PROIECT FIZICA

REALIZAT DE UNGUREAN VALENTIN

LEGEA LUI PASCAL
-PRESIUNEA EXTERIOARĂ EXERCITATĂ ASUPRA UNUI LICHID SE TRANSMITE
INTEGRAL ÎN TOATĂ MASA LICHIDULUI ȘI ÎN TOATE DIRECȚIILE.
 • Conform principiului fundamental al hidrostaticii, diferenţa
presiunilor în două puncte date ale unui lichid aflat în echilibru în
câmp gravitaţional este: p2-p1=r.g.h. Dacă termenul r.g.h este

LEGEA LUI
constant, orice modificare a presiunii într-unul din cele două
puncte provoacă o modificare corspunzătoare a presiunii în

PASCAL
celălalt punct încât: p2' - p1' = rgh
• Rezultă astfel: p2' - p1' = p2 - p1 sau p2' - p2 = p1' - p1, de
unde Dp2 = Dp1
 APLICAŢII
ALE LEGII
LUI PASCAL
PRESA
HIDRAULICĂ
•Presa hidraulica este alcatuita din doi cilindri cu pistoane de
sectini diferite S1 si S2 care comunica intre ei prin supapa D2.
•Prin supapa D1 cilindrul mic comunica cu un rezervor R.
•Cilindrii si rezervorl contin ulei mineral.
•Presa hidraulica functineaza cu ajutorul parghiei P care se apasa
cu forta F1 pe pistonul mic al presei, acesta coboara, supapa D1 se
inchide, lichidul fiind inpins in cilindrul mare al caruipiston
actioneaza asupra corpului C cu forta F2 comprimandul.
•Daca vrem sa reluam ridicam pistonl mic supapa D2 se inchide,
supapa D1 se deschide, iar lichidul patrunde din rezervor in
cilindrul mic.
•Legea lui Pascal este F1 supra F2 egal cu S1 supra S2.
PRESA HIDRAULICA MAI ESTE UTILIZATA LA:

 - taierea foilor din tabla

• - stantarea metalelor
• - extragerea uleiului din seminte
• - extragerea sucului din fructe 
• - ridicarea greutatilor - cricul
                                            - elevatorul
                                            - scaunul de la frizerie
FRÂNA HIDRAUL
ICĂ
•Principiul din spatele oricarui sistem hidraulic este simplu:
forţelecare sunt aplicate la un punct sunt transmise către un alt pu
nct prinintermediul unui fluid incompresibil. La frâne, acest lichid
incompresibileste lichidul de frână.
•Componente:
•- Rezervorul compensator de lichid de frana
•- Etrierul de frana
•- Discurile de frana
•- Conductele circuitului hidraulic
•- Tamburul
•- Sabotii
•- Cilindrii
 LEGEA LUI
ARHIMEDE
LEGEA LUI ARHIMEDE SAU PRINCIPIUL LUI ARHIMEDE ESTE O LEGE A HIDROSTATICII,
CARE AFIRMĂ CĂ UN CORP SCUFUNDAT ÎNTR-UN FLUID ESTE ÎMPINS DE CĂTRE FLUID, DE
JOS ÎN SUS, CU O FORȚĂ EGALĂ CU GREUTATEA VOLUMULUI DE FLUID DISLOCAT DE CĂTRE
CORP. ACEASTĂ FORȚĂ SE NUMEȘTE FORȚĂ ARHIMEDICĂ SAU FORȚA LUI ARHIMEDE.
O VARIANTĂ SIMPLIFICATĂ DE
DEMONSTRAŢIE TEORETICĂ A LEGII LUI
ARHIMEDE
Vom folosi o piesă metalică (ori dintr-un
material de densitate mai mică)
paralelipipedică pe care o vom agăţa de arcul
cântarului şi apoi o vom cufunda într-un
recipient umplut parţial cu lichid, asemenea
pietrei din figura anterioară. La momentul în
care piesa metalică atinge o stare de echilibru,
asupra sa acţionează următoarele forţe: G -
greutatea sa, T - o forţă ascensională
determinată de tensiunea din arcul cântarului,
cât şi forţele datorate presiunii exercitate de
lichid pe suprafeţele piesei metalice (F1 şi F2).
 Navele plutesc, deşi sunt confecţionate din materiale cu densitatea
mult mai mare decât a apei. Datorită formei lor ele dezlocuiesc un
volum foarte mare de apă

Submarinul este o navă care poate pluti la suprafaţa apei, dar se poate
şi scufunda la diferite adâncimi. El are între pereţii săi dubli
rezervoare (numite balast-apă), care se pot umple cu apă din mare;
 APLICAŢII ALE LEGII când se umplu cu apă, greutatea submarinului creşte, şi el se
LUI ARHIMEDE: scufundă. Pentru a reveni la suprafaţă, apa din rezervoare este
- PLUTIREA NAVELOR  evacuată cu ajutorul aerului comprimat.
- SUBMARINUL Baloanele umplute cu hidrogen, lăsate libere în aer, se ridică datorită
- DENSIMETRUL forţei arhimedice.

