Detergenţii tradiţionali şi

biodegradabili

Dr. Sandu Maria,

Institutul de Ecologie şi Geografie
 REGULAMENTUL (CE) NR. 48/2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului din
31.03.2004 privind detergenţii (RPE din 31.03.2004).
Definiţii:

1. „Detergent” înseamnă orice produs din substanţe

sau preparat care conţine săpunuri şi/sau alţi
agenţi tensioactivi (agenţi activi de suprafaţă,
surfactanţi) destinaţi proceselor de spălare şi
curăţare. Detergenţii pot fi sub forme diferite
(lichidă, pulbere, pastă, bucăţi, blocuri, piesă
turnată, piesă fasonată, etc.) şi să se comercializeze
pentru uz casnic, în scopuri instituţionale sau
industriale.
 Definiţii (RPE din 31.03.2004) :

6. „Agentul tensioactiv” (agentul activ de

suprafaţă, surfactantul) înseamnă orice
substanţă organică şi/sau preparat organic
utilizat în detergenţi, care are proprietăţi
tensioactive şi care conţine una sau mai multe
grupe hidrofile şi una sau mai multe grupe
hidrofobe de natură şi dimensiuni care să facă
posibile reducerea tensiunii superficiale a apei
şi formarea unor monostraturi întinse sau
adsorbite la interfaţa apă-aer, precum şi
formarea de emulsii şi/sau microemulsii şi/sau
micele şi adsorbţia la interfeţele apă-solid.
După natura grupei hidrofile, agenţii activi de
suprafaţă pot fi:

• anionici (săruri de sodiu ale: sulfaţilor acizi de alchil,

acidului alchil sulfonic sau alchil-aril sulfonic);  spre
deosebire de săpunuri, aceşti detergenţi pot fi utilizaţi
şi în soluţie acidă şi în apă dură; au proprietăţi de
curăţire bune; nu sunt biodegradabili;
• cationici (conţin o grupare cuaternară de amoniu pe o
catenă alcanică, cu radicali alchil); sunt dezinfectanţi
puternici (coagulează proteinele din bacterii), fiind
folosiţi mult în spitale; conferă fibrelor textile
moliciune; nu sunt biodegradabili;  
• neionici (catenă liniară de lungime variabilă de tip
alchilic şi care au ca grupare polară grupa etoxi şi o
grupare hidroxil terminală); neavând sarcină electrică,
pot fi folosiţi deopotrivă în ape dure sau chiar ape
bazice; au multă aplicaţie în spălătorii şi în
cosmetică, fiind puţin agresivi şi cu putere spumantă
controlabilă; sunt biodegradabili;
• amfoteri (ionizare negativă sau pozitivă, în funcţie de
pH-ul apei); spumează bine, prezintă stabilitate; sunt
folosiţi pentru igiena personală şi în curăţenia casei;
pot fi şi biodegradabili şi nebiodegradabili;
 Agenţii activi de suprafaţă/agenţii
tensioactivi/surfactanţii sunt în detergenţii:
• agenţii activi de suprafaţă anionici: Sunt folosiţi în detergenţii pentru
spălătorii şi detergenţii pentru spălarea vaselor manual. Ei se ionizează în
soluţie, au proprietăţi de curăţire bune, şi sunt foarte spumanţi. Ex: săpunul,
alcoolul etoxisulfat.
• agenţii activi de suprafaţă neionici: Nu creează multă spumă şi sunt folosiţi
în detergenţii pentru spălătorii şi în maşinile automate de spălat vase, şi ca
ajutoare la clătire. Pentru că nu se oxidează, sunt rezistenţi la duritatea apei şi
curaţă bine majoritatea petelor. Cei mai folosiţi sunt hidroxieteri. 
• agenţii activi de suprafaţă cationici: Sunt folosiţi în detergenţi pentru a face
fibrele mai moi şi mai delicate (gen în Cocolino, Silan). Alte intrebuinţări sunt
ca dezinfectanţi şi alte produse de igienizare şi curăţare a casei. Compuşii
quaternali de amoniu sunt cei mai folosiţi. 
• agenţii activi de suprafaţă amfolitici: Sunt folosiţi în detergenţii pentru
igiena personală, şi în curaţenia casei datorită spumei şi stabilităţii. Ei pot fi
anionici, cationici sau neionici, în funcţie de pH-ul (aciditatea sau bazicitatea)
apei. Ex: săpunuri lichide, săpunuri solide. 
Săpunurile: Sunt săruri ale acizilor graşi solubile în apă. Săpunurile sunt facute
din grăsimi şi uleiuri sau din acizii lor graşi, trataţi cu substanţe chimice cu
bazicitate ridicată. 
 Detergentul a fost creat:

