Tipuri fundamentale de cercetare

pedagogică
1.cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă

2.cercetare transversală şi cercetare longitudinală

3.cercetare cantitativă şi cercetare calitativă

4.cercetare constatativă şi cercetare experimentală

Tipul fundamental de cercetare asigură coerenţă logico-

metodologică cercetării şi impune folosirea unor criterii
unitare de alegere şi organizare a metodelor de
cercetare.
Cercetarea fundamentală
 teoretico-fundamentală;
 abordează
o problematică
generală;
 are caracter pronunţat teoretic;
 are finalitate teoretică:
descriere, explicare, precizare,
analiză;
 operează în plan deductiv având
ca obiect analiza logică şi istorică
a unor enunţuri deja formulate,
stabilirea de corelaţii între
concepte, teorii, principii,
stabilirea de consecinţe.
Cercetarea aplicativă
 abordează o problematică
restrânsă;
 are caracter predominant aplicativ;
 are finalitate practică: identificarea
de strategii de acţiune, de soluţii
practice pentru depăşirea unor stări
negative, pentru ameliorarea
rezultatelor activirății instructiv-
educative, pentru rezolvarea unor
probleme;
 operează în plan inductiv, prin
confruntarea directă cu realitatea
educaţională, iar investigarea
acesteia permite formularea de
concluzii, generalizări, predicţii.
Cercetarea transversală
 presupune studiul subiecţilor
în diferite momente de timp
(se produc instantanee ale
eşantioanelor);
 vizează compararea unor
grupuri de subiecţi, realizând
radiografierea situaţiei
existente;
 se pot obţine informaţii
despre schimbările unei
variabile pedagogice de-a
lungul timpului.
Cercetarea longitudinală
 este condusă pe o anumită perioadă
de timp;
 Este orientată spre sesizarea,
descrierea şi explicarea evoluţiei în
timp a fenomenelor educaţionale, a
factorilor şi împrejurărilor care
determină sau influenţează
schimbarea, mişcarea în timp a
fenomenelor
 Condiţia esenţială-unităţile sau
eşantioanele de analiză să fie
aceleaşi pe toată durata cercetării.
 Dificultăţi: menţinerea neschimbată a
eşantioanelor, modificările nu permit
asigurarea reprezentativităţii,
stabilirea intervalelor optime de
investigaţie (intervalele mari pierd
din vedere fenomene ce au un ciclu
de evoluţie redus, intervalele mici
sunt costisitoare şi inutile),
Cercetarea cantitativă
 Caracter obiectiv
 Foloseşte metode statistice de
analiză a rezultatelor
 Utilizează metode şi tehnici
standardizate
 Metodele utilizate şi datele colectate
– caracter neutru şi impersonal
 Se caracterizează prin controlul
riguros al variabilelor
 Utilizează numărarea, măsurarea şi
analiza statistică în prelucrarea
informaţiilor
 Rezultatele – grad ridicat de
obiectivitate
Cercetarea calitativă
 Produce rezultate care nu
ajung la proceduri
statistice sau la alte
mijloace de cuantificare
 Nu pretinde neutralitatea
metodologiei şi nici
acurateţea obiectivă a
demersului
 Metode de cercetare
utilizate: interviul,
observaţia, studiul de caz
Cercetarea constatativă
 Sau observaţională – observaţia este
metoda centrală a acestui tip de
cercetare
 Studiază fenomenele educaţionale în
condiţiile naturale şi în fluxul normal
al desfăşurării lor
 Subiectul cercetător nu intervine în
această desfăşurare
 Are caracter descriptiv, oferă
informaţii despre legăturile dintre
variabile
 Scopul este de a descrie, de a analiza
şi explica fenomenele educaţionale
aşa cum sunt în mod natural în
câmpul educaţional
 Se efectuează de către un
observator – agentul acţiunii
educaţionale - observă aspecte ale
propriei activităţi
Cercetarea experimentală
 Presupune desfăşurarea de acţiuni
educaţionale ale căror rezultate sunt
analizate şi prelucrate pentru a stabili
eficienţa lor educaţională
 Nu se limitează la a observa sau
constata
 Urmăreşte modificarea, producerea
fenomenelor şi evaluarea
consecinţelor
 Nota distinctivă constă în intervenţia
intenţionată şi controlată a
cercetătorului în desfăşurarea
fenomenelor
 Metoda tipică – experimentul
 Experimentarea presupune
determinarea cantitativă, prin
măsurare, a fenomenelor investigate
– şansele generalizării rezultatelor
sunt mari
Într-o cercetare educaţională este fundamental principiul
complementarităţii, care promovează:
perspective pluraliste;
varietatea şi interacţiunea metodelor de investigaţie;
integrarea rezultatelor obţinute într-o imagine de
ansamblu a realităţii educaţionale.

Cercetarea integrativă
varietatea surselor de date;
mai mulţi cercetători implicaţi;
interpretarea aceloraşi date din mai multe
perspective;
utilizarea mai multor metode, tehnici, instrumente.