DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE A SCRIERII

ȘI CITIRII.
1.DIFICULTĂȚI DE ÎNVĂȚARE. CAUZELE LOR.
2. DISLEXIA- DISGRAFIA.
3. CLASIFICAREA DUPĂ E.VERZA
4. ETAPELE DE CORECȚIE
5.METODE ȘI PROCEDEE DE CORECȚIE A DISLEXO-
DISGRAFIEI.
CE SUNT DIFICULTĂŢILE DE ÎNVĂȚARE?

 Putem vorbi de tulburări de învăţare în cazul a celor copii

cu abilități cognitive normale dar cu dificultăți specifice
legate de abilitățile academice (scris,citit,calcul).
 •Tulburările de învăţare pot apărea la orice nivel de
inteligenţă,chiar şi la un nivel de inteligenţă superioară. Nu
se explică prin lipsa exersării, lipsă de motivare, factori
emoţionali sau slaba pregătire a profesorilor. Nu depind de
naţionalitate sau de nivelul socio-cultural al familiilor.
 •Au la bază o disfuncţie neurologică, dar sunt influenţate
şi de ereditate (cercetările au evidențiat modificări ale
genelor pe cromozomul 6).
 •Incidența?15% din populație;Raport bărbați:femei=1,5:1
 DEFINIȚIE
D.î. termen generic ce se exprimă
prin difricultăți semnificative în
achiziționarea și utilizarea
receptării și înțelegerii limbajului,
a vorbirii, scrierii, citirii, a
raționamentului și abilităților
matematice, ca și a unor abilități
sociale.
PRINCIPALELE DOMENII ÎN
CARE INTERVIN D.Î.

Limbajul oral (Dezvoltarea vorbirii și, mai

nou Comunicarea), ca obiecte de studiu;
-Grafie și lexie (Scrierea și Citirea sau Lectura),
ca obiecte de învățământ aferente (istoria!…)
-Calculul (Raționamentul și simțul matematic sau
Matematica), ca obiecte în învățământ specific.
Cum se simte un copil care are o tulburare de
învățare?
•Incapabil,stresat („muncește mai mult!”), frustrat
(eforturile nu sunt suficiente), deprimat (nu gasește
soluții).
•Desemnează comportament
inadecvat,ineficient,inoperant,un randament scăzut
GRUPURI DE INTERESE
Părinții(solicită fonduri + servicii speciale p-u
copiii lor)
•Cadrele didactice (concep programe
individualizate, adecvate necesității, strategii de
derulare)
•Logopezii–se ocupă nu doar de recuperare, ci și
de stimulare și dezvoltare a comunicării!
•Psihologii, psihiatrii și neurologii –o asistență
psihologică și medicală, de tip nou, ce acordă
primatul activității educative
DISLEXIA
•-Dislexia = tulburare de citire
(citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în
înţelegerea textului citit). Deseori,
pe lângă capacitatea de a citi este
afectată și cea legată de silabisire și
vorbire.
•-Cauze: deși cauzele nu sunt
complet elucidate, studiile biologice
arată diferențe în modul în care
creierului unei persoane dislexice se
dezvoltă.
DISLEXO-DISGRAFIA DUPĂ AUTORI
--Sindromul dislexo-disgrafic (C.Păunescu) e o tulburare de integrare fonetică.
Reprezintă insuficienta discriminare a sunetului în cuvântul auzit şi a semnelor grafice
în cuvântul citit, ceea ce duce, pe de o parte la o ortografie greşită în dictare şi o citire
greşită, incapacitate de a raporta structura globală a cuvântului la un semn.
 --”Tulburările lexico-grafice sunt incapacități paradoxale totale în învățarea și
formarea deprinderilor de citit-scris, cunoscute sub denumirea de alexie-agrafie
sau incapacități parțiale, denumite dislexie-disgrafie, ce apar ca urmare a
existenței unor factori psiho-pedagogici necorespunzători sau neadecvați la
structura psihică a subiectului, a insuficiențelor în dezvoltarea psihică și a
personalității, a modificărilor morfofuncționale de la nivelul sistemului nervos
central, și a deteriorării unor funcții din cadrul sistemului psihic uman, a
deficiențelor spațio-temporale și psihomotricității, a unor condiții cu caracter
genetic, a subdezvoltării vorbirii sau a deteriorării ei etc, care se manifestă prin
apariția de confuzii frecvente între grafemele și literele asemănătoare,
inversiuni, adăugiri, omisiuni și substituiri de grafeme și litere, omisiuni și
substituiri de cuvinte și chiar sintagme, deformări de litere și grafeme, plasarea
defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor, neînțelegerea completă a celor citite
sau scrise, lipsa de coerență logică a ideilor în scris și, în final, neputința de a
dobândi abilitățile corespunzătoare vârstei, dezvoltării psihice și instrucției”
 (E Verza, 1983, p. 58; 2003, p.224)
ETIOLOGIA DUPĂ E.VERZA
-Cauze care aparţin subiectului: moştenire genetică,
deficienţe de ordin senzorial, gradul dezvoltării
intelectuale, slaba dezvoltare psihomotorie, reacţiile
nevrotice, insuccesul şcolar
- Cauze de mediu: slaba integrare în colectiv și în
activitatea școlară, nivelul socio-cultural scăzut al familiei,
metode şi procedee necorespunzătoare pentru învăţarea
citit-scrisului.
-Cauze rezultate din intersecţia celor două cauze
anterioare: tulburări şi carenţe afective, volitive,
comportamentale, situaţii stresante,stări de şoc,bilingvism
sau polilingvism.
Unii autori prezintă exhaustiv factorii
psihopedagogici:
•şcolaritatea neregulată,
•insuficienţă în experienţa pedagogică,
•nivelul cultural scăzut al familiei,
•în cele din urmă, acceptă că “dislexia-disgrafia
adevărată se produce la nivelul patologiei
cerebrale”