• pentru uz industrial în 1916 de chimistul

german Fritz Gunter.
• pentru uz menajer, care să nu atace
pielea, a apărut în anul 1933. Este un
produs de sinteză de origine
petrochimică, având o structură
asemănătoare cu cea a săpunului, în
măsură să înlăture murdăria cea mai
persistentă.
În anul 2008, s-a estimat că în Europa de Est s-au folosit
anual mai mult de 4,2 milioane tone de detergenţi şi 1,2
milioane tone de balsamuri, în creştere faţă de anul 2006
 Câteva chimicale din detergenţi:
In conţinutul fiecărui detergent de rufe, indiferent de denumire (Dero, Bonux, Persil, Ariel,
Tide, Rex, Omo, Bona sau Hass) întâlnim următoarele ingrediente:
- 15% – 30% Agenţi activi de suprafaţă anionici;
- 5% Agenţi activi de suprafaţă neionici;
- agenţi de înălbire pe baza de oxigen activi, fosfaţi si fosfonaţi;
- enzime, parfumuri.
1. Agenţii activi de suprafaţă - sunt incluşi în componenţa detergenţilor pentru a spăla mai
bine hainele. Agenţii activi de suprafaţă detectaţi în timpul analizelor:
a) quaterinum 15 – eliberează formaldehida (cunoscut cancerigen);
b) dietanolamina – poate provoca iritaţii cutanate, oculare, probleme ale ficatului;
c) extracte petrochimice – asociate cu probleme la nivel pulmonar;

2. Stabilizatori – sunt asociaţi cu probleme de piele, respiratorii şi iritaţii oculare.

3. Înălbitori optici, care ne păcălesc ochiul. Ei pot fi folosiţi şi separat sau incluşi în
detergent. Pot provoca iritaţii oculare şi cutanate.
4.  Fosfaţi şi EDTA se folosesc pentru eficienţa detergenţilor în apă dură. Nu sunt uşor
biodegradabile şi s-a determinat ca fiind toxice pentru animale.
Materiile prime din care se fabrică industrial detergenţii sunt de origine petrochimică:
alcani, alchene şi alcooli superiori, arene alchilate, etena si oxid de etilenă,
obţinute, de obicei, în etapa de prelucrare secundară a fracţiunilor petroliere.
Chimicale din detergenţi:
Impactul chimicalelor din detergenţi :
• în compoziţia detergenţilor se mai adaugă şi nitriţi şi
fosfaţi, care au ca efect reducerea durităţii apei. Ajunşi
în mediul acvatic, aceştia stimulează înmulţirea
algelor, ceea ce duce la scăderea conţinutului de oxigen
în apă, făcând imposibilă viaţa faunei acvatice.
Mai mult de atât, cercetătorii au avertizat în mai
multe rânduri că solurile agricole sunt tot mai
infestate, pe lângă pesticide, cu sulfat de alchilbenzen,
substanţa întâlnită în detergentii, cei mai bine vânduţi
la nivel mondial.
 Sunt periculoşi detergenţii?
Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele
Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti.

• Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziţie din

ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenţilor
sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni, animale,
plante şi mediul natural în general (aer, pământ, ape de
suprafaţă şi ape de adâncime).
• Măsuri au fost luate în repetate rânduri, dar aplicarea lor
a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există
alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic şi
economic), fie din motive care îşi au explicaţia în interesele
corporaţiilor implicate în producţia, distribuţia şi comerţul
cu produse de curăţat. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus
interzicerea utilizării fosfaţilor în compoziţia detergenţilor,
dar aplicarea măsurii trenează/durează.
 Sunt periculoşi detergenţii?
Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele
Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti.

