Conversatia este metoda de invatamant prin care

profesorul cu ajutorul intrebarilor, stimuleaza

gandirea elevilor in vederea insusirii unor cunostinte
noi sau fixeaza, aprofundeaza si sistematizeaza prin
recapitulare si verificare, cunostintele asimilate
anterior de elevi.
Prin intrebari bine chibzuite si clar formulate
indruma si conduc elevii spre gasirea anumitor solutii
si formularea unor cunostinte, concluzii, reguli,
strans legate in special de tema lectiei. Uneori si
elevii pot pune intrebari la care raspunsurile si
explicatiile sunt date de profesor.
 CONVERSATIA EURISTICA
(SOCRATICA, MAIEUTICA)
 Conversatia didactica se desfasoara planificat dar
fara a se transforma intr-o discutie rigida sau prea
libera intre profesor elev.
 Conversatia este cea mai raspandita metoda si se
utilizeaza in toate etapele procesului de invatamant
(de obicei imbinata cu alte metode).
 Pornind de la valoarea si de la functiile sale,
literatura de specialitate ii evidentiaza mai multe
specii: conversatie introductiva, de reactualizare si
sistematizare, de comunicare, de fixare si
consolidare, de verificare si evaluare, finala. Dincolo
de aceasta diversitate pornind de la deosebirile si
asemanarile esentiale dintre ele, de la specificul lor,
exista doua tipuri fundamentale de conversatie:
 conversatia catehetica (examinatoare) este
acea forma a conversatiei care are drept
functie principala „constatarea nivelului la
care se afla cunostintele elevului la un
moment dat”. Intrebarile au drept scop
reproducerea succesiva a celor invatate. De
exemplu, intrebarile ce se refera la anumite
definitii fundamentale: „Ce este un oxid ?
Dar o baza, un acid sau o sare ?” sau la
clasificarea anumitor substante
 conversatia euristica (socratica, maieutica) este acea
forma a conversatiei care are ca scop identificarea
(descoperirea) unor noi adevaruri de catre elevi, in urma
unui efort de cautare propriu. Avand tot un caracter verbal
(ca si expunerea), conversatia (in general) are un grad mai
mare de activizare, in masura in care il obliga pe elev sa
porneasca la aflarea unor solutii. Acestea pot fi gasite
pentru ca ele preexista in cunoasterea anterioara asimilata
de elevi, in experienta lor anterioara, in utilizarea unui
material intuitiv. Rostul dascalului este acela ca, prin
intrebari bine concepute, ordonate intr-o anume inlantuire
sa conduca din aproape in aproape procesele de cunoastere
ale invatacelului pana cand acesta va ajunge la „nasterea”
unui nou adevar. De aici si denumirea de conversatie
socratica (Socrate fiind fiu de moasa, el a procedat la o
analogie intre aducerea la lumina a unui copil si nasterea
unui adevar prin scoaterea lui din starea de ascundere in
care se afla) sau maieutica (arta mositului).
 Conversația euristică îndeplinește sarcini generale și
speciale. Dialogul are funcții precum:
 De stimulare.
 Educaționale.
 Controlul și corectarea.
 Dezvoltarea.
 Educaționale.
 Sarcinile specifice includ următoarele:
 Formarea unui mod dialectic de gândire.
 Predarea diferitelor metode de rezolvare a
problemei,să ghideze activitatea cognitivă a copiilor.
Acesta din urmă se realizează prin deschiderea și
afișarea calea de căutare, de stimulare și o justificare
a corectitudinii sale sale, precum și prin formarea
capacității de a construi un sistem de dovezi.
 Formarea independenței cognitive la copii.
 ACROSTIH
 Conversatie
Onestitate
Naratiune
Vorbire
Opinie
Rol
Balbaiala
Imagini
Rotacism
Exprimare

Educatie
Unire
Rationament
Imaginatie
Stima
Timp
Individ
Concept
 CONVORBIRI GENERALIZATOARE
 În învăţământul preşcolar primele obiective ale educaţiei  limbajului
se referă la formarea deprinderilor de a răspunde la întrebări şi de a
formula întrebări . Deci convorbirea ca activitate de tip preşcolar
contribuie la realizarea acestor obiective şi urmăreşte în acelaşi
timp , formarea deprinderilor de pronunţie corectă , de structurare
a exprimării şi de însuşire a limbii române literare .
          În funcţie de nivelul exprimării copiilor ,  educatoarea 
stabileşte momentul în care org. fiecare tip de convorbire .
Convorbirea o putem transforma şi în jocuri , de exemplu ,,scaunul
povestitorului”.
           Având în vedere evoluţia formării limbajului la copii
preşcolari şi particularităţile vârstei , putem deduce mai multe
tipuri de convorbiri cu suport :
 -          Convorbiri  cu suport intuitiv de sprijin ;
 -          Convorbiri după o ilustraţie ;
 -          Lectură după imagini ;
 -          Convorbiri generalizatoare ;
 -          Convorbiri pe teme date .   
 În funcţie de subiectele abordate , convorbirile
dezvoltă calităţi morale ca : respect , hărnicie ,
curaj , cinste , stăpânire de sine , politeţe etc.
      În cadrul convorbirilor se formează deprinderi
de comunicare , deoarece fiecare copil este
receptor sau transmiţător , ptr. că învaţă să
formuleze un mesaj , să respecte cadrul şi
subiectul mesajului , să aprecieze corect şi
civilizat răspunsuri . Cei timizi , dobândesc curaj şi
încredere în sine , fac eforturi de voinţă , se
deprind să-şi susţină ideile etc.
      Trebuie să alegem temele pentru convorbiri cu
mare atenţie . Acestea pot fi din lumea copilăriei ,
din plan social , din natură . Pentru a atrage copii
să participe la convorbiri , acestea trebuie să fie
cunoscute copiilor , să fie atrăgătoare , să le
 CONVORBIRI  DUPĂ MATERIALE DE
SPRIJIN 
 Materialele de sprijinpot fi : ilustraţii , imagini pe calculator , pe video, obiecte etc.
 Educatoarea îndrumă copiii să  observe materialele , le pune întrebări în legătură cu ele , iar