(C. Păunescu, 1977)

 CAUZELE
întârzieri/insuficiențe în apariția și dezvoltatrea
limbajului; percepţiei vizuale; schemei
corporale, orientarea spaţială, atenție
•multiple aspecte ale afectării motricității;
•dislalii din aspecte etiologic, simptomatic;
•întârzieri în dezvoltarea intelectuală;
•slaba dezvoltare a auzului fonematic;
•Funcționabilitate scăzută a analizatorilor
vizual-auditiv si motor;
•tulburări psihice de natura negativismului,
timidității, inhibiției, nevrozelor de esec.
SIMPTOMATOLOGIA
Neverbale:
tulburări neurologice, deficienţe în activitatea
de cunoaştere, de percepere, memoriei, atenţiei,
tulburărilor psihice

Verbale:
La nivel de:
-fonem-grafem
-cuvânt
-propoziţie
CLASIFICARE (E.VERZA, 2003)
propriu-zisă (specifică) - nu există legătura dintre
simboluri şi grafeme, dintre sunetele auzite şi literele
scrise.Apar în dictare şi în compunere.
•de evoluţie - fenomene disortografice.
•spaţială sau spaţio-temporală –scriere şi citire în
diagonală, ondulată.
•pură(consecutivă). pe fondul afaziei, alaliei, hipoacuziei.
•motrică –Scris ilizibil, neglijent, neregulat, inegal,
tremurat, tensionat, rigid, neorganizat, neproporţionat.
•lineară–incapacitatea de trecere de la rândul parcurs la
următorul.
 MANIFESTĂRI ÎN DISLEXO-DISGRAFIE

Citit-scris încet, lent, stacato.

•Dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic
•Dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice. Citesc
şi scriu fără să respecte semnele de punctuație .Alungesc/micșorează
unele grafeme,
•Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte, mai frecvente la logopatii ce
prezintă tulburări de pronunţie.
•Adăugiri de litere, grafeme, cuvinte. Se asociază cu dereglări ale
atenţiei si de percepţie si cu exacerări ale motricitatii.
•Substituiri şi confuzii de litere, grafeme şi cuvinte. Confuzia dintre
grupurile de foneme, litere asemănătoare:-optic –d-p-b, u-n, m-n, a-
ă, s-ş, t-ţ ; fonematic, fie acustic şi kinestezic –f-v, b-p, c-g, s-z, d-t
•Contopiri si comprimări de cuvinte –alungirea liniei de la ultimul
grafem încât se uneşte cu primul grafem al cuvântului următor.
•Nerespectarea spaţiului paginii, scrierea şi suprapunerea rândurilor.
•Scrisul servil si citit-scrisul ca în oglindă. Înclinarea exagerată spre
dreapta sau stânga.
EȘANTIOANE DE SCRIERE DISLEXO-GRAFIC
PRINCIPIILE DE LUCRU
Corectarea tulburărilor lexico-grafice se bazează pe o serie de principii
:
- activitatea de corectare se va organiza pornind de la nivelul la care se
află subiectul fără să se ţină seama de vârsta cronologică şi clasă.
- copilul trebuie să lucreze la nivelul pe care îl preferă.
- materialul de lucru, textele trebuie să fie legat de experienţa de
viaţă a copilului, să fie ales astfel încât să nu ducă la insucees.
- exerciţiile să fie repetate cu regularitate până se asigură asimilarea
achiziţiilor următoare.
- exerciţiile să fie variate, scurte asfel încât să nu provoace oboseala.
- să se realizeze o corelaţie între scris şi citit.
- când dislexo- disgrafia apare pe fondul tulburărilor de limbaj oral,
corectarea lor trebuie să aibă prioritate.
- nu se fac dictări până nu ne convingem că copilul cunoaşte literele
şi este capabil de analiză fonetică.
 METODE ŞI PROCEDEE CU CARACTER
SPECIFIC LOGOPEDIC
1. Obişnuirea logopatului să-şi concentreze activitatea psihică, şi în
primul rând gândirea şi atenţia, asupra procesului de analiză şi sinteză a
elementelor componente ale grafo- lexiei.
2. Formarea la logopat a capacităţii de conştientizare a erorilor tipice
dislexo- disgrafice
3. Dezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonem- grafem,
literă- grafem şi fonem- literă.
4. Dezvoltarea capacităţii de discriminare auditivă, vizuală şi kinestezic-
motrică
5. Dezvoltarea şi perfecţionarea abilităţilor de scris- citit
5.1.Citirea imaginilor izolate şi în suită
5.2. Citit-scrisul selectiv
5.3. Citirea simultană şi scrisul sub control
5.4. Citirea şi scrierea în pereche
5.5. Citirea şi scrierea în ştafetă.
5.6. Citirea şi scrierea în ştafeta greşelilor
5.7. Citirea şi scrierea cu caracter ortoepic
5.8. Citirea şi scrierea pe roluri
5.9.Citirea şi scrierea pe sintagme
METODE ŞI PROCEDEE CU CARACTER
SPECIFIC LOGOPEDIC

5.6. Citirea şi scrierea în ştafeta greşelilor

5.7. Citirea şi scrierea cu caracter ortoepic
5.8. Citirea şi scrierea pe roluri
5.9.Citirea şi scrierea pe sintagme
5.10.Exerciţii de copiere, dictare şi compunere
6. Corectarea tulburărilor de vorbire se face înainte sau
concomitent cu terapia dislexo- disgrafiei
7. Terapia dislexo- disgrafiei trebuie să vizeze în egală
măsură, dezvoltarea limbajului şi stimularea activităţii
psihice.
8. Corectarea confuziilor de grafeme şi de litere este o
condiţie de bază în terapia tulburărilor grafo-lexice.
ETAPELE DE CORECȚIE ÎN DISLEXO- DISGRAFIE