„Efectele detergenţilor asupra mediului sunt suficient de

extinse şi dăunătoare, încât se estimează că dacă pe toată
planeta s-ar impune măsuri severe şi conjugate împotriva
poluării cu detergenţi, ar fi necesară o perioadă de
refacere, care ar dura aproape o jumătate de secol.
Îndeosebi agenţii activi anionici şi cationici, utilizaţi larg în
producţia actuală de detergenţi, nefiind biodegradabili, se
îndepărtează cu mare greutate de pe suprafeţele apelor, iar
acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerarea
apelor, distrugând toate formele de viaţă din ape.” 
 Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Grumaz Rozalia, Stoica Cătălina. Acute toxicity
assessment of several cationic and amphoteric surfactants on aquatic
organisms. // Journal of Environmental Protection and Ecology, 2012, vol.13,
no.2, p. 541-553.

În apele de suprafaţă prin diferite studii s-au depistat concentraţii de agenţi tensioactivi
anionici în intervalul <0,004 – 0,081 mg/L, neionici <0,00002 -0,031 mg/L, cationici
<0,0001 – 0,034 mg/L, iar în apele uzate din diferite zone geografice au fost determinate
concentraţii ale detergenţilor cationici de 0,1-325 mg/L, în apele uzate provenite de la
spitale fiind depistate chiar 6000 mg/L.
Datele ecotoxicologice identificate:
Toţi agenţii activi (cationici şi amfoteri) manifestă toxicitate pe diverse specii de
peşti (CL50 = 0,07 – 42 mg/L), iar valorile de concentraţie fără efect observabil
(NOEC) sunt cuprinse în intervalul 0,004 – 3,5 mg/L.
- Toxicitatea acută faţă de Daphnia este de 0,006 – 520 mg/L, iar NOEC in
intervalul 0,043 –3 mg/L.
- Efectul toxic acut asupra algelor al agenţilor activi cationici variază în intervalul
0,03-11 mg/L, cu valori NOEC în intervalul 0,12-1,8 mg/L, îm timp ce pentru
surfactanţii amfoterici prezintă valori CE50 mai mari cuprinse în intervalul
0,5 – 48 mg/L şi NOEC 0,09 – 3,2 mg/L.
- Agenţii activi cationici quaternari inhibă respiraţia bacteriană, cu CE50 în
intervalul 0,15 – 6,9 mg/L, iar esterquaţii prezintă valori CE50 >130 mg/L.
- Agenţii activi amfoteri manifestă o toxicitate scăzută asupra bacteriilor.
Clasificarea gradelor de toxicitate pentru efluenţii de biodegradabilitate
testaţi. Gheorghe Ştefania, Lucaciu Irina, Pascu Luoana. Biodegradability assessment of cationic and
amphoteric raw materials, Journal of Environmental Protection and Ecology, vol.13, no.1 (2012), 155-164

Organism acvatic Toxicitate conform normelor internaţionale (EPA, OECD, Persoone G. 2003)
clorură de benzentoniu dialchil hidroxietil amoniu metasulfat
Compus original Efluent Compus original Efluent
biodegradare biodegradare
Cyprinuscarpio TOXIC: 1 mg/l Clasa I – nu există NOCIV/PERICULOS Clasa I – nu există
<LC50 ≤10 mg/l toxicitate acută TU PENTRU MEDIUL toxicitate acută TU
< 0,4 ACVATIC < 0,4
10 mg/l<LC50
≤100 mg/l

Daphnia magna PUTERNIC Clasa III – TOXIC: 1 mg/l < Clasa I – nu există
TOXIC LC50 < toxicitate acuta LC50≤ 10 mg/l toxicitate acută TU
1mg/l 1<TU<10 < 0,4

Selenastrum PUTERNIC Clasa III – TOXIC: 1 mg/l < Clasa III –

TOXIC LC50 < toxicitate acuta LC50≤ 10 mg/l toxicitate acută
capricornutum 1mg/l 1<TU<10 1<TU<10
Toxicitate TOXIC TOXIC TOXICITATE TOXICITATE
microbiană SCAZUTĂ SCAZUTĂ
Experiment cu 10- 5 – 2 - 1 mg/L de agenţi activi, referinţa.
Linda Persson. Screening methods for aquatic toxicity of surfactants.
Sweden, 2012, 80 p.
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0147651302000258
Ivan (Gheorghe) Ştefania. Eficienţa de îndepărtare a agenţilor de
suprafaţă cationici şi amfoterici în testele de biodegradare
primară (Teza de doctorat, Bucureşti, 2012).
 Cercetarea realizată (modelări de laborator) în Institutul de Ecologie şi
Geografie de asemenea demonstrează impactul agenţilor de suprafaţă
cationici şi a celor anionici asupra capacităţii de autoepurare şi a
procesului de nitrificare a ionilor de amoniu.