copiii răspund în prop. După ce se  formează deprinderile de a răspunde la întrebări , copii 
sunt îndrumaţi să formuleze întrebări despre  conţinutul materialelor de sprijin .  
         Convorbirile pot fi eficiente , dacă materialele de sprijin îndeplinesc anumite condiţii:
 -          să urmărească obiectivele activităţii ;
 -          să prezinte aspecte cunoscute copiilor ;
 -          să conţină 1-2 acţiuni observabile ;
 -          să fie realizate într-o formă accesibilă copiilor de 3-5 ani ;
 -          să prezinte acţiuni cu  legături logice între ele ;
 -          să aibă o dimensiune potrivită sălii de grupă , încât să fie observate de toţi copiii ;
 -          să corespundă din punct de vedere estetic.
 
 Întrebările au şi ele o foarte mare importanţă, ele trebuie să se încadreze în următoarele

criterii :
 -          să fie clar formulate ;
 -          să aibă în vedere nivelul exprimării copiilor ;
 -          să nu fie prea dezvoltate ;
 -          să se refere la materialul de sprijin ;
 -          să solicite răspunsuri în propoziţii ,
 -          să stimuleze gândirea , imaginaţia .
 Educatoarea ţine seama de faptul că aceste convorbiri pot fi eficiente, dacă
se desfăşoară într-o atmosferă caldă deschisă , nestresantă, unde exprimarea
copiilor este liberă , fără teama de a greşi .
 Momente :
 1.  Asigurarea climatului corespunzător -   aerisirea 
clasei                                                                                           -aşezarea
scăunelelor în semicerc ;
-materialul de sprijin este pus în locul în care poate fi văzut de toţi
copiii .                          
 2. Introducerea în activitate – Putem începe cu o ghicitoare ,un  proverb , un
joc scurt cu păpuşile , etc. În continuare , actualizăm cunoştinţele dobândite
anterior în legătură cu tema , se trezeşte  interesul pentru noua temă .
 3 .  Anunţarea temei . Putem spune că ,, am vrea să ştim …, am auzit că. ..,
am primit o scrisoare în legătură cu…, am vorbit cu…               
                        
 Momentul următor este ,,Desfăşurarea convorbirilor „ care  începe cu
formularea unor precizări referitoare la desfăşurarea activităţii . Acum li se
reaminteşte copiilor că trebuie să asculte întrebările cu atenţie , să
formuleze răspunsuri clare , să asculte răspunsurile colegilor , să le
completeze dacă sunt solicitaţi etc.
 4. Prezentarea  materialelor de sprijin este făcută de educatoare , iar copii
le privesc şi răspund la 1-3 întrebări în legătură cu ele .
 Intuirea materialului prin întrebări şi răspunsuri se face având  în vedere
structura unei compuneri : introducere , cuprins şi încheiere. Potrivit
comportamentelor ce trebuie formate , educatoarea urmăreşte ca
răspunsurile să fie formulate în prop. simple la gr. mică , în prop.
dezvoltate la gr. mijlocie şi în fraze la cei de gr. mare . este bine ca
pentru fiecare întrebare să , să se solicite mai multe răspunsuri . În felul
acesta copiii obţin informaţii şi unii de la alţi , pe lângă cele date de educ.
        Răspunsurile copiilor depind în mare măsură , de :
         - nivelul exprimării lor ;
        - pregătirea pentru activitate ;
        - tema convorbirilor :
        - calitatea întrebărilor ;
        - calitatea materialelor de sprijin .
         Educatoarea urmăreşte ca răspunsurile copiilor să îndeplinească
următoarele condiţii :
 -          să fie în concordanţă cu întrebarea ;
 -          să fie formulate clar , corect , precis ;
 -          să fie rezultatul gândirii copiilor .
 După ce au fost parcurse toate materialele de sprijin se formulează
concluziile . Copii sunt solicitaţi să aşeze propoziţiile formate în ordine
logică .
  Concluziile convorbirilor :
 -la gr. mică      2-3 prop. despre ce a prezentat materialul
 -la gr. mijlocie mai multe prop. despre prezentare
 -la gr. mare   text / variante de text( mai multe prop. puse
într-o ordine logică
 ptr. a forma o exprimare coerentă)
            Concluziile pot fi : parţiale după fiecare idee
principală şi  generale la sfârşitul convorbirilor .
           Aceste concluzii nu înseamnă repetarea mecanică a
celor discutate , ci reprezintă un  nou exerciţiu de eficient
de exprimare.
                        
