TESTE DE

INTELIGENȚĂ

E L E V: I O N I Ț Ă S E B A S T I A N
FA C U LTAT E A D E A R H I T E C T U R Ă N AVA L Ă
 Testul de inteligență este o metodă care face parte din diagnosticul psihologic, ea stabilește
gradul de inteligență al al unei persoane. Aceste teste pot stabili capacitatea cognitivă în viața de
toate zilele a individului. Ele pot prevedea succesul sau eșecul persoanei examinate în urmarea
unor școli sau în exercitarea unor anumite profesii. De asemenea sunt măsuri ajutătoare în
stabilirea unor boli psihice ca demența. Cel mai cunoscut dintre aceste metode este stabilirea 
Coeficientului de inteligență (IQ).
 IQ-ul (Intelligence Quotient) reprezintă masura inteligenței umane exprimată printr-un număr
rezultat în urma susținerii unui test standardizat, raportat la vârsta cronologică. Marea majoritate
a oamenilor se situează undeva în jurul valorii de 100 (în intervalul 90 – 110), având o inteligență
medie. O valoare peste 120 este considerată inteligență superioară, iar de la 130 în sus vorbim
despre supradotare cognitivă. În sens invers, un IQ de 75 – 85 exprimă un “intelect de limita”, în
timp ce un IQ sub 70 arată existența unui retard în funcționarea cognitivă.
 Deși, conform definiției recente a inteligenței, IQ-ul nu reflectă numai dimensiunea cognitivă a
inteligenței unei persoane, valoarea sa oferă o predicție destul de bună asupra performanței
academice și profesionale a persoanei evaluate.

Fiecare om se naște cu un potențial de inteligență moștenit genetic de la predecesorii săi. Este

vorba despre inteligența nativă, denumită și inteligența fluidă. Acesta se masoară prin teste de
inteligență non-verbale care presupun operarea cu imagini și simboluri abstracte, fără utilizarea
conceptelor verbale.
 Activități care solicită inteligența nativă:
•Completarea de puzzle-uri
•Completarea unei serii de imagini sau de numere 
•Identificarea unui pattern (o structură logică) într-un ansamblu de elemente 
Inteligența fluidă este destul de stabilă în timp și este poate cea mai importantă componentă a
inteligenței totale, având o contribuție semnificativă în performanța generală a persoanei.
 Inteligența caștigată prin educație, denumită inteligență cristalizată, este masurată prin
teste de inteligență care implică operarea cu diferite concepte verbale. Spre exemplu, se
măsoară:
•Bogăția vocabularului unei persoane
•Capacitatea sa de a înțelege și utiliza cuvinte sau expresii cu grad crescut de abstractizare
•Capacitatea de a face raționamente verbale
•Ințelegerea și reacționarea corectă la situațiile sociale, de “bun-simț”
 Deși testele de inteligență standardizate pot masura IQ-ul începând cu vârsta de
aproximativ 3 ani și până la varsta de 90 de ani, o evaluare complexă și valoroasă a
abilităților cognitive (atât verbale, cât și non-verbale) poate fi facută după vârsta de 6 ani.
Pentru a putea lua decizii corecte în privința planului educațional al unui copil, este foarte
important să fie evaluate cele două componente majore ale inteligenței: cea non-verbală
(inteligența fluidă, moștenită genetic) și cea verbală (inteligența cristalizată, câștigată prin
educație). 
Toți am auzit și ne-am făcut măcar pe internet un test de inteligență sau, altfel spus, ne-am
măsurat IQ-ul. Și, de multe ori, ne-am minunat când am văzut că oamenii cu IQ mare au
puțin succes în viață, puțini prieteni și se adaptează greu schimbărilor din viața lor. Totuși,
un simplu test ar putea arăta ce le lipsește. Un test de inteligență emoțională – EQ. Un test
pe care îl poate face oricine după 17 ani.

Pentru majoritatea dintre noi, inteligența emoțională (EQ) este mai importantă decât
inteligența academică (IQ) în atingerea succesului în viață și în carieră. În ceea ce ne
privește ca indivizi, succesul nostru și succesul profesiei depind, în prezent, de capacitatea
noastră de a citi semnalele altor persoane și de a acționa în mod corespunzător la acestea.
Potrivit specialiștilor, abilitățile recunoscute inteligenței emoționale se împart în cinci
mari categorii:
•Conștientizarea de sine;
•autoreglarea;
•motivarea;
•empatia;
•Abilitățile sociale.
Conștientizarea de sine reprezintă abilitatea de a recunoaște o emoție, fiind totodată
cheia pentru EQ. Evaluarea emoțiilor reprezintă puterea de gestionare a acestora.

Autoreglarea. Multe persoane au, adesea, prea puțin control asupra experienței

emoțiilor. Câteva dintre tehnicile de atenuare a emoțiilor negative includ reformarea
unei situații într-o lumină mai pozitivă, o lungă plimbare și meditație sau răgaciune.

Motivarea. Orice realizare necesită obiective clare și o atitudine pozitivă, chiar dacă,

uneori, predispoziția nu este totdeauna cea prielnică. Efortul și practica pot transforma
gândirea negativă într-una pozitivă.
Empatia. Abilitatea de a recunoaște modul în care oamenii se simt este important pentru
succesul în viața și carieră. Cu cât sunteți mai pricepuți la conștientizarea sentimentelor
din spatele celorlalți, cu atât mai bine puteți controla semnalele pe care le trimiteți. 

Abilitățile sociale. Dezvoltarea abilităților interpersonale bune echivalează cu succesul

atât în viață, cât și în carieră. În lumea de astăzi mereu conectată, toată lumea are acces
imediat la cunoștințe tehnice. Astfel, “abilitățile oamenilor” sunt și mai importante acum
pentru că este necesar un EQ înalt pentru a înțelege, a empatiza și a negocia mai bine cu
ceilalți.
 După cum se poate observa, nu numai IQ-ul este important, ci și EQ-ul. Practic, EQ-ul reprezintă
nivelul capacității fiecăruia de a înțelege alte persoane, ce le motivează și cum să lucreze în mod
cooperativ cu ele, potrivit lui Howard Gardner, teoreticianul influent al Harvard. Motiv pentru care,
ceea ce ajută la evaluarea capacității fiecăruia de a identifica emoțiile este testul de inteligență
emoțională.
 Bibliografie

https://www.neuroaxis.ro/de-ce-sa-faci-un-test-de-inteligenta-emotionala/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-este-iq-ul-si-cum-se-masoara