Ex.: Etapa nitrificării NH4+→NO2- în apă în prezenţa 1 2 3 4 5

agenţilor de suprafaţă anionici (ASAn) durează de la 9 2,5
(r. Prut) la 13 zile (lacul Beleu). Prezenţa agenţilor de 2

mg/L NH 4+
suprafaţă cationici (ASCt) stagnează nitrificarea în 1,5
apa lacului Beleu, unde în 23 de zile s-a oxidat doar
1
33% din ionii de amoniu.
0,5
Oxidarea ionilor NO2- până la NO3- durează de la 11 la 15
zile în apa r. Prut (în lipsa şi prezenţa ASAn), în cea 0

din lacul Beleu durează 21 de zile, iar în apa din lacul zile
Beleu (s. Slobozia Mare), ce conţine 2 mg/L NH4+ şi
ASCt 0,5 mg/L, în 23 de zile au apărut doar urme
8 1
(0,18 mg/L) de nitriţi, cea ce confirmă impactul ASCt
7 2
asupra procesului de nitrificare.
6 3
1. r. Prut, s. Văleni; 2. r. Prut, s. Văleni + 0,5

mg/L NO2-
5 4
mg/L ASAn; 3. lacul Beleu, s. Slobozia 4 5
3
Mare + 0,5 mg/L ASAn; 4. lacul Beleu, s. 2
Slobozia Mare; 5. lacul Beleu, s. Slobozia 1
Mare + 0,5 mg/L ASCt. 0

13

17

21
1

9
zile
• Fiind eminentă influenţa agenţilor de suprafaţă asupra proceselor, ce
au loc în apele naturale (de ex., nitrificarea ionilor de amoniu), aceste
substanţe însă nu sunt incluse în lista celor obligatorii la
monitorizarea calităţii apelor naturale şi componenţei celor reziduale.

• În acest context agenţii de suprafaţă (anionici, cationici, neionici,

amfoteri) necesită a fi incluşi în documentele normative naţionale
privind calitatea apelor naturale [HG Nr. 890 din 12.11.2013 pentru
aprobarea Regulamentului cu privire la cerinţele de calitate a
mediului pentru apele de suprafaţă. // MO din 22.11.2013, Nr. 262-
267, art. Nr.: 1006.], condiţiile la deversare a apelor uzate [HG nr.
950 din  25.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul
de canalizare şi/sau în emisaruri de apă pentru localităţile urbane şi
rurale. // MO nr. 284-289 din 06.12.2013, art. nr. 1061.], privind
monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a
apelor subterane [HG nr. 932 din 20.11.2013 pentru aprobarea
Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării
apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. // MO nr. 276-280 din
29.11.2013, art. nr. 1038.].
https://www.libertateapentrufemei.ro/articol/cosmeticele-si-detergentii-la-fel-de-periculoase-precu
m-gazele-de-esapament-164274

Top 5 cele mai periculoase substanţe din cosmetice

• Ftalaţii, despre care s-a demonstrat ştiinţific că provoacă tulburări hormonale,
nu mai sunt folosiţi în industria cosmetică din Uniunea Europeană şi SUA, dar se
găsesc încă în cosmeticele provenite din Asia.
• Parabenii, derivaţi din etili (etil, metil, izobutil, propil etc), provoacă de
asemenea dereglări hormonale şi afectează căile respiratorii. Încă se găsesc sub
diverse forme în toate produsele cosmetice şi în detergenţii folosiţi la curăţenie.
• Lauril-sulfatul, găsit îndeosebi în şampoane şi săpunuri pentru a produce
spumă, poate cauza afecţiuni ale pielii, căderea părului, dermatite şi iritaţii ale
ochilor.
• Triclosanul, aflat în toate săpunurile, în pasta de dinţi şi în cosmeticele pentru
îngrijirea tenului, afectează sistemul hormonal.
• Acidul etilendiamin tetra-acetic (EDTA) este considerat cancerigen şi
provoacă afecţiuni dermatologice şi intestinale. Se găseşte în orice produs
cosmetic sau detergent, care produce spumă.
Statisticile arată că se folosesc peste 80.000 de chimicale in produsele
conventionale de curatenie. Alarmant, nu-i asa?
 Cum ne otravesc detergentii
sursa: 
http://www.referatele.com/referate/chimie/online4/Sapunuri-si-
Detergenti-Substante-tensio-active-referatele-com.php