 7. Evaluarea convorbirilor  se realizează de educatoare , de
obicei într-o formă pozitivă . Se poate referi şi la alte
aspecte , fără să nominalizeze copiii(Data viitoare cred că
daţi răspunsuri mai …) dar cu nuanţă mai mobilizatoare).

 CONVORBIRI DUPĂ O ILUSTRAŢIE(GRUPA MARE)
  Intuirea ilustraţiei  -  Acest tip de activitate se desfăşoară doar
la grupa mare deoarece copiii trebuie să sesizeze mai multe
acţiuni  aflate într-o singură ilustraţie . Educatoarea le conduce
observarea din plan apropiat spre plan îndepărtat , iar copiii
formulează propoziţii în legătură cu ceea ce văd . Este bine să se
ceară  , mai multe formulări de prop . pentru  aceeaşi  acţiune
încât să fie activaţi şi solicitaţi mai mulţi copii. În continuare se
realizează variante de enunţuri dezvoltate ( fraze) despre
conţinutul materialului de sprijin .
          
 Ordonarea enunţurilor  -  Acum copiii sunt solicitaţi să aşeze într-
o ordine logică prop. formate în timpul convorbirii .
     În funcţie de nivelul exprimării lor se solicită cât mai multe
variante , acestea fiind realizate prin încurajarea copiilor .
Procedând astfel îi dăm posibilitatea copilului să creeze o formă
proprie , care vine din interior şi nu din exterior ( aceasta am
gândit-o eu ). 
 Etapele activităţii sunt la fel cu cele de la convorbiri după
material intuitiv .                     
 LECTURA DUPĂ IMAGINI(GR. MARE)
 Potrivit DEX ,,lectură” este ,,faptul de a citi”. Pornind de aici
,apreciem că lectura după  imagini se poate  realiza cu copiii
care pot ,,citi” aceste imagini . Pentru preşcolari , a citi
înseamnă a observa o imagine şi a spune ceea ce vezi în
propoziţii aşezate în ordine logică .
       Imaginile folositeîn această activitate trebuie să
îndeplinească anumite condiţii :
 -          să fie clare ;
 -          să fie atractive ,să trezească interesul copiilor ;
 -          să dezvolte o temă cunoscută ;
 -          să evidenţieze introducerea , cuprinsul şi încheierea
acţiunii prezentate .
 Educatoarea conduce observarea copiilor prin întrebări clare ,
scurte ,corect formulate , care să solicite răspunsuri în propoziţii
.
 Întrebările urmăresc şi dezvoltarea limbajului copiilor prin
introducerea unor cuvinte şi expresii noi .
 ETAPELE LECTURII DUPĂ IMAGINI POT FI URMĂTOARELE :
 1.      Asigurarea climatului –afectiv şi organizatoric ;
 2.      Introducerea în activitate ;
 3.      Trezirea interesului pentru activitate sau
pentru temă ;
 4.      Anunţarea temei ;
 5.      Prezentarea imaginilor  în faţa copiilor ;
 6.      Observarea  globală a imaginilor ;
 7.      Întrebări generale despre imagini ;
 8.      Intuirea imaginilor şi abordarea unor
construcţii lingvistice în legătură cu construcţiile lor
şi insistând pe variante de răspuns ;
 9.      Aşezarea enunţurilor într-o ordine logică ;
 10. Evaluarea în sensul mobilizator .
                           
CONVORBIRI PE TEME DATE SAU LIBERE (GR. MARE)
 Acestea se desfăşoară pe teme alese de copii sau de educatoare . Au la
bază seturi de întrebări care conduc copiii în „explorarea” temei .
          În prima parte copiii formulează răspunsuri la întrebările
educatoarei şi în a doua parte ordonează  răspunsurile pentru realizarea
unui enunţ despre temă .
            În alte activităţi de acest fel , educatoarea anunţă tema
convorbirilor şi copiii prezintă diferite întâmplări care se încadrează în
tema respectivă .  Aceasta urmărind pronunţia corectă , exprimarea
corectă şi coerentă..              
 Etapele activităţii pot fi : 
 1.      Alegerea temei . Anunţarea ei . Stabilirea sarcinilor pentru
pregătirea activităţii .
 2.      Aşezarea materialelor ;
 3.      Organizarea grupei ;
 4.      Trezirea interesului pentru temă ;
 5.      Stabilirea legăturii cu alte activităţi de acelaşi fel ;
 6.      Desfăşurarea activităţii . Întrebări şi variante de răspunsuri ;
 7.      Aşezarea răspunsurilor în ordine logică ;
 8.      Elaborarea unui enunţ dezvoltat în legătură cu tema ;
 9.      Evaluarea activităţii .