Dispozitivul pătrunde în lichid până când greutatea lichidului

dezlocuit devine egală cu greutatea sa proprie. Dacă lichidul are
densitate mai mare, se cufundă o parte mai mică a densimetrului, iar
în lichide mai puțin dense, cufundarea este mai accentuată.
• O consecinţă a legii fundamentale a hidrostaticii este şi legea lui
Arhimede. Considerăm un corp cilindric cufundat într-un lichid aflat
în repaus. Conform principiului fundamental al hidrostaticii, forţele
de apăsare pe suprafaţa laterală a cilindrului îşi fac echilibru.
Rezultanta forţelor verticale de presiune, normale pe bazele
cilindrului, este: F=F2-F1=(p2-p1).S
sau ţinând cont că p=r.g.h
obţinem: F=r.g(h2-h1).S=r.g.h.S=Gl
unde h=h2-h1 este înălţimea cilindrului, r este densitatea lichidului, iar
Gl este greutatea lichidului dezlocuit de corp.
• Deci, rezultanta forţelor de presiune exercitate
asupra corpului cufundat în fluid, numită forţă
arhimedică, este egală şi de sens opus cu
greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.
LEGEA LUI • Un corp cufundat într-un fluid în repaus este împins de jos în sus
cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de acel
ARHIMEDE corp.
 SUNETUL
SUNETUL ESTE UN FENOMEN FIZIC CARE STIMULEAZA SIMTUL AUZULUI. LA
OAMENI AUZUL ARE LOC CAND VIBRATIILE DE FRECVENTE INTRE 15 SI 20.000 DE
HERTZI AJUNG LA URECHEA INTERNA. HERTZUL, SAU HZ, ESTE UNITATEA DE
MASURA A FRECVENTEI EGALA CU O PERIOADA PE SECUNDA. ASTFEL DE
VIBRATII AJUNG LA URECHEA INTERNA CAND SUNT TRANSMISE PRIN AER, SI
TERMENUL SUNET ESTE CEVA RESTRICTIONAT LA ASTFEL DE UNDE CARE
VIBREAZA IN AER. FIZICIENII MODERNI, INSA, EXTIND TERMENUL PENTRU A
INCLUDE VIBRATII SIMILARE IN MEDII LICHIDE SAU SOLIDE. SUNETE DE
FRECVENTE MAI MARI DE 20.000 HZ SUNT NUMITE ULTRASONICE.
PROPAGAREA
SUNETULUI
• Propagarea sunetului in mediu. Vibratiile produse
de un corp sonor oarecare se propaga (se transmit)
in atmosfera in toate directiile, punand in miscare
moleculele de aer vecine. Acestea, la randul lor
produc mai departe fenomenul, facand sa vibreze
alte si alte molecule de aer. In acest fel se
formeaza o serie de straturi de aer alternativ,
condensate si rarefiate, care se numesc
unde. Deoarece miscarea undelor sonore se face in
toate directiile si cu aceeasi viteza, acestea au
forma sferica (unde
sferice), asemanatoare cercurilor concentrice
produse de o piatra aruncata pe suprafata unei ape
linistite. In centru se gaseste corpul care vibreaza:
• Propagandu-se in mediul inconjurator, acesta transmite vibratiile sub forma
de unde sonore pana la organul nostru auditiv. Acest mediu este de obicei
gazos (aer) dar el poate fi si lichid (apa) sau solid (pamantul, lemnul, metalul
etc.).
• Propagarea sunetelor se face cu atat mai bine cu cat  mediul prin care se
transmit undele sonore este mai dens. Vibratiile sonore se propaga in aer cu o
viteza de 340m/s, in apa cu o viteza de 1440m/s, iar in mediul solid cu o viteza
de 3000-5000m/s.
Sunetul, intr-un mediu cu densitate uniforma, se deplaseaza inainte intr-o linie dreapta. Insa,
ca si lumina, sunetul este supus refractiei, care indeparteaza undele sonore de directia lor
originala. In regiuni polare, de exemplu, unde aerul de langa pamant este mai rece decat cel
ce se afla la inaltimi mai ridicate, o unda sonora indreptata in sus care intra in zona mai calda
din atmosfera este refractata inspre pamant.

Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in totalitate,

specificand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate
(timbru). Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice:
frecventa, amplitudine, si constitutia armonica, sau respectiv forma undei.
Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite frecvente, sau
note care nu sunt legate armonic.

Noi percepem frecventa ca sunete mai 'inalte' sau sunete mai 'joase'. Frecventa
unui sunet este numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le
efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe
secunda. Undele se propaga si la frecvente mari si la frecvente joase, dar oamenii
nu sunt capabili sa le auda in afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la
frecvente dorite prin metode diferite.
SFARSIT