• Asociaţia americană “National Poison Prevention

Week” a atras atenţia, în mai multe rânduri, asupra
otrăvurilor folosite în gospodarii. Otrăvuri cu acţiune
lentă – de la produsele pentru igiena personală până la
cele utilizate la bucătărie ori pentru spălarea rufelor,
care sunt dăunătoare. Pentru că substanţele chimice
folosite sunt absorbite de organismul uman, prin căile
respiratorii şi prin piele, afecţiuni precum cele
endocrine, toxicitatea hepatică, tulburări ale
sistemului nervos, Alzheimer, osteoporoza şi chiar
cancerul devin inerente.
Plan de evaluare a riscului acvatic pentru agenţii de suprafaţă/surfactanţi
 Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business,
Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE
Bucureşti.

Un minim efort de informare aduce rezultat pozitiv şi

economie.
Multă dezbatere se manifestă în legătură cu produsele noi,
deşi în această privinţă se observă cât de adevărată este
înţelepciunea populară: nu tot ce e nou e nou, adesea e
„nou“ doar cel ce face aprecierea!
Şi în materie de detergenţi: apar noi formule, care valorifică
substanţe detergente din secolele trecute, avem deseori
revelaţia unor descoperiri, care îi amuză pe bunicii noştri.
Nu e nici o ruşine să ne întoarcem la practicile
străvechi bune, să aplicăm chibzuit ce am învăţat
altădată, nu e profitabil să căutăm schimbare cu
orice preţ. 
 Care ar fi tendinţele pozitive în domeniul
detergenţilor?
• Încă de mai multe decenii au fost stabilite câteva direcţii de
anvergură strategică: eficienţă mare la spălare, profil
sanoprotector (non-agresivi pentru utilizatori), profil
ecologic (să fie rapid biodegradabili, nepoluanţi),
economici (preţuri accesibile şi să spele bine la temperaturi
de 20-30 gr.C);
• aceste tendinţe sunt mai mult doleanţe, dar în condiţiile
unei concurenţe bine protejate, producătorii trebuie să
caute formule potrivite ca să asigure corelarea cu cererea;
multe din noutăţile în domeniu ilustrează acest fapt.
• problemele ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la
scară largă numai detergenti biodegradabili, care contin
ingrediente active, care nu deteriorează suprafeţele, se
dizolva uşor şi nu sunt toxice pentru mediul inconjurător. 
 Biodegradarea (Regulamentul UE din 31.03.2004 privind
detergenţii):

7. „Biodegradarea primară” înseamnă modificarea structurală

(transformarea) a unui agent tensioactiv de către microorganisme,
care conduce la pierderea proprietăţilor tensioactive ale acestuia
datorită degradării substanţei de bază şi pierderii, în consecinţă, a
proprietăţii tensioactive determinate prin metodele de testare
specificate la anexa II.
8. „Biodegradarea aerobă finală” înseamnă nivelul biodegradării
rezultate atunci, când microorganismele utilizează agentul tensioactiv
în totalitate, în prezenţa oxigenului, ducând la descompunerea acestuia
în bioxid de carbon, apă şi săruri minerale ale oricăror altor elemente
prezente, determinate prin metodele de testare specificate în anexa III
(Regulamentul UE din 31.03.2004 privind detergenţii), şi noi
componente celulare microbiene (biomasă).
• Detergentul bio (biologic) conţine enzime de
curăţare şi ingrediente active naturale, extrase din
plante.

• Aceste produse sunt „prietenoase” cu mediul

inconjurator şi nu conţin nici o substanţă toxică
sau sintetică.
 Astfel, alternativa la produsele toxice pentru viaţă o
constituie aşa numiţii detergenţi biodegradabili

• Detergenti ecologici au fost creati deja de

compania belgiană Ecover, Sodasan –
Germania sau Solinter – Spania.
• O clasă  de produse care se luptă pentru imagine şi cotă pe
piaţa detergenţilor o reprezintă detergenţii bio (se
descompun în apele reziduale sub acţiunea factorilor din
mediul respectiv, oxigen şi microorganisme): conţin
ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe
vera, nuca de cocos, legume, soia, lavanda, eucalipt,
muşeţel, etc.), prietenoase cu mediul natural; fiind
alcătuite din substanţe, care nu lasă reziduuri, sunt total
biodegradabili.
• Problema de fond a pieţei detergenţilor biodegradabili o
reprezintă încrederea limitată a consumatorilor în aceste
produse, considerându-le mai puţin eficiente la spălare
decât adversarii sintetici.
 Alternative: 100 % naturale şi ecologice.
• Nucile de săpun – este detergentul cel mai natural cu
putinţă. Interiorul nucilor este foarte bogat în
saponine. La o temperatură de minim 40 gr.C aceasta
se eliberează şi spală hainele. Se pot folosi fie în starea
lor naturală, dar şi sub forma de pudră, lichid ori
pastă. Procesul de obţinere este foarte uşor. În plus 0,5
kg de nuci de săpun e suficient în jur de şase luni, ieftin,
economic, eficient, natural. La o spălare nu e nevoie să
folosiţi mai mult de 4-5 nuci.
• După ce au fost folosite, nucile de
săpun pot fi “reciclate” şi transformate
în detergent universal. Practic, nu se
risipeşte nimic. Într-un litru de apă
fiartă se pun 100g de nuci de săpun
folosite şi se mai lasă la fiert 10
minute. Se filtrează apoi apa şi se
storc bine nucile de săpun, iar soluţia
rezultată se utilizează la curăţarea
suprafeţelor din casă.
• Reclama:
• Puteţi cumpăra nuci de săpun şi
produse cosmetice naturale de pe
eubio.ro
 Detergenţi pentru maşina de spălat uşor de
realizat în casă:
Detergent pudră:
-        250 gr percarbonat de sodiu (2Na2CO3·3H2O2).
-         250 gr carbonat de sodiu (calcinată - Na2CO3).
-         250 gr bicarbonat de sodiu (NaHCO3).
-         Cca. 250 gr săpun rufe ras cât mai mărunt.
-         Opţional: 10 - 15 ml ulei esenţial.

Se amestecă toate ingredientele într-un vas până se

omogenizează. Se adaugă cca. 30 gr. la o spălare. Pentru
haine mai murdare - între 60-70 gr. La un program de 40
minute al maşinii de spălat şi temperatură de 40 gr.C a
apei, săpunul ras se dizolvă întotdeauna şi nu este nevoie
de folosit produse anticalcar pentru maşina de spălat.
Detergent lichid:
-  3,7 L apă (sau decoct de nuci de săpun).
-   100 gr săpun rufe.
-   250 gr bicarbonat de sodiu (NaHCO3).
-   10 ml ulei de sâmburi de gref (nu esenţial, ci ulei vegetal).
-   Opţional: 10 ml ulei esenţial.

Într-un vas metalic se pune săpunul ras şi apa cât să îl

acopere (cca. 500-700 ml). Se amestecă la foc mic până se
dizolvă complet. Într-un recipient mai mare se adaugă cca.
3 litri de apă caldă, care se amestecă cu săpunul dizolvat.
La sfârşit se adaugă bicarbonatul de sodiu.
• Detergenti bio pentru rufe - Detergenţii bio nu conţin clor, ingrediente
derivate din petrol, organisme modificate genetic si nici parfumuri sintetice –
sunt alternativa sănătoasă atât pentru adulţi cât şi pentru copii sau bebeluşi.
• Detergent bio cu lavanda pentru bebeluşi de la Earth Friendly Products –
concentrat lichid pentru haine de bebeluşi cu lavanda şi muşeţel. Acest produs
este hipoalergenic, conţine ingrediente de cea mai buna calitate, este delicat cu
pielea sensibila a bebeluşului şi lasă hăinuţele curate şi moi. 
• Soluţie pentru spălat legume şi fructe – ajută la îndepărtarea pesticidelor,
produselor chimice, metalelor grele, murdărie, bacterii şi ceara de pe
suprafaţa fructelor şi legumelor. Aceasta soluţie este fără gust şi ucide bacterii
precum E-Coli, Listeria sau Salmonella.
• Detergent lichid bio pentru vase şi biberoane fără miros – soluţie 100%
naturala pentru spălat vasele si biberoanele bebeluşilor, fără miros si cu o
acţiune puternica împotriva grăsimii, nu împotriva pielii. Nu conţine
organisme modificate genetic, este non-poluant si 100% biodegradabil.
• Dezinfectant jucării bebeluşi – fără miros si cu pH neutru, acest produs curata
foarte bine jucăriile si obiectele din camera bebeluşului, lăsându-le proaspete
si curate. Distruge peste 99% din germenii de uz casnic, ajutând la prevenirea
îmbolnăvirilor.
• Balsam ecologic pentru rufe cu aloe vera - apa, 30% acid citric, 1-2% betaina
din plante, 1-2% uleiuri esenţiale naturale, 1% bio aloe-vera concentrat.
 Unde se pot utiliza detergentii biodegradabili?

– In primul rand în casa ta.

– In hoteluri şi pensiuni.
– In restaurante.
– In colectivităţi (şcoală, spitale, etc).
– In zona industrială (fabrici).

Dar, actualmente, din consumul total de detergenţi,

doar 15% sunt bio.
 Avantajele produselor de curăţat
biodegradabile
Detergenţii biodegradabili sunt compuşi din enzime alimentare şi bacterii
nepatogene. Nu există riscuri pentru sănătate în folosirea lor şi nici nu
au impact negativ asupra mediului, de aceea mai sunt numiţi
şi detergenţi ecologici.
Hainele spălate cu detergenţi biodegradabili sunt mai puţin iritante
pentru pielea sensibilă. Acest lucru este extrem de important, pentru
că hainele pe care le îmbrăcăm sunt în contact permanent cu pielea
noastră. Detergentul şi balsamul de rufe biodegradabili sunt
hipoalergenici, un aspect important mai ales pentru persoanele cu
sensibilitate cutanată.
În plus, detergenţii biodegradabili au nevoie de un consum mai mic de
apă pentru clătire. Ingredientele pe care aceştia se bazează se dizolvă
mai uşor în apă decât mixturile chimice din detergenţii clasici.
Detergenţii biodegradabili sunt mai accesibili la preţ. Aceste produse se
vând, de obicei, la vrac, iar preţul pe cantitate este mult mai rentabil.
Una dintre cele mai importante calităţi ale acestui tip de produse este
faptul că sunt mai puţin poluante.
 Detergenţii biodegradabili îmbunătăţesc calitatea
aerului şi apei:

Detergenţii biodegradabili îmbunătăţesc calitatea aerului:

• Ingredientele oricărui produs de curăţare, prin utilizare, ajung, în cele din
urmă, în aer. Fie că e vorba de soluţia de curăţat suprafeţele, detergentul şi
balsamul de haine sau soluţia pentru vase.
• In cazul produselor biodegradabile, compoziţia acestora permite un plus de
confort pentru respiraţie în timpul utilizării, asigurând în casă un mediu mai
sigur pentru membrii familiei sau animalele de companie.
Detergenţii biodegradabili sunt mult mai puţin poluanţi în sistemul de alimentare
cu apă:
Deversarea apei uzate după spălare, amestecată cu detergent, este inevitabilă,
insă ingredientele biodegradabile ale detergenţilor biodegradabili sunt mult
mai bine tolerate de către mediul înconjurător. Mai ales că nu conţin nitriţi şi
fosfaţi, substanţe care, ajunse în mediul acvatic, stimulează înmulţirea algelor,
conducând în final la scăderea conţinutului de oxigen în apă şi făcând
imposibilă viaţa faunei acvatice.
Detergenţii biodegradabili diminuează riscul înfundării fosei septice:
Acest beneficiu este valabil în cazul celor care utilizează fosa septică.
Săpunurile detergenţilor biodegradabili nu vor interfera cu procesul de
funcţionare a foselor, asigurându-se funcţionarea normală a sistemelor septice,
în siguranţă pentru case.
 Totuşi, nu trebuie să confundăm detergenţii
biodegradabili cu cei bio

Detergenţii biodegradabili conţin ingrediente active

care nu deteriorează suprafeţele, se dizolvă uşor şi nu
sunt toxice pentru mediul înconjurător.
Detergentul bio (biologic) conţine enzime de curăţare
şi ingrediente active naturale, extrase din plante.

Mai exact, un detergent bio este şi biodegradabil, însă

un detergent biodegradabil nu este neapărat 100%
bio. Acest lucru justifică şi diferenţele mari de preţ
dintre cele două categorii de produse.
 Şi un alt aspect:

Numai că, în momentul în care s-ar obtine

agenţi tensioactivi/surfractanţi în scop
industrial doar din produse naturale,
umanitatea ar ramane fără suficiente surse
de hrană.
Mulţumesc pentru
atenţie!