturilor valabil exprimate în favoarea tuturor candidaţilor săi din
colegiile uninominale de pe raza circumscripţiei electorale la coeficientul electoral,
reţinându-se partea întreagă, nerotunjită, a câtului. Rezultatul obţinut reprezintă numărul
de mandate repartizate de biroul electoral de circumscripţie competitorului electoral la
nivelul circumscripţiei electorale.

 Voturile rămase se comunică Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat în

a doua etapă, la nivel naţional, conform sistemului D’Hondt.
Sistemul d’Hondt (reprezentare
proporţională)
 Numărul total de voturi obţinut de fiecare partid este împărţit la 1, apoi
la 2, 3... x, unde x este numărul total de mandate atribuite
circumscripţiei respective. Apoi sunt selectate cele mai mari x numere
obţinute în urma împărţirilor (pentru toate partidele). Partidele ale căror
numere au fost alese obţin câte un mandat pt. fiecare din cele x numere
selectate.

 Exemplu - circumscripţie cu 8 mandate:

 Partidul A:*100,000*50,000*33,333*25,000-20,000-16,666-14,286-
12,500→**** = 4 mandate câştigate
 Partidul B:*80,000*40,000*26,666-20,000-16,000-13,333-11,428-
10,000→*** = 3 mandate
 Partidul C:*30,000-15,000-10,000-7,500-6,000-5,000-4,286-3,750→* = 1
mandat
 Partidul D:20,000-10,000-6,666-5,000-4,000-3,333-2,857-2,500→No * = 0
mandate