Boala parodontală și diabetul

zaharat

Dr. Rucsandra Dănciulescu

 Diabetul zaharat – Definiție

Diabetul Zaharat este o tulburare complexă a metabolismului

energetic al organismului datorată carenţei absolute sau relative
de insulină şi care afectează deopotrivă metabolismul glucidelor,
lipidelor şi proteinelor. În ansamblu este alterat întreg
metabolismul energetic al organismului.

Diabetul Zaharat apare ca urmare a alterărării secreţiei de

insulină (condiţionată genetic,dobândită sau ambele) frecvent
asociată cu rezistenţa celulelor periferice la acţiunea insulinei.

Tulburările metabolismelor glucidic, lipidic şi proteic stau la baza

apariţiei unui spectru larg de complicaţii cronice care afectează
mai mult sau mai puţin toate ţesuturile din organism.
 Clasificarea etiopatogenică a diabetului zaharat

 Diabetul zaharat tip 1 (rezultat prin distrugerea autoimună a celulelor beta

pancreatice, ducând de regulă la un deficit absolut de insulină)

 Diabetul zaharat tip 2 (caracterizat prin deficit progresiv al secreției de

insulină, frecvent pe fondul rezistenței la insulină a țesuturilor periferice)

 Diabetul zaharat asociat altor condiții sau sindroame (diabet zaharat

secundar)

 Diabetul gestațional (diabet zaharat apărut în timpul sarcinii; apare tipic

după săptămâna 20 de sarcină și sigur nu este DZ tip1 sau DZ tip 2
preexistent; cel mai adesea dispare după sarcină sau mai rar persistă ca
un diabet zaharat de tip 1 sau cel mai frecvent , diabet zaharat de tip 2).
 Principalele diferenţe DZ tip 1 / DZ tip 2
DZ tip 1 DZ tip 2
Ereditate concordanţă 30-50% concordanţă 90%
Insulino - rezistenţă şi/sau deficit
Patogenie Deficit insulinic absolut de insulină
Autoimunitate Prezentă Absentă
Vârstă la debut Mai ales sub 30-40 ani Mai ales după 30-40 ani
BMI Scăzut Crescut în 90% cazuri
Insulinemie Mult scăzută Iniţial crescută
Cetoză Frecventă De regulă absentă
Tratament ADO Ineficient Iniţial eficient
Complicaţii Micro > Macrovasculare Macro > Microvasculare
Boli CV Rare în primii 20 ani Frecvent de la debut
 Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat

Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat includ:

• glicemia bazală (a jeun/ pe nemâncate) ≥ 126 mg/dl (determinarea se

recomandă a fi efectuată în condițiile absenței aportului caloric timp de
cel puțin 8 ore)
• Glicemie ≥ 200 mg/dl la 2 ore după administrarea a 75 g glucoză
dizolvată în apă (testul de toleranță la glucoză - TTGO)
• HbA1c ≥ 6.5%
NB: În absența hiperglicemiei clare sau a simptomelor caracteristice,
diagnosticul se confirmă prin repetarea testului respectiv
SAU

• Valoare întâmplătoare a glicemiei ≥ 200 mg/dl în prezența semnelor și

simptomelor clinice caracteristice ale bolii
 Hemoglobina glicată – HbA1c
Exprimă media valorilor glicemice din ultimele 3 luni

Glucoza

Hemoglobina

Hemoglobina glicozilata

Eritrocit

Eritrocit
Hemoglobina glicată – HbA1c

Glicemia medie
HbA1c (%) mg/dL
6 126
7 154
8 183
9 212
10 240
11 269
12 298
Semne de Alarmă

Urinare frecventă /
abundentă
Semne de Alarmă

Sete excesivă
Semne de Alarmă

Scădere rapidă în
greutate
 Semne de Alarmă

Oboseală
Lipsă energie
 DAR ...

De regulă în tipul 2 de diabet la debut simptomele

lipsesc complet sau sunt foarte discrete
 Diagnostic clinic în DZ tip 2
Semne/Simptome ale complicaţiilor
Acest tip de debut apare la aprox. 25% din cazuri

- Scăderea acuităţii vizuale

- Dureri, parestezii ale membrelor inferioare

- Tulburări trofice la nivelul picioarelor, până la necroze sau

gangrenă

- Semne de boală coronariană sau cerebrovasculară

- Tulburări de dinamică sexuală

- Prurit genital
 Complicațiile pe termen lung
Complicațiile pe termen lung ale diabetului zaharat sunt
reprezentate de :

• retinopatia diabetică,
• polineuropatia senzitivă, neuropatia autonomă
• nefropatie care poate genera insuficiență renală.

Pacienții cu diabet zaharat prezintă o incidență crescută a bolii

aterosclerotice cardiovasculare, arteriale, cerebrovasculare,
precum și a hipertensiunii arteriale și a alterărilor
metabolismului lipoproteinelor.

Boala parodontală este considerată cea de-a 6

complicație a diabetului zaharat.
 Complicații cronice la pacienții cu DZ

Microvasculare
• Retinopatie diabetica Macrovasculare
• Neuropatie diabetica • Afectiuni cerebro-vasculare
- Disfunctionalitati ale senzitivitatii
• Boala coronariana
periferice
- Neuropatie cardiaca autonoma • Ateroscleroza
- Disfunctionalitati gastro-intestinale,
urinare si sexuale • Boala arteriala periferica
• Nefropatie diabetica

La momentul diagnosticului mai

Alte complicatii mult de 50% dintre pacientii cu
DZ2 prezinta una sau mai multe
•Afectari ale cognitiei
complicati ale bolii.
•Infectii
•Picior diabetic
 Amputaţii

Infarct

Accident vascular
Orbire
Insuficienţă renală
 Testul de Toleranță la Glucoză (TTGO)
75 g glucoză – criterii OMS

Sânge venos Plasm

Sânge ă venoasă
venos
à jeun 2h à àjeun
jeun 22hh TTGO
TTGO TTGO
Normal < 100
Normal < 120 <<100110* < 120< 140
à jeun alterată
Glicemie à100-109 < 120
jeun alterată 110 - 125 < 120< 140
100-109
(IFG) (IFG)
lteratăToleranţă
la glucozăalterată  120
< 110la glucoză 126  120 140
< <110
(IGT) (IGT) < 180 < 180< 200
 110
et Zaharat Diabet Zaharat  180  110
126  180 200

* ADA a propus în 2003 ca limita superioară a normalului

pentru glicemia a jeun să fie de 100 mg/dl
 Categorii aflate la risc pentru DZ (Prediabet)

- Glicemie a jeun înte 100 și 125 mg%

(Glicemie a jeun modificată – IFG)

- Glicemie la 2h după glucoză în TTGO între 140 și 199 mg%

(Toleranță alterată la glucoză - IGT)

- HbA1c 5.7 – 6.4%

Epidemiologia diabetului zaharat
 Prevalența diabetului în România 2013
Studiul PREDATORR

●79.31% diagnosticați anterior cu diabet

● 20.69% cazuri noi
Prevalența diabetului zaharat la grupa de vârstă 20-79 ani
Epidemiologia diabetului zaharat în România

Date CNAS:

Pacienți diabetici aflați în evidență activă 2017:

829 458, dintre care:

111 955 în tratament cu insulinoterapie,

610 268 cu tratament noninsulinic
181 374 în tratament combinat (insulină și
terapie noninsulinică).
Subponderal: BMI sub 18.5 kg/m²; Normoponderal : BMI între 18.5 – 24.9 kg/m² Supraponderal:
BMI între 25 – 29.9 kg/m² ; Obezitate clasa I: BMI între 30 – 34.9 kg/m²; Obezitate clsa II : BMI
între 35 – 39.9 kg/m²; Obezitate clasa III (obezitate morbidă) : BMI peste 40 kg/m²
 Screening-ul diabetului zaharat

În general diabetul zaharat tip 1 debutează cu simptome

acute (cei 4 p: poliurie, polidipsie, polifagie, pierdere
ponderală) și valori ridicate ale glicemiei, cele mai
multe cazuri fiind diagnosticate curând dupa
instalarea hiperglicemiei.

O testare cuprinzatoare pentru depistarea

autoanticorpilor specifici la toți subiecții
asimptomatici nu poate fi recomandată în prezent ca
modalitate de depistare a persoanelor cu risc.
 Screening DZ2 la pacienții asimptomatici
1. Testarea ar trebui recomandată la toți adulții (>18 ani) supraponderali (BMI > 25
kg/m2) care au cel puțin un factor suplimentar de risc dintre:
-Sedentarism
- Rude de grad 1 cu diabet zaharat
- Grupuri etnice de risc (Afroamericani, Latino-americani, etc.)
- Femei cu istoric de naștere feți macrosomi (> 4 kg) sau istoric DZ gestațional
- HTA (140:90 mmHg) sau terapie pentru HTA
- HDL colesterol sub 35 mg/dL sau TAG peste 250 mg/dL
- Femei cu PCOS
- HBA1c > 5.7%, IGT sau IFG la testările anterioare
- Condiții clinice asociate cu insulinorezistența (Obezitate severă, acantosis nigricans)
- Istoric de BCV
2. Pentru toți ceilalți adulți testarea ar trebui începută după vârsta de 45 ani
3. În cazul rezultatelor normale, repetarea testării la interval de 3 ani
4. Testare anuală la cei cu „prediabet”
 Acanthosis Nigricans

Semn de
insulinorezistență
 Screening DZ2 la copiii asimptomatici
1. Se vor investiga copiii supraponderali (BMI > percentila 85) care au cel puțin un
factor de risc adițional:

-Istoric matern de DZ sau DZ gestațional în cursul sarcinii la acel copil

- Istoric familial de DZ tip 2 la rude de gradul 1 sau gradul 2

- Grupuri etnice de risc (Afroamericani, Latino-americani, etc.)

- Condiții clinice asociate cu insulinorezistența (Acantosis nigricans, HTA, dislipidemie,

PCOS, greutate mică la naștere)

2. În cazul rezultatelor normale, repetarea testării la interval de 3 ani

BMI (Body mass index) / IMC (indicele de masă corporală) - se

obține raportând greutatea individului (exprimată în kilograme ) la
înălțimea acestuia (exprimată în m² ).
Este indicele care permite încadrarea indivizilor în: subponderali,
normoponderali, supraponderali sau obezitate de diferite grade.
 Screening-ul diabetului zaharat gestațional

• Evaluarea riscului diabetului gestațional se va efectua

cu ocazia primului consult prenatal.

• Gravidele cu risc crescut de diabet gesțational vor fi

supuse screening-ului pentru diabet zaharat cât mai
curând posibil după confirmarea existenței sarcinii.

• Criteriile pentru riscul crescut sunt: obezitatea severă,

diagnostic anterior de diabet gestaţional sau nașterea
unor feți cu macrosomie pentru vârsta gestațională,
antecedente heredocolaterale semnificative de diabet
zaharat tip 2.
 Screening-ul DZ gestațional
• Gravidele cu risc moderat vor efectua screening - ul pentru
diabet gestațional în săptămânile 24 – 28 de sarcină.

• În cazul gravidelor cu risc scăzut de a dezvolta diabet

gestaţional nu este necesară testarea. În această categorie
sunt incluse persoanele care întrunesc toate criteriile:

 vârsta sub 25 ani,

 greutate normală înainte de sarcină, membră a unei etnii cu
risc scăzut de diabet gestaţional,
 absența istoricului familial de diabet zaharat, sau cel
personal de intoleranță la glucoză sau probleme
obstetricale.
• Femeile cu diabet gestațional vor fi reevaluate la 6-12
săptămâni postpartum pentru depistarea diabetului zaharat.
Screening-ul diabetului zaharat gestațional
 Terapia diabetului zaharat
Optimizarea al stilului de viață.

Terapia nutrițională :
Asociația Americană de Diabet recomandă:
• modificarea obiceiurilor alimentare anterioare şi asigurarea
accesului la un dietetician,
• monitorizarea aportului de carbohidrați,
• reducerea aportului de lipide trans și a celor saturate,
• restricționarea consumului de alcool.

Exerciţiul fizic : se introduce treptat, în funcţie de abilităţile

individuale; se încurajează prelungirea duratei şi creşterea
frecvenţei activităţii fizice la 150 minute/săptămână de
exerciții aerobe de intensitate moderată sau 75
minute/săptămână de exerciții intense, sau o combinație a
celor două.
 Controlul glicemic
La pacienții diagnosticați cu diabet zaharat importanța
controlului glicemic a fost demonstrată în
numeroase studii clinice, controlul glicemic adecvat
reducând riscul de complicații cronice și
mortalitatea.

Echilibrarea metabolică urmăreşte valorile glicemiei

bazale (a jeun), glicemiei postprandiale,
hemoglobinei glicate.

În plus trebuie realizat controlul valorilor lipidelor

serice şi optimizarea valorilor tensiunii arteriale.
 Tinte glicemice la pacientii DZ

HbA1c (%) Glicemie a jeun Glicemie pp

ADA (adulti) < 7%* (53 mmol/mol) 80-130 mg/dl < 180 mg/dl
ADA (copii) < 7.5%* (58 mmol/mol) 90-130 mg/dl 90-150 mg/dl
ISPAD (copii) < 7.5% (58 mmol/mol) 90-145 mg/dl 90-180 mg/dl

ADA – American Diabetes Association

ISPAD – International Society for Pediatric and Adolescent Diabetes

Tintele glicemice propuse de diferitele asociatii pot fi putin

diferite
 Terapia diabetului zaharat tip 2

Modalităţile terapeutice utilizate în diabetul zaharat tip

2, reflectă caracterul progresiv şi heterogenitatea
afecțiunii, rezultată, din asocierea insuficienţei
betacelulare progresive, rezistenţei la insulină și
creșterii producției hepatice de glucoză.
 Terapia diabetului zaharat tip 2
Principalele clase terapeutice utilizate în terapia
diabetului zaharat tip 2 :

 biguanidele (metformin) - reprezintă prima opțiune

terapeutică, având multiple alte efecte benefice pe
lângă controlul valorilor glicemice
 secretagoge (sulfonilureicele, glinidele)
 inhibitorii de α–glucozidază
 tiazolidindionele
 terapia incretinică
 inhibitori ai co-transportorului 2 de sodiu/glucoză
 Insulina (bazală și prandială).
 CICLUL DECIZIONAL PENTRU TRATAMENTUL DZ2, CENTRAT PE PACIENT

REVIZUIREA ȘI ACORDUL ASUPRA EVALUAREA PRINCIPALELOR

PLANULUI DE TRATAMENT
• Revizuirea planului de tratament
• Acordul ambelor părți asupra modificărilor
• Asigurarea implementării modificărilor într-un
anumit interval de timp pentru evitarea inerției
terapeutice
• Reluarea periodică a acțiunilor din ciclul decizional
(cel puțin de 1-2 ori/an)
MONITORIZARE ȘI
SUPORT CONTINUU
• Starea de bine emoțională
• Verificarea tolerabilității
• Monitorizarea statusului glicemic
• Biofeedback, care se referă la
SMBG, greutate, număr de pași,
HbA1c, tensiune arterială, profil
lipidic
CARACTERISTICI ALE PACIENTULUI
• Stil de viață actual
• Comorbidități (BCV aterosclerotică, BCR, ICC)
• Caracteristici clinice (vârstă, HbA1c, greutate)
• Probleme actuale – motivație, depresie
• Contextul cultural și socio-economic
IDENTIFICAREA FACTORILOR
SPECIFICI CU IMPACT ASUPRA
ALEGERII TRATAMENTULUI
OBIECTIVELE • Individualizarea țintei HbA1c
• Impactul asupra greutății și hipoglicemiei
TERAPEUTICE • Profilul de siguranță al medicamentelor
•Prevenirea complicațiilor • Complexitatea regimului terapeutic (frecvență, mod de
administrare)
•Optimizarea calității vieții • Alegerea regimului pentru optimizarea aderenței și
persistenței la tratament
• Acces, cost și disponibilitatea medicamentelor

DECIZIA AMBELOR PĂRȚI ÎN

IMPLEMENTAREA PLANULUI
DE TRATAMENT
• Pacienții care nu ating țintele
terapeutice trebuie evaluați la
intervale de cel puțin 3 luni pe
măsura progresului înregistrat;
evaluare mai frecventă inițial pentru
DSMES
BCV = boală cardiovasculară; BCR = boală cronică de rinichi
ICC = insuficiență cardiacă cronică; SMBG = auto-monitorizarea glicemiei
DSMES = măsuri de educație și suport pentru auto-controlul diabetului
CREAREA PLANULUI DE TRATAMENT
• Implică un pacient educat și informat (la fel și
familia/aparținătorii)
• Ține cont de preferințele pacientului
ACORDUL ASUPRA • Comunicarea eficientă include o discuție (interviu)
PLANULUI DE TRATAMENT motivațional, stabilirea obiectivelor și a deciziei prin
acordul ambelor părți
• Obiective specifice SMART: • Responsabilizează pacientul
• Specifice • Asigură accesul la DSMES
• Măsurabile
• De atins (Achievable)
• Realiste
• În Timp
 ALEGEREA TRATAMENTULUI ANTI-HIPERGLICEMIANT (model simplificat)

EVITAREA

Prima linie: METFORMIN. Dacă HbA1c >ținta:

INERȚIEI CLINICE
EVALUARE ȘI AJUSTARE
PERIODICĂ A
TRATAMENTULUI
(3-6 LUNI)
NU
Pacienți cu BCV sau BCR
Fără BCV sau BCR

Predomină Este absolut necesar să

BCV Predomină fie redus riscul de Este absolut
constituită ICC sau BCR hipoglicemie necesară
reducerea
SGLT2i sau SGLT2i SGLT2i creșterii în
GLP-1 RA DPP4i greutate /
GLP-1RA scădere în
TZD greutate

SGLT2i
GLP-1 RA

BCV, boală cardiovasculară; BCR, boală cronică de rinichi; ICC, insuficiență cardiacă cronică.
 Controlul lipidic
Selectarea medicației hipolipemiante se va face în funcție de
prioritățile controlului lipidic.

În cazul în care principala anomalie lipidică este creșterea

LDL colesterolului, prima opțiune este utilizarea statinelor.

În cazul hipertrigliceridemiei prioritară este optimizarea stilului

de viață și controlul celorlalți parametrii metabolici. În cazul
hipertrigliceridemiei severe se va iniția terapia cu fibrați sau
acid nicotinic în scopul prevenirii pancreatitei acute.

În cazul dislipidemiei mixte prima alegere vor fi statinele,

urmată de asocierea fibraților în cazul persistenței valorilor
crescute ale trigliceridelor.
 Controlul tensiunii arteriale
Are ca obiectiv menținerea valorilor TA < 130/80 mmHg la
pacienții care asociază suferință cardiovasculară și < 140/90
mmHg în absența afecțiunii menționate mai sus.

Pacienții cu valori ale tensiunii arteriale ≥ 140/90 mmHg necesită

terapie farmacologică alături de intervenții ce vizează
modificarea stilului de viaţă.

Iniţierea terapiei hipotensoare se recomandă a fi efectuată cu

inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau un
blocant al receptorilor pentru angiotensină.

Utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, a

blocanților receptorilor pentru angiotensină, diureticelor impun
monitorizarea funcției renale și a nivelurilor serice de potasiu.
 Controlul status-ului protrombotic si
proinflamator

Se realizează prin optimizarea stilului de viață și

administrarea de agenti antiplachetari.

– Terapia cu acid acetilsalicilic se va utiliza ca strategie de

prevenție primară la persoanele diabetice cu risc
cardiovascular crescut (persoanele în vârstă de > 40 de ani
sau care au factori de risc suplimentari)
– Terapia cu acid acetilsalicilic nu este recomandată
persoanelor în vârstă sub 30 de ani din cauza lipsei
dovezilor de beneficiu si este contraindicata persoanelor in
vârstă sub 21 de ani.
 Complicațiile pe termen lung ale
diabetului zaharat - mecanisme

Mecanismele implicate în apariția complicațiilor cronice ale

diabetului zaharat pot fi reprezentate de:

1. Predispoziția genetică

2. Ipoteza glucotoxicității

3. Glicozilarea proteinelor, acumularea căii poliol, activarea

proteinkinazei C și producerea excesivă a radicalilor oxizi.
 Implicații stomatologice

Diabetul zaharat și boala parodontală sunt două

afecțiuni cronice considerate conectate.

Studiile au evidențiat efectele adverse ale diabetului

zaharat asupra debutului, progresiei și severității bolii
parodontale.

Se estimează că prevalența acestei afecțiuni, la

pacienții diabetici este dublă sau chiar triplă
comparativ cu populația nediabetică.
 Implicații stomatologice
În etiopatogenia bolii parodontale sunt implicați:

1. Factori cauzali: respectiv, placa bacteriană dentară, care este

factorul etiologic responsabil de inducerea proceselor
inflamatorii în ţesuturile gazdă.

2. Factori determinanți: răspunsul organismului la acțiunea

agentului bacterian. Reacția inflamatorie disproporționată a
țesuturilor creează și întreține condițiile pentru dezvoltarea
bacteriilor în punga parodontală.

3. Factori favorizanți, locali și generali reprezentați de: ocluzie

nefuncțională, lucrări protetice necorespunzătoare, carii
dentare, edentația, afecțiuni sistemice.
 Implicații stomatologice

Bolile parodontale pot fi grupate în principal în două

categorii majore:

 Gingivite

 Parodontite

Prima categorie include afecţiunile care se limitează

numai la nivelul gingiei, în timp ce cealaltă include
afecţiuni care implică structurile de suport ale dintelui.
Mecanismele implicate în patogenia bolii
parodontale la pacienții cu diabet
zaharat
 Gingivitele

Inflamația gingiei se menifestă clinic prin modificarea

culorii în roșu intens, prezența papilelor inflamate
desprinse de pe dinți, dureri, senzația de prurit
gingival, sângerari la periaj.

Gingivita poare evolua către parodontită superficială

sau profundă.
Gingivitele
Gingivitele
 Parodontitele
Sunt caracterizate de afectarea sistemul ligamentar,
demineralizarea osului, apariția pungii parodontale.

Diversele clasificări includ:

 parodontite cronice superficiale,

 parodontite cronice profunde,
 trauma ocluzală.
 Boală parodontală cronică superficială

Parodontita cronică superficială este caracterizată de alterarea

inserției epiteliale, ligamentelor circulare, și demineralizarea
vârfului septului alveolar, respectiv, limbusului alveolar.

Simptomatologie:
 gingivoragie spontană sau provocată
 inflamație
 tumefacție cu desprinderea gingiei de pe dinte
 posibil exudat seropurulent
Boală parodontală cronică superficială
 Parodontita marginală cronică profundă

Parodontita marginală cronică profundă, la adult poate fi lentă

sau rapid progresivă.

Forma lent progresivă este generată de acțiunea conjugată a

complexului bacterian și a unei depresii imunitare.

Simptomatologia include:
 durere
 instabilitate ocluzală
 disfuncție masticatorie
 edentații
 Parodontita marginală cronică profundă

Obiectiv pacienții pot prezenta:

 inflamația gingivală, retracție gingivală

 gingivoragie și supurație
 cement radicular necrozat la suprafață, acoperit de tartru
subgingival
 migrări patologice în ax și pe perimetru ceea ce generează
spații interdentare și dinți care pot depăși planul de ocluzie,
generând supracontacte și interferențe

Radiologic se evidențiază zone de rezorbție osoasă.

Parodontita marginală cronică profundă
 Parodontita marginală cronică profundă

Parodontopatia marginală cronică profundă rapid

progresivă, prezintă un tabloul clinic și paraclinic
asemănător formei descrise anterior dar afecțiunea
este identificată prin evoluția rapidă, și agravare
care se poate instala în câteva săptămâni.

Alte forme de paradontopatii marginale cronice

progresive, includ formele ulcero-necrotică și
distrofică.
 Trauma ocluzală
Trauma ocluzală este definită ca o alterare a aparatului
parodontal-ligament periodontal, os alveolar și cement,
secundar forței ocluzale excesive.