Prima etapă - se caracterizează prin însuşirea, de către elevi, a

primelor grafeme şi litere, stabilindu-se totodată, legătura lor cu
formele respective, precum şi cuprinderea acestor elemente în
cuvinte scurte mono- şi bisilabice.
Caracteristic pentru această etapă confuzia fără regulă,
întâmplătoare, în scris, a majorităţii grafemelor: a, m, n,
u, p, c, d, t, o, i, şi a fonemelor corespunzătoare acestor
grafeme.
Confuziile cele mai frecvente se manifestă în timpul
transcrierii grafemului sau al denumirii literei pe baza
indicării unui anumit fonem, ceea ce înseamnă că
perceperea se realizează mai facil decât transpunerea într-un
anumit timp sau spaţiu.
O altă caracteristică se referă la incapacitatea
dislexicilor şi disgraficilor de a desprinde dintr-un cuvânt,
în unele cazuri foarte simple, componentele lui
fonematice.
ETAPELE DE CORECȚIE ÎN DISLEXO-
DISGRAFIE
A doua etapă - începe odată cu realizarea unor progrese în
direcţia
stabilirii legăturii dintre foneme şi respectivele grafeme şi litere.
Cele mai frecvente confuzii sunt cele de tipul: f-v, b-p, c-g, s-z, d-t,
ale căror foneme se găsesc două câte două, în opoziţie principală
surd- sonor. În opoziţie asemănătoare se află şi m-n, s-ş, l-r, ţe- ce.
În citire literele se confundă cel mai frecvent, din cauza
asemănărilor optice, sunt: d-p-b, u-n, a-ă, m-n, t-ţ şi invers. Tot pe
principiul asemănării acustice, optice şi ca sens, au loc confuzii şi
înlocuiri de cuvinte. Această etapă se încheie cu formarea
capacităţii elevului de a citi şi scrie corect propoziţii şi fraze de o
complexitate mai redusă, dar cu posibilităţi limitate în ceea ce
priveşte compunerea şi lectura unui text cu cuvinte mai puţin
cunoscute.
ETAPELE DE CORECȚIE ÎN DISLEXO- DISGRAFIE
A treia etapă –
se caracterizează prin eliminarea greşelilor şi
apariţia posibilităţii de a parcurge şi de a înţelege texte
complexe, efectuarea unor compuneri coerente, logice fără
greşeli semnificative. Subiectul reuşeşte să reţină sensul şi
semnificaţia, ceea ce face să crească posibilitatea de a reda
cele citite.
Deprinderile lexico-grafice formate trebuie supuse unui
antrenament continuu, pentru dezvoltarea lor şi pentru
scutirea subiectului de un efort traumatizant.
 ÎN CADRUL METODELOR ŞI PROCEDEELOR CU CARACTER
SPECIFIC LOGOPEDIC SE INSISTĂ PE ACELE METODE CARE AU
FOST VERIFICATE ÎN PRACTICA LOGOPEDICĂ.
Dezvoltarea capacităţii de discriminare auditivă, vizuală şi chinestezic-motrică, se realizează
prin folosirea unor procedee care stimuleazăşi faciliteazăanaliza şi sinteza fonetică a structurii
cuvintelor şi analiza propozițiilor.
Astefel se efectuează:
•exerciții de despărțire a cuvintelor în silabe;
•dictarea şi citirea de cuvinte şi propoziții;
•autodictarea şi autocorectarea.
Dezvoltarea şi perfecţionarea abilităţilor de citit-scris se realizează prin procedee ca:
•citirea imaginilor izolate şi în suită;
•citirea-scrierea selectivă, adică indicarea literelor şi a cuvintelor apreciate ca fiind problemă;
•citirea şi scrierea în ştafetă, procedeu ce presupune atenţie din partea tuturor copiilor deoarece
nu se ştie cine va fi desemnat în continuarea acţiunii de citit sau scris;
•citirea şi scrierea pe roluri;
•exerciții de copiere;
•dictare;
•compunere etc.
EXERCIȚII DE RECUPERARE

Evidențiază litere asemănătoare din șirul dat:

bbbdbbbbbbbdbbbbbbbb
g gq g gggq g gggggg q g ggg
Evidențiază b cu culoarea roșie,iar d cu culoarea albastră:

dddbbddddddbbbdbdbdd
Prin ce se aseamănă literele din şirul dat?
RUDOdbcs
Alege cuvîntul potrivit:

Cab (d) (p) buzzle (d)beal


Transcrie litera p(d,b,q etc.):

pdbpdbpdb
bdbdbd
gqgqgq
wvwvwv
ALFABETUL ÎN IMAGINI
ALFABETUL DECUPAT
ALFABETUL ÎN CUBURI
GARAJUL MAȘINUȚELOR - LITERE
LITERATURA METODICĂ
SURSE BIBLIOGRAFICE:

 •PartenieAnucuta,,Logopedie: curs", Timisoara,1999.

 •Cristian B. Buică „Bazele defectologiei”, Editura Aramis,2004.

 •Cornelia Stănică, Ecaterina Vrășmaș, „Terapia tulburărilor de

limbaj”, București, 2007.
 •Conf.univ.dr. Iolanda Tobolcea, „ Curs de logopedie”.

 •Georgeta Burlea, „Tulburările limbajului scris-citit”, Iași:

Polirom, 2007 .
 •Monica Delicia Avramescu, Defectologie şi logopedie, Editura
Fundaţiei România de Mâine.
 •Valentina Olărescu, Logopedie. Perspectiva.Dagnosticul
logopedic, Chiș., 2008
 •Valentina Olărescu,Dorina Ponomari, Asistența logopedică și
psihologică, Chișinău, 2012
 •Verza Emil, „Tratat de logopedie vol II”, Editura Semne, 2009.
SURSE BIBLIOGRAFICE
 •Verza E.,Metodologii contemporane în domeniul
defectologiei şi logopediei, Universitatea Bucureşti,
Bucureşti 1987
 •СократоваН.В.,Современные технологии сохранения
и укрепления здоровья детей: Уч. пособие под ред.–
Сфера, 2005
MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE !