Conservarea

BIODIVERSITATI
I
 Conservarea biodiversităţii a
devenit sau ar trebui să devină,
una din cele mai urgente şi
importante probleme ale
omenirii.
 Este interesant faptul că, deşi omenirea îşi dă
seama şi recunoaşte pierderile de resurse
biologice şi mai ales consecinţele lor, totuşi nu
se dovedeşte destul de hotărât pentru a le
înfrunta. Aşa se explică de ce degradarea
mediului continuă, iar măsurile aşteptate nu se
întrevăd în raport cu urgenţele. Dacă
comunitatea internaţională, naţională şi locală
şi dacă fiecare locuitor al Terrei nu vor acţiona
cu promptitudine, în următorii 30 de ani, 70%
din suprafaţa Pământului va fi serios afectată
ca urmare a distrugerilor făcute de om.
Numeroase specii de păsări şi
mamifere vor dispărea sau o treime
din fondul piscicol mondial se va
epuiza ca urmare a supraexploatării,
iar concentraţia de bioxid de carbon
s-ar putea dubla pâna în 2050.
Conservarea biodiversităţii prezintă nu numai o importanţă
deosebită, dar şi serioase dificultăţi în realizarea ei,
generate de complexitatea aspectelor care caracterizează
însăşi biodiversitatea, fiind în discuţie numeroasele
structuri care o alcătuiesc, fiecare cu particularităţile ei
biologice, fiziologice şi comportamentale.
Diferenţele de condiţii devin şi mai tranşante când e
vorba de conservarea speciilor în mediul acvatic şi în cel
terestru. Cu totul diferite sunt cerinţele de mediu pentru
protejarea, spre exemplu a ursului Panda şi cele pentru
conservarea balenei albastre. Aceste aspecte impun o
cunoaştere temeinică a biologiei şi ecologiei speciilor de
plante şi animale, pentru ca operaţiunile de conservare să
se desfăşoare în cunoştiinţă de cauză.
 Pentru ca plantele să poată fi conservate, ele trebuie mai
întâi identificate şi colectate. Identificarea lor se face prin
explorarea acelor areale, care, pe baza studiilor ecologice
efectuate şi a unor informaţii primite de la oamenii locului,
ar prezenta o importanţă prin existenţa unor specii de
plante de valoare pentru unele utilizări. Mai trebuie
adăugat că acţiunile de colectare, la care trebuie să
participe echipe multidisciplinare de specialişti, sunt foarte
costisitoare, fapt ce obligă la o serioasă organizare, pentru
a scoate de la fiecare expediţie, maximum de eficienţă cu
minimum de costuri. Informaţiile culese la faţa locului,
despre plantele colectate, ajută foarte mult activitatea
ulterioară din banca de gene, cercetătorii de aici,
dispunând deja de o anumită orientare în utilizarea sursei
respective. Pe baza informaţiilor culese şi a studiilor
ecologice efectuate, se alcătuiesc echipele de colectare,
precum şi traseele de străbătut.
 În general există 2 forme mari de conservare : “in situ” şi “ex situ”
 

1. Conservarea “ in situ”
Această metodă de conservare constă în menţinerea plantelor sau
animalelor în habitatele lor naturale, în care s-au format şi evoluat.
Marele avantaj al acestui tip de conservare este că el permite
vieţuitoarelor să-şi formeze evoluţia, în condiţiile naturale în care s-au
format şi dezvoltat. Ele sunt puse în situaţia să co-evolueze cu bolile,
dăunătorii şi cu condiţiile de stres ale mediului din zona respectivă.

2. Conservarea “ ex situ”
Genele nu pot fi conservate decât în sisteme vii, adică sub formă de
plante întregi sau părţi din plante, care trebuie să rămână vii şi sănătoase
pentru a fi conservate. Pentru a menţine sistemele vii, biologii şi
responsabilii cu conservarea, utilizează câteva metode specifice. Una din
aceste metode este conservarea “ex situ” care constă în conservarea
plantelor şi animalelor în afara habitatului natural în care s-au format şi
au evoluat (bănci de gene, grădini botanice, parcuri zoologice).
Cele mai multe plante se păstrează folosind acest mod de
conservare, în care seminţele, plantele sau părţi din plante (ţesuturi sau
celule) sunt rezervate într-un mediu artificial.
 Constituirea băncilor de gene,
conservarea speciilor de plante şi
animale ,, in situ,,/,,ex situ,, constituie o
masură imperios necesară de a fi
aplicată pentru a putea conserva mediul,
pentru a creşte şi întări biodivesitatea
speciilor pe o planetă încercată în ultima
vreme de diverse şi multiple metode de
poluare care încet dar sigur duc la
extincţia unui numar însemnat de plante
şi animale.