Semnele clinice, includ:

 durere
 mobilitate
 pungi gingivo-osoase
 durere la percuție sau în ocluzie cu alterarea masticației

Radiologic se pot evidenția imagini de transparență, lărgirea

spațiului alveolar, hiperostoze sau atrofii sau prezența de
exostoze în dreptul dintelui în supraefort.
 Evaluarea status-ului parodontal

Evaluarea status-ului parodontal se poate realiza prin examinare

clinică locală , cu ajutorul indicilor parodontali și a
investigaţiilor paraclinice (ex. examen radiologic pentru
evaluarea gradului de afectare a osului alveolar).

Examinarea clinică presupune:

 inspecţie (sunt urmărite: culoarea, integritatea, inserţia
epiteliului de joncţiune)
 palpare (textura şi retracţia gingivală)
 sondaj parodontal (prezenţa şi/sau adâncimea pungilor)
Evaluarea status-ului parodontal
Evaluarea status-ului parodontal
 Tratamentul bolii parodontale la pacienții
diabetici

Tratamentul bolii parodontale este preventiv și curativ.

Tratamentul preventiv se realizează prin măsuri de igienă buco-

dentară.

Tratamentul curativ se adresează complexului bacterian cauzal,

prin măsuri de igienă orală intensivă, îndepărtarea mecanică
a plăcii bacteriene supra și subgingivale cu ajutorul
dispozitevelor de detartraj, chiuretelor sau dispozitivelor cu
ultrasunete, eliminarea chirurgicală a țesutului de
granulație,echilibrarea ocluziei prin refacerea morfologiei
arcadelor dentare, protezare.
 Evaluarea status-ului parodontal

Evaluarea parodontală la pacienţii cu diabet zaharat bine

controlat : presupune determinarea anuală a adâncimii
parodontale şi a sângerării papilare, detartraj anual în
condițiile unui parodonţiu sănătos, fără sau cu gingivită
localizată.

În situația, gingivitei generalizate, detartrajul se recomandă a fi

efectuat la fiecare 6 luni.

În condițiile prezenței bolii parodontale cronice se recomandă,

monitorizare la fiecare 3 luni.
 Evaluarea status-ului parodontal

Evaluarea parodontală la pacienţii cu diabet zaharat

cu slab control metabolic : impune verificarea
adâncimii parodontale şi a sângerării, detartraj la
fiecare 6 luni în condițiile unui parodonţiu sănătos,
fără sau cu gingivită localizată.

În situația gingivitei generalizate, detartrajul se

recomandă a fi efectuat la fiecare 4-6 luni și în
condițiile prezenței bolii parodontale cronice se
recomandă, monitorizare acesteia la fiecare 3 luni.
 Testarea cunoștiințelor

1.Țintele recomandate, pentru adulții diabetici în afara sarcinii,

sunt:
• A. glicemie preprandrială din sânge capilar sub 130 mg/dl
• B. Glicemie postprandială din sânge capilar<200 mg/dl
• C. HbA1c<7%.

2. Apreciaţi corectitudinea afirmaţiilor referitoare la prevalența

bolii parodontale la pacienții diabetici:
• A. Prevalența bolii parodontale, la pacienții diabetici este
dublă sau chiar triplă comparativ cu populația nediabetică.
• B. Prevalența bolii parodontale, la pacienții diabetici este
asemănătoare cu populația nediabetică.
 Bibliografie selectivă

• American Diabetes Association. A position statement of

American Diabetes Association, Diabetes Care 3: S5-S65,
2010.
• Ghid medical pentru îngrijirea pacienților cu diabet
zaharat. Comisia de specialitate diabet zaharat a
Ministerului Sănătății din România, 2009.
• Wijnand J. Teeuw, Victor E.A. Gerdes, Bruno G. Loos.
Effect of Periodontal Treatment on Glycemic Control of
Diabetic Patients. A systematic review and meta-analysis.
Diabetes Care, 33 (2): 421-427, 2010.
• Aspriello SD, Zizzi A, Tirabassi G, Buldreghini E, Biscotti
T, et al. Diabetes mellitus associated periodontitis:
differences between type 1 and type 2 diabetes mellitus. J
Periodontal Res, 46(2):164-9, 2011.